Related Articles
Cel mai bun film românesc – Gopo – Ediția 2019
Venit la peste 30 de ani de la primul film, Moromeții 2 este o adaptare foarte liberă după volumul secund al romanului cu același titlu.
Are și ceva frânturi din Viața ca o pradă și continuă saga familiei Moromete după al doilea război mondial.
🎬 Moromeții 2 – Premisă 📖
După război multe lucruri se schimbă, noul regim le dă țăranilor viața peste cap și acum au probleme suplimentare care îmbracă forma colectivizării, că vrei, că nu vrei, trebuie să te supui.
Moromete (Horațiu Mălăele – Luca), deși îmbătrânit de viață și, mai ales, de griji, a rămas același individ obsedat de pământ și de dorința de a-și vedea copiii lângă el, muncind pogoanele care le asigură traiul.
Dar nimic nu merge după dorința lui Moromete, odraslele sunt împrăștiate care încotro, hectarele sunt amenințate de comuniști și relația cu nevastă-sa se deteriorează pe zi ce trece (și asta din cauza lui).
Bașca, singurul copil pe care îl are prin preajmă, Niculae (Iosif Pștina), stă toată ziua cu nasu-n cărți și îi poartă pică pentru că nu l-a lăsat, din motive financiare, să termine și clasa a patra.
💭 Moromeții 2 – Comentariu 🍿
Lecturarea celor două romane Moromeții mi-a generat sentimente amestecate.
Prima carte a fost superbă, prezentând cu lux de amănunte autentice viața simplă la țară, fiind o mai mare plăcerea să o citesc.
În schimb, romanul secund mi-a displăcut profund pentru că a intrat în partea politică și evenimentele prezentate au fost de un dramatism pe care mintea necoaptă de atunci nu a putut să le digere pe îndelete.
Și fix aceleași păreri le am și despre cele 2 filme Moromeții, prima parte mi se pare unul dintre cele mai bune filme românești, iar cel de față cam degeaba și făcut târziu, mult prea târziu pentru a mai trezi interesul cuvenit.
Cei tineri probabil că nu au văzut Moromeții din 1987 pentru a fi entuziasmați de această continuare.
Oricum timpurile descrise nu cred că mai generează pasiune în rândul generației „tabletiste‟ și „smartphoniste‟.
Iar pentru cei care au crescut cu primul film acest Moromeții 2 pare foarte distant de amintirile din trecut când ne bucuram și plângeam împreună cu familia de țărani și deja am depășit de mulți ani (sau ar fi trebuit) reflexul de a ne văita de trecutul comunist.
Gata, ajunge, au trecut peste 30 de ani de la azvârlirea mantiei putrede a comunismului, este timpul să privim spre viitor, nu spre trecut.
Din păcate, Moromeții 2 face fix ce nu trebuie, se benoclează într-un trecut distant și are pretenția de a capta atenția publicului, în special celui tânăr.
Nu zic că filmul este rău, prezintă tumultul acelor vremuri tulburi în care schimbarea regimului ridica multe necunoscute.
Oamenii habar nu aveau ce se va întâmpla cu ei și, în special, cu averea lor care se împuțina cu fiecare zi scursă, trecând în mâinile statului hrăpăreț.
Asistăm la declinul lent, dar implacabil, al familiei Moromete, la schimbarea mentalității, la ruptura bruscă dintre generații.
Dacă Ilie Moromete este reprezentantul țărănimii clasice, cu gândul doar la lucratul gliei de dimineața până-n noapte, de cealaltă parte, băieții lui sunt la polul opus.
Ei reprezintă viitorul, vor să vândă pământul, să scape de el, fiind atrași de capitală și de îndeletniciri mai intelectuale (tot ce nu are legătură cu pământul este ceva ce ține de intelectual, în opinia lui Moromete).
Filmul este destul de lejer comparativ cu cartea, continuă să fie idilic (nu chiar ca primul).
Din ce mai rețin, romanul Moromeții 2 este mult mai tragic și mai violent în prezentarea noului regim și al destinului dramatic al familiei.
Aici scenariul pare doar că planează asupra unor aspecte foarte întunecate ale acelor vremuri și nu intră cu bocancii plini de noroi în miezul subiectului.
Mi-a plăcut Horațiu Mălăele în rolul lui Ilie Moromete, s-a potrivit perfect și l-a înlocuit cu succes pe Victor Rebengiuc (care a refuzat să își reia partitura).
În rest, avem o distribuție nouă care își face treaba și ne reîntâlnim cu personaje dragi pe care le uitasem între timp.
Nu mă leg de faptul că pelicula este alb-negru, deși ar fi trebuit să fie color pentru a puncta trecerea de la un regim la altul, pentru a evidenția schimbările din viața țăranului, dar în fine, a fost alegerea regizorului.,
Eu fac ce fac și revin la vechea meteahnă, aceea a sunetului, practic dialogul este mai mult un exercițiu de improvizație din partea audienței.
Cel puțin în cazul meu am fost nevoit să completez ce nu se auce pentru că sunetul este prost și o bună bucată de dialog este inaudibilă sau neinteligibilă.
🏆 Moromeții 2 👍 sau 👎
Am înțeles ideea de bază a filmului, că vrea să capteze acea lume a țăranului român aflată pe cale de dispariție.
Este plin de nostalgie, trezește amintiri celor care au crescut la țară prin realismul vieții simple aduse pe ecrane.
Mă bucur că are un succes enorm, dar din punctul meu de vedere, este o continuare fără prea mult suflet (nu mi-a transmis mai nimic) și venit prea târziu și care nici nu a avut curajul să prezinte adevărata față monstruoasă a comunismului.
M-a lăsat rece, atenția a căzut mai mult pe vizual, pe detaliile autentice, dar a lăsat baltă povestea care înșiră multe fire narative care se amestecă într-un ghem de ițe pe care nici pisica nu ar fi în stare să-l descâlcească.
Cu părere de rău, nu pot să îi încălzesc mai mult de 6 blide cu fasole bătută.
(3 / 5)
