Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
The Movielizer a ieșit pe firmament cu un nou scurtmetraj, Echo sonata.
Are aproape 15 minute cu tot cu genericul de final.
🎬 Echo sonata – Premisă
Acțiunea este plasată undeva în anii `50 ai secolului XX și se învârte în jurul unei morți misterioase.
Un nene plonjează de pe un turn ca în piscină, doar că la aterizare nu dă de apă, ci de o moarte fulgerătoare.
Ce pare o sinucidere la suprafață se transformă rapid în crimă când în spatele acestuia este descoperită urma adâncă a unui cuțit.
Un detectiv retras la pensie de un deceniu încearcă să rezolve acest caz pe șestache.
Dar o crimă se transformă rapid în două.
Ups, avem de-a face cu un ucigaș în serie?
💭 Echo sonata – Comentariu 🍿
Filmul rămâne într-o eră dragă autorului, Maledictis, precedentul scurtmetraj comentat, era înfipt cu picioarele tot cam pe acolo, înainte de comunismul ceaușist.
Nu este neapărat un film în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o bandă desenată care prinde viață sau, pentru cei mai în etate, o serie de diapozitive mișcătoare.
Firul narativ nu are o desfășurare tipică formată dintr-o înșiruire de scene cursive, ci suntem puși în fața unei narațiuni pe fundalul unor imagini psihedelice ce au un tâlc anume.
Iar povestitorul este chiar detectivul care își expune cazul cu dovezile găsite și suspecții pe care i-a luat în colimator.
Aici intervine prima bubă pentru că, în ciuda aspectului original al desfășurării acțiunii, unele imagini se repetă de câteva ori.
Alegere regizorală sau impediment tehnic?
Are o semnificație această ciclicitate sau constrângerea temporală a obligat la reutilizarea unor cadre?
Greu de decis în acest moment, cert este că am sesizat vreo 2-3 imagini care se tot repetau la câteva minute.
Însă această estetică stranie este de bun augur, se simte o complexitate aparte în structurarea secvențelor care sunt în strânsă legătură cu monologul interminabil al vorbitorului.
Aici vă recomand atenție multă la ceea ce se spune pentru că trebuie coroborate cuvintele cu mini scenetele care se desfășoară folosind tehnica umbrelor.
Deși are o durată redusă la jumătate față de Maledictis, se simte că a necesitat mai multă muncă la compunerea scenelor.
Cel puțin așa presupun pentru că redarea acțiunii este mai complicată, cu mai multă încărcătură vizuală, unele imagini având un aspect halucinant și fermecător simultan.
Generează uimire, dar și teroare, tot simultan.
Cât despre poveste, incriminez previzibilitatea drept al doilea aspect negativ deoarece după ce am călcat strâmb cu un suspect eronat a doua oară l-am dibuit pe culpabil.
Și nu este foarte greu dacă, așa cum am menționat anterior, este acordată o maximă atenție cuvintelor rostite de orator.
Închei cu punctul forte al acestui filmuleț, așa cum era de așteptat colcăie de intelectualitate atât prin muzica clasică (îmi permit o cacofonie 😉) utilizată, cât și prin cuvintele elegante folosite.
În nici 15 minute simți cum devii subit mai cult pentru că acumulezi rapid cunoștințe generale din domenii despre care nu aveai habar că poți deveni vreodată interesat.
Încă una și mă duc, vocea care conduce investigația este una blajină, dar autoritară.
Ar putea să îți citească și cartea de telefoane (nah belea, asta este perimată), hai să zic versuri din manele, că ăsta-i cel mai rău lucru la care m-am gândit pe loc, că tot ai asculta-o captivat.
🏆 Echo sonata – Verdict 👍 sau 👎?
Nu m-a prins atât de mult ca Maledictis, fie pentru că este mai scurt și nu a avut timp suficient să fiarbă misterul, fie pentru că am ghicit repejor cum stă treaba.
Realizarea tehnică merită elogii, deși m-aș fi lipsit de repetitivitatea unor cadre care mi-au activat cam des sentimentul de deja vu.
Dacă n-aș ști cine l-a realizat, aș fi pariat că este vorba de o mână experimentată, cu un portofoliu extins de titluri.
Se prezintă la un nivel profesionist pe care nici măcar unele filme românești care apar la cinema nu îl ating.
Și nu sunt sonat, nu glumesc deloc, aici nu am avut nevoie de subtitrare pentru că se aude perfect, spre deosebire de unele producții finanțate de CNC ce zici că au audio tras cu borcanul.
Pff, m-am dus la peste 700 de cuvinte, cât un articol dedicat unor filme de lungmetraj, așa că nu vă mai plictisesc și mi-am luat zborul că mi-a venit cheful să cânt despre 8 zei.
PS. Dacă o ține așa, prevăd un viitor strălucit acestui tânăr și ar trebui să-i cer încă de pe acum autograf că va crește în valoare.
(4 / 5)
