Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Sper să nu-mi torn bolovani în cap sau să supăr pe cineva că m-am încumetat să scriu câteva cuvinte despre scurtmetrajul Maledictis realizat de The Movielizer.
🎬 Maledictis – Premisă
Suntem în epoca lui Gheorghe Gheorghiu Dej, deci România încă nu știa de Ceaușescu.
Asta nu înseamnă că Securitatea nu era în floare, ba dădea cu barda în oricine avea cutezanța să spună ceva urât despre regim.
Fie direct, pe față (deși erau puțini cei îndrăzneți să recurgă la așa ceva), fie mai voalat, sub forma poeziilor și epigramelor.
Și acest filmuleț de 33 de minute ne prezintă un scurt moment din acea perioadă în care teroarea domnea la fiecare apăsat de sonerie.
Nu știai dacă în spatele ușii se află consoarta care și-a uitat cheile sau Securitatea care a venit să te bage la zdup și, de multe ori, să te condamne la o moarte cruntă.
💭 Maledictis – Comentariu 🍿
Am fost geană pe filmuleț și îmi tot spuneam că trebuie să fiu reținut pentru că este vorba, totuși, despre o producție care probabil a costat foarte puțin spre mai nimic.
Niște mulțumiri și câteva ieșiri la un suc și o pizza pentru a răsplăti ajutorul primit de către regizorul/scenarist.
Cu toate astea, chiar dacă am colaborat de două ori cu regizorul, n-o să mă avânt doar cu laude, ci voi încerca să fiu echidistant.
Apreciez introducerea pauzelor sub forma uverturii și entr˙acte, o reminiscență a filmelor de odinioară, în special cele lungi, care dădeau un răgaz spectatorilor să-și mai întindă oasele.
Dar pentru 33 de minute cele două interludii muzicale sunt prea lungi, cred că am cronometrat vreo 6 minute, ceea ce este destul de mult.
Erau mai degrabă potrivite pentru filme de 3 ore.
Ăsta ar fi un prim aspect negativ.
Însă contracarez și cu ceva pozitiv aici, muzica aleasă este senzațională, numai clasică, bucăți una și una.
Simți cum îți crește nivelul de cultură generală doar ascultându-le și parcă ești transpus într-o perioadă a eleganței și educației în care valorile erau altele, unele bazate pe o fundație solidă, nu superficialitățile jenante din zilele noastre.
Deși lungi pauzele, muzica însoțitoare a făcut așteptarea mai ușoară.
Cinematografia este una carela rândul ei, te teleportează pe vremea filmelor noir deoarece creează o atmosferă sumbră, apăsătoare, de parcă moartea te așteaptă după fiecare colț.
Mi s-a părut foarte bine recreată perioada de acum zeci de ani, cu mobilierul clasic și, mai ales, nelipsitele bibelouri și mileuri.
Oh, ce de bobârnace mi-am luat în frunte când spărgeam câte un pescar sau o balerină sau când vărsam magiun pe un mileu împletit cu multă migală de bunica.
Acum vine buba mea la acest capitol, cinematografia este prea statică, aproape că întregul scenariu poate funcționa ca o piesă radiofonică.
Dacă doar asculți replicile și nu vezi nimic, esențialul rămâne acolo, nu simți că pierzi ceva important.
Asta pentru că Maledictis se bazează exclusiv pe dialogurile purtate în special la telefon.
Nu vă zic cine sunt interlocutorii, asta rămâne un mister pe care voi trebuie să-l descoperiți.
Însă ca mic indiciu, sunt figuri importante ale culturii autohtone.
Dacă tot am pomenit de dialoguri, plasez aici și ultimul meu dinte stricat, replicile sunt destul de robotice, fără inflexiuni, cuvintele spun lucruri groaznice, dar emoția lipsește.
Cu toate astea, spre deosebire de producțiile cu ștaif de la noi unde ai nevoie de subtitrare să înțelegi ce îngaimă personajele, în Maledictis sunetul se aude perfect.
Să termin într-o notă laudativă, titlul este absolut superb, Maledictis, unul foarte bine ales pentru că reușește să transmită eleganță lingvistică și teroare prin simbolistica lui.
🏆 Maledictis – Verdict 👍 sau 👎?
Poate că am fost cam dur pe alocuri, mi-e greu să mă desprind de meteahna de a critica în termeni nu prea sensibili, uitând că am în față produsul unui adolescent pasionat.
Unul care a depus destul de mult efort pentru cercetarea acelei perioade, de la personajele implicate până la logistica necesară pentru a ne transporta la nivel de imaginație la mijlocul secolului trecut.
Și, evident, actorii nu-s actori, ci prieteni de-ai realizatorului, așa că pot trece cu vederea interpretarea.
Doar Onisie Denisa este actor profesionist, dar are și cel mai mic rol în această producție.
Însă, per total, având în vedere toate aceste circumstanțe, Maledictis este un film foarte reușit, ba chiar peste multe pelicule care se screm să redea amenințarea tenebroasă a securității comuniste, precum Metronom, și eșuează lamentabil.
În aceste 33 de minute mi-a stat inima numai în gât de teamă pentru soarta personajelor și, deși nu avem violență fizică, ea există la nivel psihic.
Dacă realizarea aparținea unui regizor cu experiență de zeci de ani în spate și filme cu bugete de sute de mii de euro, părțile negative ar fi atârnat mai greu la verdict.
Însă scenariul tensionat, coloana sonoră mirifică și atmosfera noir a perioadei de aur a cinematografiei fac să pălească neajunsurile pomenite, așa că am plecat, că deja aud soneria telefonului ajunsă la al 9-lea apel.
(4,5 / 5)
Trailer:
Filmul:
Atacul bibelourilor
Despre ce mister vorbesti, ca toate personajele sunt trecute in descrierea de pe YT?
Ai impresia ca oamenii citesc descrierile video-urile de pe YT? Titlul si atat. Si oricum, as baga mana in foc ca multi degeaba citesc acele nume, ca nu le vor spune nimic.