Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Pătruns de un patriotism acerb după ce am văzut Cravata galbenă, am zis că este cazul să mă cultiv puțin și cu Maria Tănase.
Vă las pe voi să ghiciți cine este subiectul filmului.
📖 Premisă
Celebra artistă a României, Pasărea noastră Măiastră nemuritoare, Maria Tănase, a dat de bucluc.
S-au schimbat vremurile în țară, la conducere au venit ăia care aveau ură pe evrei, așa că artista este mazilită.
Nu pentru că ar fi jidană, ci pentru că în cercul ei de prieteni se află oameni care nu cad bine noului regim.
Neputând trăi fără muzică, Maria încearcă să găsească înțelegere pe unde poate.
Dacă discurile i-au fost distruse, măcar să fie lăsată să cânte, să bucure poporul greu încercat.
Altceva nu mai am ce să spun despre poveste.
💭 Comentariu
Am urmărit una dintre cele mai oribile dejecții românești post-decembriste. Nu am cum să caracterizez altfel această producție.
Maria Tănase a fost, este și va fi o legendă a culturii românești, un monstru sacru al muzicii autohtone, o valoare inestimabilă a folclorului carpato-danubiano-pontic.
La un asemenea nume, v-ați imagina că în rolul ei a fost distribuită o actriță de răsunet, cu talent uriaș, care să cinstească așa cum se cuvine o așa partitură.
😡 Distribuția – Pe bune, chiar Șandru?
Pe dracu’, Maria Tănase este jucată de Lavinia Șandru. Da, ați citit bine. Lavinia fucking Șandru. Mă rog, jucată este mult spus.
Știu că a absolvit Academia de Artă Teatrală din Târgu Mureș, dar și Ciomu a absolvit o facultate de medicină, asta nu înseamnă că a fost un doctor bun.
Dacă și Șandru e actriță, atunci și pechinezul meu cu trei picioare se poate identifica drept un ogar de curse.
Băi, serios, pentru un film în onoarea unui nume atât de important pentru cultura românească, asta este tot ce s-a putut? Un om eminamente politic s-o interpreteze pe Maria Tănase?
Mama lor de influențe politice de tot rahatul, care au distrul filmul.
🧾 Finanțare și amatorism
Aș fi naiv să spun că nu știu cum a primit acest film finanțare de la CNC. Este evident motivul. Și nu este unul artistic.
Dacă vreți să vedeți cum arată amatorismul ridicat la rang de artă, atunci vizionați gunoiul ăsta.
Nimic nu funcționează în film, poate că o fi fost dorință, dar n-a fost deloc putință.
O fi fost făcut cu intenții bune și pasiune sinceră pentru figura iconică a Mariei Tănase, dar rezultatul final este un experiment complet ratat.
🏚️ Autenticitate inexistentă
Autenticitatea este zero barat. Mă uitam și nu-mi venea să cred că acoperișurile și ușile sunt moderne, că pe pereți atârnă cabluri de internet, că văd contoare moderne de gaze și produse cosmetice care nu existau în urmă cu 80 de ani.
Nu ai niciun moment impresia că ești transportat în acele vremuri. Senzația era că actorii sunt pe un platou de filmare, iar încăperile sunt doar decoruri de film, nu camere cu personalitate, cu istorie, în care s-a trăit și s-au făurit amintiri.
Fir-ar a dracului de regie, sunt două secvențe în care Maria interacționează cu personalități politice din instituții diferite, iar întâlnirile au loc în aceeași cameră.
De unde mi-am dat seama? Pentru că într-un colț era același ceas stricat care arăta în permanență ora 12:05.
🎭 Actoria – Dezastru total
Despre actorie ce să pomenesc? Șandru joacă o Maria Tănase de 20 de ani (în anumite scene), dar arată de parcă așteaptă al treilea nepot. Degeaba are părul legat în codițe, fața a rămas aceeași.
Mă rog, nu era ăsta un motiv de panică, dar interpretarea este abisală. Nu este un film, ci o înșiruire de cadre în care Șandru își recită replicile mecanic.
Maria Tănase a fost foc, magnetism, personalitate vulcanică. Lavinia Șandru e încordată, rigidă, parcă tratează rolul cu fundul. Și chiar o și face. Cine a văzut deja filmul știe la ce mă refer.
Interpretarea este lipsită de acea vibrație sălbatică pe care Maria Tănase o avea în orice fotografie, în orice poveste, în orice vers cântat. E fadă, ca o fotocopie a unei fotocopii.
🎥 Regia lui Mihai Constantinescu
Pe lângă faptul că filmul este destul de scurt, nu atinge 90 de minute, o bună bucată din el este format din cadre fixe și mult spațiu gol care ar trebui să transmită profunzime.
Nu există ritm. Nu există construcție. Scenele nu duc nicăieri. Montajul e prea lung, ca și cum fiecare secvență ar fi fost lăsată să respire până amețește.
A ieșit un film care pare o după-amiază întreagă în care te uiți la cineva repetând replici banale într-o sală închiriată la Casa de Cultură.
Mai mult, regia nu oferă nici măcar o perspectivă proprie asupra Mariei Tănase. Nu o pune într-un context istoric, nu o pune într-un context emoțional, nu aduce o interpretare nouă. E o lungă compunere cu „uite ce importantă e Maria Tănase”, dar fără să ne arate de ce.
De fapt, aici de vină este și povestea. Nu este despre artista Maria Tănase, nu cântă nici măcar un vers, ci despre omul Maria Tănase și problemele pe care le-a avut cu regimul.
Dar nu se intră mai adânc în subiect, totul rămâne la un nivel superficial, care nu face dreptate nimănui.
🖼️ Imaginea și scenografia
Filmul e făcut cu buget mic, ceea ce nu e neapărat o problemă, există filme extraordinare cu bugete subțiri.
Problema e că aici se vede. Fundaluri simple, anacronisme cât gaura din bugetul României și costume care nu transmit nimic din epocă.
Minimalismul funcționează când e gândit. Aici pare doar soluția finală: „Atât avem, cu asta lucrăm.”
🗣️ Dialogul și monologurile
Filmul e plin de bucăți de text care încearcă să dea un aer poetic. Dar multe sună ca niște texte motivaționale cu iz istoric.
În loc să simți forța cuvântului, simți repetiția. În loc să simți tumultul interior al artistei, simți chinul actriței de a-l sugera.
Monologurile sunt un amestec de compuneri pseudo-literare, amintiri generalizate și momente care ar fi trebuit să fie simbolice, dar rămân suspendate în aer, fără emoție.
🎼 Unde e Maria Tănase?
Adevărata problemă a filmului este ironică: în încercarea de a o omagia, reușește s-o facă să pară mică. Să îi estompeze personalitatea. Să îi golească intensitatea.
Maria Tănase a avut o viață fenomenală: scandaluri, politică, iubiri mari, conflicte, turnee, pasiune, o forță de scenă care i-a intimidat pe toți contemporanii.
Filmul nu arată nimic din asta. Ea devine un simbol abstract, o figură solemnă, fără contradicții, fără flăcări, fără energie.
Tot ce face este să înjure ca un birjar, nimic mai mult.
🏆 Verdict
Nu pot spune că filmul nu încearcă. Încearcă. Se vede pasiune. Se vede dorință. Dar nu există viziune.
Totul pare un proiect de suflet transformat într-un eseu vizual prelung, fără coloană vertebrală, fără emoție autentică și fără curajul de a o arăta pe Maria Tănase așa cum a fost cu adevărat: liberă, intensă, complicată, vie.
Artista merita altceva, nu nenorocirea asta de film care i-a întinat moștenirea. Bine că n-a văzut mai nimeni producția, filmul nefiind lansat pe scară largă, iar încasările au fost de sub 500 de dolari.
O poveste despre o legendă spusă fără legendă.
Cum, bă, să o distribui pe Șandru în rolul Mariei Tănase? Nici de ar fi rămas singura femeie din lume, tot nu o alegeam pe ea.
Îi puneam lui Marius Manole o perucă și sigur juca de un miliard de ori mai bine decât Șandru.
Aștept cuminte un film adevărat, care să se ridice la nivelul colosal la care se situează Maria Tănase.
Trailer
