Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Era Showa a francizei continuă cu filmul Godzilla vs Megalon, un alt duel în care kaiju primordial are de înfruntat un inamic cu capsa pusă.
🎬 Godzilla vs Megalon – Premisă 📖
Se face că niște teste nucleare (că așa se începe tot în anii ’70) supără oamenii care trăiesc în Seatopia.
Nu ați auzit de acest tărâm? E în regulă, nici Aquaman nu are habar despre acest oraș subacvatic care vrea răzbunare.
În loc ca regele cu togă de roman păros să trimită un protest la ONU, expediază un gândac uriaș cu freze în loc de mâini: Megalon.
Și pentru că lumea avea nevoie de un nou prieten metalic, apare și Jet Jaguar, un robot făcut de un inventator de duminică.
La un moment dat, el decide singur că trebuie să crească la dimensiunea unui bloc. De ce? Pentru că logica și fizica au murit în aceeași zi cu subtilitatea.
💭 Godzilla vs Megalon – Comentariu 🍿
Japonezii sunt experți în chiverniseală: au filmat o singură dată, dar au avut secvențe pentru 3-4 filme.
Scene întregi sunt reciclate din producții anterioare, o tactică devenită rapid leneșă, mai ales când văd seria pe bandă rulantă, că am avut proasta ambiție să mă apuc de franciză.
Tot filmul arată de parcă l-au realizat într-o magazie cu resturi de la alte pelicule Toho, ceea ce m-a enervat la culme.
Măcar are o premisă intrigantă, chiar dacă țăcănită și prost executată.
Civilizație subacvatică, dansuri în costume sumare, zeu care arată ca un gândac de Colorado? Nici dacă fumezi o țigară cu efect halucinogen nu poți debita asemenea aiureli.
Jet Jaguar, personajul nou introdus, zici că-i creat de un copil pentru un concurs. Mie mi se pare că arată ca un Doctor Doom din polistiren multicolor.
E carismatic cât o imprimantă matricială și are mimica unui scaun de bucătărie.
Bineînțeles, nu se putea scandal fără să intre în scenă și Godzilla, doar că el apare mai târziu, ca o divă la un concert cu bilete scumpe.
Acum, că știe să comunice cu oamenii, învățând limbajul semnelor, devine campionul cauzelor bune.
Face echipă cu robotul cu ochi de bec și cei doi se bat cu Megalon și cu prietenul lui, Gigan, cel din filmul anterior, creatură care arată ca o găină mecanică rău intenționată.
Și da, există acel moment faimos când Godzilla face un dropkick de toată jena, planând pe spate cu ambele picioare înainte, într-o coregrafie care pare făcută într-un vis cu febră.
Iar lupta finală are cam aceeași energie ca două pisici leșinate care se bat pe un pervaz.
La capitolul distracție involuntară, filmul punctează. Am râs copios când un personaj și-a schimbat etnia, este aruncat din camion cu față de american și se rostogolește la vale ca japonez.
De ce să depună regizorul efort să ascundă chipul cascadorului? Lasă, că merge și așa.
Nu are rost să iei în serios filmul, riști să-ți pierzi neuronii la fiecare replică, mai ales când copilul țipă „Godzillaaa!” de 15 ori pe minut, iar adulții au reacții emoționale de tip robot aspirator.
🏆 Godzilla vs Megalon – Verdict 👍 sau 👎
Filmul e ca o petrecere pentru copii unde cineva a turnat prea mult sirop artificial în suc și a uitat muzica acasă.
E prost, e absurd și în anumite momente e atât de ridicol că te face să râzi.
Însă, ca spectacol distructiv miniatural este distractiv. Megalon face prăpăd în calea lui, pulverizând baraje, clădiri, vehicule militare, iar focul real chiar impresionează.
Eu mă mir că după atâtea bătălii armata japoneză nu a priceput că trage degeaba cu rachete în acești kaiju. Dar ce altceva să facă?
Abia aștept să trec de perioada asta plină de caterincă proastă a francizei și să ajung la filme mai serioase, nu realizări reciclate făcute pentru copii neastâmpărați.
Până atunci, mai am de pătimit cu era Showa, așa că am să construiesc și eu patru roboți capabili să-și mărească dimensiunea de zeci de ori prin puterea voinței.
(2 / 5)
Trailer
