Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am urmărit documentarul Elton John: Never too late doar pentru că piesa Never too late a fost nominalizată la Oscar.
🎬 Elton John: Never too late – Premisă 📖
În timp ce marele Elton John se pregătește de ultima sa reprezentație de gală, concertul susținut la Dodgers Stadium în 2022, acesta își aduce aminte de ilustra sa carieră.
Așadar, povestea documentarului este compusă din imagini de arhivă care se concentrează pe anii `70 ai secolului trecut și pe bucăți din interviurile recente pe care Elton (Reginald Kenneth Dwight) le-a dat.
💭 Elton John: Never too late – Comentariu 🍿
Avem de-a face cu un documentar clasic care încearcă să fie ingenios prin refacerea unor clipe din viața artistului care nu au fost capturate de camera de filmat.
Și metoda aleasă este animația, așa că veți întâlni destule secvențe animate destul de rudimentar, fără să aibă vreo strălucire aparte.
Aș fi preferat doar să ni se spună și apoi să lăsam imaginația să zburde liberă și să creeze ea imaginile respective.
Nu pot spune că mă tăvălesc pe jos de bucurie când asist virtual la un concert semnat de el, nefiind vreun fan înrăit de-ai săi, dar trebuie să recunosc că are câteva piese fenomenale pe care le ascult cu plăcere ori de câte ori dau de ele.
I˙m still standing, Rocketman, Don`t go breaking my heart, Don`t let the sun go down on me, Your song și, mai ales, tripleta divină pentru mine, Sacrifice, Circle of life și Candle in the wind sunt melodiile care mă determină să opresc orice fac și să le acord atenție deplină.
Am reascultat-o pe cea din urmă în interpretarea de la ceremonia de înmormântare a Prințesei Diana și am plâns de mi-au secat ochii.
M-a întristat că fix aceste trei piese nu apar în documentarul plin de muzică, sunt cântate foarte multe creații muzicale, mai puțin cele care îmi sunt cele mai dragi.
Și este ciudat, eram convins că-și va face loc în listă și Circle of life ținând cont că este o producția marca Disney+.
Documentarul nu disecă toată cariera lui Elton John, era și greu ca în 100 de minute să fie acoperiți mai mult de 50 de ani, accentul cade pe începuturile acestuia, de la copilăria traumatizantă până la explozia pe scena rock and roll-ului.
Desigur, bisturiul secționează și intimitatea artistului și de aici au venit momentele emoționante pentru că a avut și o viață tumultoasă, plină de băutură și droguri, dar și singuratică.
A fi homosexual în acea perioadă era ca și când erai un lepros la o paradă de modă, așa că foarte greu a putut să-și deschidă sufletul în fața publicului, neștiind dacă va fi acceptat sau dacă își va îngropa cariera prin această dezvăluire.
Imaginile ne arată și o fire sensibilă care tânjea după dragostea care îl tot ocolea și destăinuirile sale fac un mare bine comunității LGBTQ, deoarece sunt naturale, vin din inimă, nu forțat ca urmare a unei agende propagandistice.
Dacă te uiți la documentar și reacționezi cu scârbă sau mai știu eu ce manifestări grobiene la dragostea dintre două ființe care se iubesc și care-și cresc cu maximă dragoste copiii, atunci nu meriți titulatura de om.
În rest nu ar mai fi multe de povestit pe seama acestui documentar destul de obișnuit care nu surprinde cu ceva anume, parcurge pașii clasici, nefiind nici prea îndrăzneț, nici prea dezvăluitor de mari secrete.
Îți îneacă, însă, destule Titanicuri pentru că aduce în fața spectatorilor un Elton John care conștientizează că timpul său pe acest pământ se apropie de final și că moartea este inevitabilă.
Așa că mi-a plasat un nod în gât pentru că m-a făcut să meditez la această viață incredibil de trecătoare care nu are milă de noi și ne dă de înțeles că momentele de care ar trebui să ne bucurăm devin tot mai puține cu fiecare respirație în plus.
Suntem departe de a atinge nemurirea fizică, așa că hai să ne asigurăm eternitatea spirituală.
🏆 Elton John: Never too late – Verdict 👍 sau 👎
Într-adevăr, piesa originală își merită nominalizarea și, teoretic, ar trebui să câștige, dar se luptă cu melodiile răsuflate marca Emilia Perez care vorbesc despre penis și vagin.
Deși, având în vedere scandalul monstru în care este implicată persoana care joacă rolul principal, este posibil ca votanții Academiei să fugă de acest film ca de ciuma bubonică.
Vă recomand să fiți atenți și la versurile profunde, adevărate elegii muzicale, ale pieselor și să le comparați cu cele analfabete de azi care l-ar face să înroșească de rușine și pe ION de la guvern prins într-o zi proastă.
Melodia din încheierea spectacolul final mi-a rostogolit o lacrimă pe obraz și de aceea am să-i confecționez manual 7 perechi de ochelarii fistichii.
(3,5 / 5)
