Nu eram prea încântat de Drop din cauza regizorului și a scenariștilor care nu au produs capodopere, ci doar câteva eșecuri.
Dar este un film la cinema, așa că am fost să-l văd.
🎬 Drop – Premisă 📖
Violet (Meghann Fahy) s-a lansat, din nou, pe piața întâlnirilor după o perioadă de doliu cauzată de un eveniment turbulent familial care a lăsat-o singură cu fiul ei, Toby.
Are o primă ieșire amoroasă după mult timp, iar fericitul Don Juan este Henry (Brandon Sklenar – Midway), un fotograf care a agățat-o printr-o aplicație matrimonială.
Țin premisa în lesă pentru că nu este mult de povestit. Ajunsă la restaurant, Violet primește niște mesaje misterioase care o pun în situația de a-l omorî pe bărbatul cu care se întâlnește.
În caz contrar, fiul ei va avea de suferit.
Oare ce va face Violet?
💭 Drop – Comentariu 🍿
Conceptul pe care se bazează filmul este unul interesant și are un potențial uriaș de a fi exploatat pe viitor pentru că se folosește de două fobii moderne ale oamenilor.
Teama de contactul direct cu persoane necunoscute (încă) și frica de tehnologia care se poate întoarce împotriva ta dacă este folosită de scursuri malefice.
Cum Drop se bazează mult pe necunoscut, o să fiu mai frugal cu detaliile decât de obicei pentru că nici nu sunt multe lucruri de spicuit.
🍽️ Un decor pretențios, o atmosferă sufocantă
Acțiunea are loc, în mare parte, într-un restaurant de fițe, unde ai nevoie de un mic credit de nevoi personale doar ca să guști un aperitiv.
Astfel, atmosfera creată este una claustrofobă, simți cum te sufoci în acel spațiu restrâns plin de oameni care se plimbă printre mese sau discută zgomotos în apropiere.
Și, pam-pam, printre ei se află nenorocitul de serviciu care pare decis să distrugă viața protagonistei.
🕵️♂️ Suspans detectivistic, dar previzibil
De unde știu asta? Stați liniștiți, nu-i vreo mare dezvăluire. Titlul filmului este edificator, cineva trebuie să fie suficient de aproape de Violet ca să-i poată trimite acele mesaje nenorocite.
Eu, ca spectator, am intrat în modul detectiv și am început să iau la puricat fiecare față dubioasă pentru a identifica antagonistul filmului.
Aici scenariul a dat primul chix, pentru că este destul de previzibil și nu construiește o enigmă atât de complicată încât să fie greu de rezolvat.

🎭 Interpretare puternică, personaje discutabile
Însă nu contează prea mult cine este cel care îi expediază acele mesaje blestemate, ci de ce și, mai ales, cum va reuși Violet să iasă din acest pocinog în care a picat nevinovată.
Filmul este destul de intens, în mare parte datorită interpretării actriței principale care livrează o performanță convingătoare, capturând cu talent panica și determinarea unei mame disperate.
Și știm prea bine că nu-i deloc cea mai inspirată idee să te pui cu o mamă care ar face orice pentru a-și proteja copilul, indiferent unde se află aceasta în ierarhia regnului animal.
🧠 Rațiune vs. instinct – decizii controversate
Tocmai din acest motiv, al ferocității care i se citește pe chip, m-am uitat strâmb la gagiul care se afla de partea cealaltă a mesei.
El este dovada că „the power of pussy is strong”, altfel nu îmi explic de ce nu s-a retras destul de repede din această întâlnire având în vedere modul haotic în care se comporta Violet.
Amu ’, ce să zic? Unele decizii ale personajelor par forțate, a trebuit să-mi suspend neîncrederea în câteva secvențe, altfel nu aș fi putut să mă conectez la poveste.
📱 Tehnologia ca sursă de teroare
Tensiunea este menținută pe tot parcursul filmului cu ajutorul unui ritm alert care asigură o fluență bine dozată în cele 90 de minute.
Ajută și faptul că tehnologia modernă e transformată în instrument de teroare, element care adaugă un strat de realism și relevanță.
🏆 Drop – Verdict 👍 sau 👎?
Este un thriller destul de eficient, nici pe departe perfect, care a reușit să mă țină în priză și, mai ales, să mă facă să mă gândesc la vulnerabilitățile erei digitale.
Progresul tehnologic într-un ritm galopant este o binecuvântare, pentru că ne ușurează viața, dar se poate transforma ușor într-un coșmar traumatizant când cade în mâinile cui nu trebuie.
Are destule hibe pe plan scenaristic, pe la mijloc lâncezește un pic deoarece începe să devină repetitiv, dar se redresează în timp util.
Finalul putea fi ceva mai bine ticluit, nu m-a satisfăcut pe cât aș fi vrut, dar nici nu pot să mă declar nemulțumit.
Având în vedere că experiențele anterioare cu regizorul filmului (Christopher Landon) au fost neplăcute, Happy death day și Happy death day 2U, sunt super fericit pentru ce am primit.
Vă las să descoperiți pe cont propriu cine o hărțuiește digital pe Violet, eu sunt nevoit să vă părăsesc pentru că trebuie să mă cinstesc cu 7 shoturi de tequila.
(3,5 / 5)

Trailer
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți