Odată cu Star Trek: Nemesis ne luăm rămas-bun și de la această generație de trekkiști.
Cel puțin pe marele ecran, pentru că unele dintre personaje au revenit peste decenii în seriale pe platformele de streaming.
🎬 Star Trek: Nemesis – Premisă 📖
Echipajul de pe Enterprise o pune de nuntă pentru că Deanna Troi (Marina Sirtis) și William Riker (Jonathan Frakes) s-au decis să-și unească destinele.
Bucuria nu este de prea lungă durată, nava interceptează un semnal bizar, undeva la granița cu imperiul romulan, și pornește să investigheze.
Și, dacă tot se află prin preajmă, Picard (Patrick Stewart – Logan) este delegat să răspundă unei invitații pacifiste din partea romulanilor care au o veste mare de împărtășit universului.
S-au săturat de războaie și vor să devină prietenii Federației. Hm, nu sună prea bine, nu?
Politician onest și romulan cuminte, iată două specii care n-au cum să existe în realitate.
💭 Star Trek: Nemesis – Comentariu 🍿
La fel ca precedentul episod din această franciză, Insurrection, și acest film se concentrează pe două personaje, Picard și Data (Brent Spiner – Independence day).
De aceea, povestea nu reușește să se diferențieze prea mult de cea anterioară, mai ales că am rămas cu impresia că văd dublu la pătrat.
🧬 Clonare, dar și reciclare narativă
Nu doar că se folosește tema clonării, una deja folosită, dar este repetată chiar pe parcursul firului narativ din Nemesis.
Deși titlul filmului promite un conflict galactic, realitatea este că livrează un episod extins din „Tânăr și neliniștit” cu uniforme spațiale și ceva CGI.
Aici, căpitanul Jean-Luc Picard, eternul monument al eleganței interstelare, se confruntă cu o clonă malefică… a lui.
Da, cineva a considerat o idee genială să creeze un Picard tânăr crescut de romulani. Într-o pivniță. Cu ură. Și Botox.
🧠 Identitate și liber arbitru
Clona se numește Shinzon și e jucat de un Tom Hardy (Inception) aflat la început de carieră și aproape de nerecunoscut, pentru că își rostește replicile normal, nu mormăit.
Într-adevăr, filmul vrea să fie o meditație despre identitate, dualitate și liberul arbitru.
Se ia la trântă cu ideea că moștenirea genetică nu este suficientă pentru a crea o copie identică.
Degeaba împarți aceeași spirală ADN, traiectoria vieții va fi trasată de hotărârile pe care le vei lua și de mediul în care vei trăi.
Că și Elon Musk, dacă se năștea într-un sat de aborigeni din Australia, acum probabil că vâna iepuri în loc să se scalde în miliarde de dolari.
🧾 Dialoguri chinuite și poveste făcută pe genunchi
Din păcate, scenariul este fad și pare scris cu viteză warp, cu câteva minute înainte de termenul limită, din lipsă de inspirație.
Dialogurile profunde, care sunt deliciul intelectual al francizei, nu sunt prezente la datorie, am simțit o oarecare superficialitate în abordarea subiectului, de parcă totul era făcut în lehamite, ca o corvoadă.
Picard și Data discută în contradictoriu cu clonele lor, de zici că se aflau într-un concurs de cine mă plictisește mai repede cu replici mustind a filozofie de baltă.

🚀 Puțină acțiune și o bătălie care salvează aparențele
Din punct de vedere vizual, filmul încearcă să impresioneze cu bătălia finală în spațiu, care este reușită, trebuie să recunosc asta. Pot spune chiar că-i una dintre cele mai spectaculoase de până acum.
Dar între dialoguri rigide ca scândura-n deșert și o poveste necoaptă, acțiunea nu are suficientă forță de divertisment să salveze filmul de la un naufragiu în vid.
🧍♂️ Personaje bune, dar material neinspirat
Ca de obicei, Picard este un gentleman desăvârșit, nu ai ce să-i reproșezi, continuă să dezamorseze situații explozive cu un calm de invidiat.
Iar Data are parte de un arc narativ ce ar fi trebuit să fie profund, dar e tratat cu atâta grabă că parcă și-a făcut testamentul pe un șervețel.
Restul echipajului se transformă într-o sarabandă de cameo-uri prelungite și fără folos.
Worf se plânge de mahmureală și că nu vrea să-și arate nudul tuturor, Riker visează la luna de miere, iar Troi e cu gândul în altă parte, la propriu.
🏆 Star Trek: Nemesis – Verdict 👍 sau 👎
Producția pare mai degrabă o combinație între ceva fan fiction și un film de adio făcut cu frânele trase.
Se simte de la o poștă că este genul de film care vrea să fie Shakespeare în cosmos, dar ajunge o simplă telenovelă în vidul spațial.
Să nu mai zic că există o discrepanță între cum sunt caracterizați romulanii și cum se comportă.
Sunt descriși ca fiind o rasă special croită pentru război, că sunt eficienți în luptă și greu de învins, dar când e vorba de confruntări, trag în inamici de zici că au absolvit Academia de Țintit a la Stormtrooperi din Star Wars.
💔 Un final pe care nu-l meritau
Sunt trist că am primit un final dezamăgitor pentru echipajul Next Generation.
Ce-i drept, nu este nici pe departe o catastrofă galactică, dar nici steaua strălucitoare pe care o merita această trupă legendară.
Nu are nimic memorabil, în afara faptului că ne luăm rămas-bun de la Picard & Co, așa că am să construiesc și eu cinci androizi, că nu se știe când va fi nevoie de ei.
(2,5 / 5)

Trailer
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
