Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Când am auzit cine a scris, regizat și jucat în Old dads mi-am dat seama că nu aveam voie să ratez acest film.
Este o comedie pe Netflix.
Și având în vedere subiectul, unii s-ar mira că tocmai pe Netflix a apărut care este blamat că o dă într-o anumită direcție.
🎬 Old dads – Premisă
Jack (Bill Burr) este un bărbat trecut de 50 de ani, din garda veche, care nu se împacă deloc cu sensibilitățile generației de acum.
Iar prietenii lui, Connor (Bobby Cannavale – Jumanji: Welcome to the jungle) și Mike (Bokeem Woodbine – Overlord), de-un leat cu el, nu se depărtează de gândirea lui.
Doar că Jack nu are grețuri în a-și exprima fățiș dezaprobarea față de cei din jur, fiind devastator de sincer, fără lacăt la gură, ce gândește, aia zice.
Acest fapt îl bagă în multe probleme deși el nu își dă seama de ce, că doar spune adevărul, nu cocoloșește pe nimeni, nu minte, nu se preface și o zice drept.
Considerat o relicvă a timpurilor trecute, Bill trebuie să își reevalueze comportamentul, mai ales că are pe drum încă un copil.
Și nici prietenii lui nu o duc mai bine.
💭 Old dads – Comentariu 🍿
Ehe, cine știe ce îi poate pielea lui Bill Burr (Dog) și cam în ce constau numerele sale de stand-up, atunci știe la ce să se aștepte de la acest film.
Omu-i contra curentului woke de nu-i adevărat și nu se sinchisește de nimeni și de nimic, glumele sale sunt crude, vulgare, dar pline de adevăr.
Gloata cu „cancel culture” a tot încercat să-l dărâme, dar nu reușește pentru că omul știe ce zice. El cu Ricky Gervais ce stau ca în ghimpe în coastele fluturașilor ușor isterizabili.
Or mai fi și alții, dar pe ăștia îi urmăresc. Poate și Dave Chapelle, deși nu îmi place stilul său.
Ca un mic preambul, el a avut curajul să răspundă fără mănuși clasicei întrebări de ce sportivele din baschet sau fotbal nu sunt plătite la fel de mult ca bărbații din același sport.
Pentru că nimeni nu se uită la voi, nu vindeți bilete, nu atrageți interes, nu vin sponsorii, de unde bani să fiți plătite la fel dacă nu sunteți în stare să vă vindeți?
Așadar, Old dads este doar un număr de stand-up dar prezentat sub forma unui film cu un fir narativ coerent structurat clasic în trei acte.
Nu-i de mirare că peste ocean panseluțele de critici au dat cu el de pământ pentru că este exact reacția așteptată de la unii care gândesc cu emoția, nu cu creierul.
Da, filmul este groaznic de ofensator, nimeni nu scapă de gura lui Bill Burr, dar nu fără motive întemeiate, cel mai des invocat fiind, pe bună dreptate, ipocrizia unora.
Două mici exemple, să vă faceți o idee.
Se ia de veganii care-i atacă necontenit pe cei care consumă carne că-s criminali în timp ce aceiași vegani sunt îmbrăcați în haine de piele, au încălțări din piele, etc.
Practic, un abator ambulant se crede superior doar pentru că nu halește carne, deși contribuie la uciderea multor animale.
Al doilea exemplu ia în colimator grașii, ups, persoanele supraponderale dezechilibrate gravitațional, care dau vina pe metabolism că-s așa, asta în timp ce devorează 2 găleți de la KFC.
De fapt, vin rapid și cu a treia mostră a umorului său, îi beștelește și pe caucazienii care dacă au un floc genetic de sorginte asiatică sau africană, gata, nu mai sunt albi, că acum a ajuns de prost gust să fii alb.
Având în vedere acest tip de glume utilizat de Bill Burr este ușor să te simți ofensat instantaneu și să nu vezi cât adevăr se ascunde în spatele lor.
Bașca demonstrează și cât de mult am regresat noi, ca societate, deși avem impresia că dăm pe dinafară de progres.
Culmea este că omul nu ar avea nimic cu nimeni dacă toată lumea și-ar vedea de treaba ei și n-ar mai încerca din răsputeri să-și impună punctul de vedere asupra altora, ca și când opinia lor este adevărul absolut.
Mănânci numai vegetale? Bravo ție, alegerea ta, dar nu îmi scoate mie ochii că mănânc carne.
Te simți bine că ai 200 de kilograme și colesterolul îți dă pe dinafară? Super, dar nu mai trâmbița că ăsta e stil de viață sănătos.
Te identifici cu zece genuri deodată? Să-ți fie de bine, dar nu mă învăța ce pronume să folosesc că doar tu te identifici așa, nu mă obliga pe mine să ader la ce gândești tu.
Este simplu, lumea nu se învârte în jurul sensibilităților unei singure persoane sau unei minorități, fiecare să își vadă de ale lui.
Și apropo de asta, să nu credeți că scenariul scris de Bill Burr este unidirecțional.
Nu, nici vorbă, nici personajele din vechea generație nu scapă de critici și de miștouri, după cum am menționat anterior, toată lumea este luată în colimator.
De la pulifricii, martalogii, pămpălăii, sugătorii de suzetă pe care îi apucă istericalele dacă nu le zici că-s cei mai buni și cei mai frumoși și până la stanele de piatră neclintite care ajunseseră la maturitate înaintea de schimbarea mileniului, toată lumea primește o tură prin caruselul bășcăliei lui Bill Burr.
🏆 Old dads – Verdict 👍 sau 👎
În ciuda evidentului caracter belicos care nu respectă nicio dogmă actuală cu privire la ceea ce ar însemna acceptat în societatea noastră, filmul are intenții dintre cele mai bune.
Nu se duce în nicio extremă, ci încearcă să ofere o soluție de compromis, mai lași de la tine, las și eu de la mine, doar așa putem găsi înțelegere.
Și nu se referă doar la războiul ăsta generațional între cei bătrâni care nu emană nicio emoție și cei tineri care țin neapărat să spună lumii întregii orice sentiment au cu privire la orice, chiar și când se cacă.
Este mai profund de atât dacă poți să treci peste glumele pe care și eu le-am găsit uneori prea răutăcioase, dar în continuare al dracului de amuzante.
Are un caracter împăciuitor, pe unii îi îndeamnă să fie mai deschiși schimbărilor, pe alții să înceteze cu normalizarea unor comportamente dăunătoare în numele libertății de expresie.
Mi-a plăcut mult comedia, are acel tip de umor slobod la gură, dar cu ceva povețe dincolo de cuvintele spurcate sau jignirile aduse celor din jur, deși sunt doar adevăruri gol goluțe.
Eu mă duc să schimb niște bani că vreau să am la mine, nu mă întrebați de ce, 8 bancnote de câte un dolar.
(4 / 5)
