Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Remake al filmului cu același nume din 1958, The blob a fost lansat la 30 de ani distanță și se încadrează în genul consacrat care domnește în luna octombrie a fiecărui an, adică horror.
🎬 The blob – Premisă
Într-un orășel mai de la marginea civilizației viața decurge normal. Fotbalul lor este la mare căutare, majoretele leagă prietenii profunde cu vedetele echipei, avem și un răzvrătit la datorie, Brian (Kevin Dillon – Platoon), plus un șerif care are un ochi vigilent pe oraș și unul pe crâșmărița focoasă.
Nimic deosebit până acum.
Doar că The blob este pe sistem de intruși extratereștri care sar gardul atmosferic fără să aibă viză de intrare.
Și uite așa din văzduh pică-n glie una bucată năzbâtie necunoscută care nu-i nici pe departe vreun Superman binefăcător, ci avem de-a face cu un muc pe steroizi, că nu știu cum să-i zic altfel, care are foamea-n glandă.
Iar hrană îi este orice vietate biologică pe bază de carbon, în cazul nostru oamenii fiind delicatesele supreme.
💭 The blob – Comentariu
Nici nu trebuie să ți se spună cărei ere cinematografice îi aparține acest The blob pentru că îți dai seama rapid că este vorba de anii 1980.
De la frezele specifice în care pletele băiețești erau la modă până la hainele lălâi de parcă toți erau Hulk pe cale de transformare, totul emană o pronunțată miasmă a acelei decade.
Iar filmul, în ansamblul său, nu se dezminte și vine la pachet cu clișeele acelor ani și o desfășurare a acțiunii deosebit de liniară și fără zvâcniri de imprevizibilitate.
De fapt, ceva surprize are, că nu-i chiar copie fidelă a originalului.
Dar cum este un „creature feature‟, un „monster movie‟, The blob își vede de treaba lui pe acest palier și livrează o producție destul de eficientă când vine vorba de a-ți tăia orice poftă de mâncare.
Las la o parte efectele speciale computerizate care sunt destul de octogenare în potența lor vizuală și mă concentrez pe practicul deosebit de slinos care transformă bula asta nemâncată într-o mâzgă acidă care distruge orice bucată de moleculă care are ghinionul de a-i ieși în cale.
N-or fi ele cele mai arătoase efecte după standardele de acum, dar nici nu contează, trebuie să fie eficiente în misiunea lor de a scârbi și oripila privitorul.
Și aici punct ochit, punct lovit pentru că slobozenia aia mucilaginoasă are menirea de a-ți genera fobie față de nevinovata gelatină de cofetărie.
De fapt, ăsta este singurul punct forte al filmului, în rest înghite fără să mestece tot ce ține de elementele care ar transforma producția într-una cu adevărat memorabilă.
Povestea nu este deloc reușită, doar niște pământeni fugind rupând pământul de o masă amorfă vâscoasă fără milă.
Scenariul nu se sinchisește să vină cu ceva mai bine încropit de atât, poate doar ne atrage atenția asupra unui pericol care ar reprezenta, totuși, un mic spoiler dacă îl voi dezvălui.
Deși îmi dau seama că firul narativ este foarte subțire, nici nu știu în ce altă direcție ar putea-o apuca pentru a-l face mai stimulant intelectual pentru că de bază rămâne secreția mucoasă mișcătoare care erodează carne și oase fără a face discriminări.
Actorii sunt departe de panașul unui Steve McQueen (poate trebuia să văd originalul), însă nu-s chiar nimeni în drum, pe lângă Kevin Dillon am descoperit-o și pe urlătoarea Shawnee Smith (Armageddon, dar cunoscută din franciza Saw).
🏆 The blob – Verdict
Nu prea am ce alte coordonate să mai trasez filmului pentru a-l face o destinație pe care să o alegi cu plăcere.
The blob este un film simplu, care îți naște fiori reci pe șira spinării doar prin vizualul scabros și plin de mucus conștient care crește și tot crește atât timp cât are la dispoziție hrană gratis pe care nu o irosește deloc.
Cu niște efecte speciale de mult demodate, The blob este unul din filmele care s-ar preta la un upgrade tehnic pentru că subiectul este unul cu potențial de coșmar în rândul producțiilor de groază.
Având în vedere toate aceste aspecte, chiar dacă pe alocuri am fost captivat de gradul ridicat de bleah vizual livrat de film, nu pot spune că mi-a înghețat sângele-n vine, de aceea nici nu pot să-i destup mai mult de 6 găuri de canal.
(3 / 5)
