Related Articles
Al final del tunel este un thriller argentinian cu o premisă nu tocmai originală, ba chiar pot spune că sustrage la greu din geniul lui Alfred Hitchcock, nu că ar fi primul sau ultimul regizor/scenarist care face asta.
Un inginer IT paraplegic suspectează că vizavi ceva suspect se întâmplă. Parcă vă sună tare cunoscut, nu? Păi așa și trebuie, nu este altceva decât premisa filmului Rear window regizat de maestrul Hitchcock.
Joaquin, ologul nostru, îngropat până-n gât în datorii, își duce de unul singur viața mizeră în ditamai căsoaia, neavând apropiați pe lângă el, ci numai o javră de câine, alt paraplegic, că potaia aflată pe moarte e hodoroagă rău de tot, nu își mai poate folosi picioarele, olog la olog trage.
Viața monotonă a lui Joaquin este zdruncinată din temelii în momentul în care la ușa lui se înființează una bucată înger picat din cer, Berta, mă rog, o striperiță, cu o puștoaică mută (aparent autistă) de mânuță, ca răspuns la un anunț de închiriere. Nu prea este încântat de compania asta, dar este convins de vederea la care are acces, Joaquin neputându-și lua ochii de la pușculița dorsală a Bertei.
Bun, bun, și care-i șmecheria filmului? Păi nu trece mult timp de la instalarea celor două că nea Joaquin, făcându-și de lucru prin subsol, surprinde din întâmplare o conversație tare interesantă de cealaltă parte a peretelui.
O trupă de răufăcători pun la cale jefuirea unei bănci alăturate și nu și-au găsit locație mai bună pentru cartierul general decât ceva depozit abandonat lipit de casa lui Joaquin, singurul loc destul de sigur care să le permită săparea în liniște a unui tunel până sub seiful băncii. Din nou avem parte de originalitate demnă de doctorate românești.
Și de aici începe distracția neașteptată pentru Joaquin care la început e prins pe picior (sic) greșit, neștiind ce să facă, să dea cu ciripitul la poliție sau să caute fel și fel de soluții ingenioase (că doar nu e inginer de pomană) pentru a le veni singur de hac derbedeilor. Fiind un film, evident că alege varianta mai proastă, adică pe a doua.
Vă ajunge, nu este cazul să știți mai multe, vă recomand să intrați orbește, ca mine, în tunel, nici măcar trailerul de la sfârșitul recenziei să nu îl urmăriți, luați-mă pe încredere, aveți la ce căsca gura, măcar pentru Clara Lago și tot merită filmul (adică joacă bine, nu mă refeream la altceva).
Cum este de așteptat, filmul nu este unul de anvergură, practic nu se întâmplă mai nimic bombastic, exploziv, acțiunea se desfășoară în majoritatea timpului în casa lui Joaquin și în tunel. Dar regizorul reușește să creeze o poveste tensionată, plină de răsturnări de cărucior, pardon, de situații, unele neașteptate, altele semnalizate încă de la început dacă ești atent.
Scenariul nu se reduce doar la un joc de-a șoarecele și pisica între banda de nelegiuiți și amărâtul de paraplegic, ci își înfige penița și în niscai dramă pe care o pictează rapid și eficient prin câteva secvențe scurte. Nu pierde timpul cu “povești povestitoare” ca pentru tâmpiți, ci ne transmite prin câteva imagini elocvente toată povestea tragică din spatele situației nașparlii în care se află Joaquin. Și asta este doar un aperitiv comparativ cu ce informații traumatizante aflăm pe parcurs despre alte personaje.
Actorul care-l interpretează pe Joaquin (Leonardo Sbaraglia) merită toate aplauzele, nefiind un film hollywoodian (unde probabil s-ar fi folosit CGI la greu), aici omul a muncit din greu fizic și mental pentru a interpreta un paraplegic și pentru a-și duce la bun sfârșit corvoada acțiunilor pe care trebuie să le îndeplinească în vederea reușitei planului său nebun.
Nici Clara Lago nu se lasă mai prejos, deși are un rol mai mic, dar nah, luați d-aici:
Cu un buget destul de modest și cu un decor relativ claustrofobic, Al final del tunel se dovedește a fi un film care-ți provoacă niscai palpitații prin diferite părți corporale, cu ceva probleme în ceea ce privește credibilitatea scenariului în câteva momente ale poveștii, dar pentru doza de adrenalină pe care ți-o injectează încetul cu încetul, îi sunt iertate din păcate.
Un film destul de antrenant, care te ține în suspans și dă cu tine de toți pereții unui tunel prin îmbârligăturile pe care ți le servește cu lingurița, se ridică la nivelul unui 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
