Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Adam Sandler și-a adunat, din nou, tot neamul și l-a distribuit în Leo, o animație disponibilă pe Netflix.
🎬 Leo – Premisă
Mergem la școală în clasele primare unde, pe lângă elevii neastâmpărați, dăm și peste animalele de companie Leo (Adam Sandler – Uncut gems) și Squirtle (Bill Burr – Old dads).
Captive într-un terariu, își duc viața făcând mișto de puradeii ce li se par tare hazlii și numai buni de luat în bâză.
Însă doamna învățătoare se retrage la depou pentru concediul maternal și locul îi este suplinit de o băbătie acră care scoate la înainte metode antice de educare.
Antice, dar bune, aș zice eu, suflet blocat în trecut.
Și una dintre sarcini este elevii să aibă, pe rând, grijă de unul din animale luându-l acasă pentru câteva zile.
Din te miri ce motive, toate pușlamalele îl preferă pe Leo, o șopârlă venerabilă, spre invidia țestoasei Squirtle.
Ah, ptiu, amnezic mai sunt, uitam să zic că animalele vorbesc, dar v-ați prins, că de aia am trecut în paranteze în dreptul lor și numele unor actori.
💭 Leo – Comentariu 🍿
După cum se știe, contractul lui Adam Sandler cu Netflix este unul interminabil și fructuos de ambele părți, compania sa producând filme pe bandă rulantă.
Cele mai multe sunt mediocre, prea puține au rupt gura târgului.
Iar Leo se înscrie, după mintea mea, în prima categorie.
Este o animație destul de banală, cu intenții bune, dar care nu strălucește în vreun fel anume.
Nu am găsit-o a fi prea răsărită din punct de vedere intelectual, se adresează în mod cert audienței gânguritoare și care încă nu are tuleie prin diverse zone ale corpului.
Glumițele sunt subțiri, mă așteptam la ceva mult mai acid având în vedere cine este vocea țestoasei, celebrul Bill Burr ale cărui numere artistice ofensează jumătate de planetă.
Dar poantele se rezumă la înțepături inofensive care nu m-au amuzat cine știe ce.
Le-am găsit destul de fade așa că nu m-am rostogolit de bucurie auzindu-le și văzându-le, parcă sunt prea copilărești, fără vreun substrat adult pe care doar persoanele mature să-l priceapă.
Însă nu pot să spun că m-am fript ca molia la bec, luându-mi țeapă cu animația, deoarece există și niște mesaje potente care au reușit să mă sensibilizeze.
Mai ales că regăsim copii aflați în mijlocul procesului de maturizare, ei trecând prin diverse schimbări corporale și, mai ales, familiale.
Din ce am priceput, Leo (atât filmul, cât și înțeleapta șopârlă) condamnă usturător părinții care setează niște așteptări nerealiste pentru copii, nelăsându-i să se bucure de acești ani ai inocenței care vor trece rapid.
Plus că și dinamica permanent schimbătoare din sânul unor familii disfuncționale are menirea de a-și pune amprenta pe modul în care cei mici se vor dezvolta emoțional.
Așadar, sunt subiecte destul de grele abordate de Leo, dar umblă prea mult cu mănuși din dorința de a nu supăra pe cineva.
Sincer să fiu, cel mai mult mi-au plăcut interacțiunile dintre cele două animale vorbitoare pentru că au avut farmec și, mai ales, au fost lipsite de melodii.
În rest se cântă de mama focului, mult și prost, că nimeni nu are voce pentru așa ceva, iar piesele muzicale n-au niciun rost, nu-s ca Let it go care chiar transmite ceva.
Aici dialogurile sunt puse pe note muzicale neinspirate doar de dragul de a avea lălăieli inutile.
Aveam impresia că ascult un recent Top 10 piese românești și toate semănau între ele de zici că erau cântate de voci artificiale ce foloseau exact același limbaj de programare.
🏆 Leo – Verdict 👍 sau 👎?
Nu are prea multe elemente serioase care să-l facă pe adult să fie atent la animație pe tot parcursul ei, dar nici nu este atât de imatur încât să scrâșnesc a dezaprobare.
Este un film de pluton, ca multe altele la fel, fără să impresioneze în vreun fel, dar care în mod sigur va fi pe placul celor mici.
Doar să nu fie ușor influențabili și să umple casele cu șopârle și apoi să plângă că de ce nu vorbesc ca în film.
Mesajele nu sunt deloc utopice, chiar pot fi aplicate cu ușurință și aș menționa sus și tare că trebuie să fie luate în seamă.
Nu mai avem nevoie de încă o generație răsfățată și labilă psihic pentru că a fost prea protejată de viața adevărată.
Trebuie și o vorbă blajină, că-i bună la casa omului, dar și un refuz categoric face bine atunci când este folosit cum trebuie.
Aș fi fost mai darnic dacă nu erau mizeriile plictisitoarele și inutilele numere muzicale, așa mai am putere să-i prind doar 6 muște suculente.
(3 / 5)
