Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Anul ăsta nu mi-am luat porția de rechini, așa că am servit Dangerous Animals.
Dezvăluire timpurie: animalele periculoase nu sunt rechinii.
🎬 Dangerous Animals – Premisă 📖
Zephyr (Hassie Harrison, un fel de Jennifer Lawrence de pe Temu) este o aventurieră solitară, care caută cele mai bune valuri să se dea cu placa de surf.
N-are pe nimeni apropiat, așa că trebuie să se descurce pe cont propriu dacă pățește ceva.
Are ghinion și își încrucișează pașii cu cei ai lui Tucker (Jai Courtney – The Suicide Squad), un țăcănit care are o obsesie bolnavă pentru rechini.
Îi place să-i filmeze când îi hrănește… cu oameni.
💭 Dangerous Animals – Comentariu 🍿
Iar film cu rechini? Anul și filmul, dacă nu chiar și mai multe într-un an. În 2025 a venit rândul lui Dangerous Animals să încerce să ne îngrozească acvatic.
Cum deja sunt sătul până peste cap de premisa asta, aproape la fel de sătul ca de schimbările legislative în România, nu m-a atras prea mult povestea.
Totuși, filmul este un amestec interesant de thriller claustrofobic, horror cu tentă psihologică, survival mustind de disperare și dramă romantică.
🎥 Regia și actorul surpriză
Sean Byrne, regizorul, știe că nu are buget pentru rechini computerizați și nici scenariu de Oscar, așa că alege să creeze o atmosferă tensionată și să-i dea libertate de exprimare lui Jai Courtney, altfel un actor pe care-l uiți în timp ce-l vezi.
Aici, însă, livrează una dintre cele mai savuroase interpretări ale carierei. Un amestec de sadism, calm și dezaxare care te face să-ți ții respirația.
Are o privire de zici că a crescut toată copilăria uitându-se la documentare despre criminali sadici.
🌊 Tucker, rechinul uman
Tucker nu e doar psihopat, e un ideologic ecologist. Are teorii despre ocean și despre curățarea lumii de păcate.
Vorbește cu atât de mult patos încât aproape te convinge să te închini la o conservă de ton ca la o zeitate.
Filmul îți lasă impresia că ești în derivă. Și nu doar fizic, ci și moral. Pe măsură ce Zephyr încearcă să scape, nu știi ce te înfricoșează mai tare: rechinul de sub barcă sau țăcănitul de pe punte.
🦈 Rechinii – un pretext, nu un pericol
Și apropo de rechini, apar și ei, dar nu sunt personaje principale. Chiar dacă ar fi lipsit complet, nu s-ar fi schimbat prea multe în poveste, ei sunt doar un pretext, nicidecum motor narativ.
Groaza adevărată nu este în fălcile animalelor maiestuoase, ci în zâmbetul lui Tucker.
⚖️ Plusuri și minusuri
Filmul are și bune, dar și rele.
Tensiunea e reală și parcă simți că te sufoci în anumite momente, dar apoi îți dai seama că scenariul este, totuși, previzibil.
Imaginea merită laude, realizarea fiind ieftină, dar de efect. Barca devine un labirint plutitor, iar oceanul un coșmar lichid.
Dialogurile sunt puține, pentru că nimeni nu are chef de pălăvrăgeală când rechinii dau târcoale, dar sună ca o poezie horror.
Din păcate, sunt multe aspecte care scârțâie mai rău decât un genunchi reumatic, când vine o furtună.
Personajele sunt tâmpe, în special Zephyr. De două ori putea să scape de Tucker, dar a preferat să se hlizească la el în timp ce nemernicul își revenea din leșin.
Domnul scenarist, aflat la debut, nu s-a documentat deloc despre comportamentul rechinilor, și pe ăștia i-a făcut niște debili care nu-s în stare să miroasă oceane de sânge aflate lângă ei.
🎶 Baby Shark reloaded
Și ultima bubă, dar nu cea din urmă, filmul mi-a băgat în cap melodia Baby Shark. Abia scăpasem de ea după Drop, dar Dangerous Animals mi-a reintrodus-o în minte.
Noroc că sunt alte piese din coloana sonoră, unele bine alese, care au mai acoperit din ritmul enervant al acestei melodii.
🏆 Dangerous Animals – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film care se menține pe linia de plutire, nu dă prea mult din mâini să iasă la liman de teamă să nu se scufunde.
Nu vrea să-și asume riscuri, merge la siguranță, cu o premisă mai veche decât oceanele lumii, dar încearcă s-o condimenteze cu ceva original. Că nu i-a reușit, asta este partea a doua.
Titlul este înșelător. Sau nu. Îți lasă impresia că este despre rechini, dar este evident că monstrul adevărat e omul, în cazul de față Tucker.
Prea violent nu este, te sperie mai mult prin ideea de a te regăsi într-o asemenea situație fără ieșire, nu te îngrozește printr-un spectacol visceral macabru.
Coșmaruri n-o să genereze, dar îți face poftă de apă plată. Imaginați-vă Jaws dacă Brody era un psihopat.
Am să scutur de rugină șase harpoane, sunt bune la casa omului, mai ales dacă locuința este o barcă pe valuri.
(3 / 5)
Trailer
