Magic Farm a fost prezentat în cadrul AIFF (American Independent Film Festival), ediția 2025.
🎬 Magic Farm – Premisă 📖
O echipă de jurnaliști, condusă de Edna (Chloë Sevigny – The Snowman), a prins un subiect incendiar, cu șanse mari de a deveni viral.
Nu vă imaginați cine știe ce știre zguduitoare, este vorba despre un nou trend prostesc, o trupă din America de Sud care cântă în timp ce poartă urechi de iepure.
Cum americanii sunt tare mândri de ignoranța lor și cred că le știu pe toate, își iau zborul spre orașul în care rezidă respectivii artiști.
🌎 Rătăciți pe hartă, confuzi în concept
Problema mare numărul 1: nimeresc orașul, dar greșesc țara, că aici nu e ca la filme, să le scrie pe ecran și orașul, și țara.
Așa că echipa de filmare nu are de ales și trebuie să se descurce cum poate, inventând un subiect pe baza căruia să realizeze un reportaj, să nu irosească atâția bani.
Problema mare numărul 2: localitatea în care au ajuns este lipsită de orice interes, un fel de Glod latin.
💭 Magic Farm – Comentariu 🍿
Scris și regizat de Amalia Ulman, care face parte și din distribuție, filmul vrea să atace superficialitatea presei occidentale și cultura spectacolului în zone vulnerabile.
Adică să arate cum vin americanii cu microfoane și tot calabalâcul să filmeze sărăcia, dar nu lasă nici măcar un dolar când pleacă.
Și ideea de bază poate fi extinsă și dincolo de un reportaj aducător de audiență, putem spune că este o alegorie a invaziilor militare în țările în curs de dezvoltare.
🎢 Ambiție multă, coerență puțină
Dacă subiectul ar fi fost tratat cum se cuvine, ar fi ieșit un film grozav.
Din păcate, Magic Farm nu se hotărăște dacă e pamflet, eseu vizual sau proiect de absolvire la o școală de artă cu pretenții. Și de-aici încep căderile.
Satira merge doar dacă este clar ce se satirizează, ceea ce nu este cazul aici. Filmul arată cu degetul în toate direcțiile, dar uită că degetele alea sunt atașate de un scenariu cam șubred.
🧠 Între cortex și tăceri
Există momente bune, nu neg asta, cu replici acide, cu subînțeles sau cu lovituri dureroase direct în cortex.
Dar sunt și pasaje de tăcere în care mă întrebam dacă s-a blocat proiectorul sau regizoarea meditează la sensul vieții.
Aș putea spune chiar că Magic Farm este ipocrit, condamnă superficialitatea jurnalistică în timp ce dezvoltă această temă într-un mod… superficial.
Nu reușește deloc să fie profund sau criptic, fiind prea evident ce vrea să transmită.
![]()
⚠️ Realitate ignorată, kitsch promovat
În satul argentinian există poluare, deformații genetice, moarte și agricultură otrăvită, dar americanii consideră că trebuie să inventeze o știre stupidă, care nu are nicio legătură cu realitatea.
Ce este cu adevărat important nu contează, pentru că nu atrage atenția, doar circul „kitschos” și imbecil generează vizualizări.
Nu greșește în mesajul transmis, doar că nu spune ceva nou, de parcă nu știm că lumea dă buluc la o bătaie între interlopi, dar bate vântul la o dezbatere educativă.
Dacă tot am pomenit de genetică, vă avertizez că sunt personaje care suferă din cauza unui ADN afectat de substanțe chimice, așa au malformații care zgârie retina.
Sufletul este pur, dar ambalajul stricat.
🎥 Estetică de telefon cu filtru de Cannes
Stilul de filmare este unul ciudat, scenele par trase cu telefonul, dar cu un filtru pretențios demn de selecția de la Cannes.
Chiar m-am uitat pe pagina de IMDB a filmului să văd cine este creditat la imagine. Rușine, pe lângă Carlos Rigo, ar fi trebuit menționați și câțiva câini.
Au fost destule secvențe când camera de filmat era mânuită de patrupedele care se plimbau nestingherite prin bătătură și noi vedeam sătucul din perspectivă canină.
Estetica bizară funcționează o vreme, apoi devine obositoare, îți dai seama că este folosită doar în scop stilistic, fără să contribuie la augmentarea experienței.
Actorii sunt decenți, dar nici ei nu pot salva un film care sare de la o glumă subtilă la un scheci de YouTube fără tranziție.
Surpriză plăcută a fost Camila del Campo – autentică, frumoasă, talentată și tăioasă prin replicile ei cu tâlc.
🏆 Magic Farm – Verdict 👍 sau 👎?
Am urmărit un film care vrea mult și livrează… intermitent. Uneori îmi venea să urlu că-i „genial!”, alteori „ce dracu’ a fost asta?”.
Poate chiar ăsta a fost scopul final: să nu știm ce simțim.
Există niște răsaduri narative ce se puteau transforma în culturi bogate, dar îngrășământul scenaristic a fost lipsit de orice azot creativ.
Premisa a fost stropită cu o poveste seacă, iar rezultatul final a fost ca un tractor care ară pe beton – intenții bune, realizare eșuată.
Mă duc să periez cinci cai, poate așa mă prind ce semnificație a avut cabalina care apare pe poster.
(2,5 / 5)

Trailer
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
