Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Renașterea universului trekkist continuă cu Star Trek Into Darkness, film regizat de același J. J. Abrams.
🎬 Star Trek Into Darkness – Premisă 📖
Kirk (Chris Pine – Wonder Woman) nu s-a cumințit deloc și continuă să sfideze ordinele și regulamentele.
Ultima boacănă umple paharul Federației, care îi retrage comanda navei Enterprise și-l retrogradează pe Kirk.
Dar amănuntele astea pălesc pe lângă explozia care declanșează povestea din acest film.
Un atac terorist zguduie Federația. Cine-i făptașul? Nu este vreun mare secret, aflăm repede.
Un renegat pe nume John Harrison (Benedict Cumberbatch, cu vocea lui baritonală care poate topi și scutul navei Enterprise), fost agent al Starfleet, acum căutat în toate colțurile galaxiei.
Din motive mortuare, Kirk e trimis, împreună cu echipajul lui, să-l prindă. Da, este reinstaurat rapid în funcție.
Doar că nimic nu e ceea ce pare. Harrison e doar un pseudonim. Numele lui adevărat este Khan.
💭 Star Trek Into Darkness – Comentariu 🍿
Nici nu știu cum să tratez acest film.
Dacă îl compar cu clasicele din această franciză, nu prea aduce cu Star Trek-ul de primă generație.
Tinde, mai degrabă, spre o producție de aventuri SF în care accentul cade pe acțiune, un lucru atipic pentru saga cosmică.
Dacă mă uit la el ca la o realizare de sine stătătoare, atunci am primit două ore de o intensitate maximă, cu tensiune palpabilă și secvențe spectaculoase.
J.J. Abrams n-a făcut doar un sequel. A făcut un rollercoaster galactic care-ți explodează sinapsele cu fiecare scenă.
🔧 Spectacolul vizual
Fiecare cadru e filmat ca o reclamă la tehnologie avansată: lumini de lens flare (marca lui înregistrată, dar mult mai puține decât în Star Trek), planete care arată mai bine decât destinațiile turistice de pe Google Earth și bătălii spațiale regizate cu o precizie chirurgicală.
Secvența de deschidere este una dintre cele mai frumoase din câte am văzut până acum.
Paleta coloristică este una foarte aprinsă și vibrantă, de la roșul planetar până la albul locuitorilor și culorile reci ale navei, totul arată magnific, o desfătare absolută pentru ochi.
⚙️ Tehnică impecabilă, atmosferă densă
Din punct de vedere tehnic, filmul este o minunăție inginerească greu de egalat. Deși a apărut în 2013, arată infinit mai bine decât multe dintre blockbusterele de azi.
Pe atunci era acordată o atenție maximă acestor aspecte, acum totul se face pe repede înainte, studiourile de efecte speciale sub licitează proiectele pentru a le câștiga, termenele limită sunt tot mai scurte, iar rezultatele care se văd pe ecran sunt mediocre.
Aici, nava Enterprise nu doar zboară, ea dansează. Se învârte, se prăbușește, se ridică, se sacrifică. E ca o lebădă spațială cu 100 de megatone în pânze.
🧠 Omagiu, nu copiere
Dar nu o să insist doar pe partea de ambalaj, contează și ea, dar nu este aspectul cel mai important.
După cum v-ați dat seama, Into Darkness este un omagiu bine gândit, o reinterpretare modernă a lui The Wrath of Khan, dar fără să fie un copy-paste leneș.
Este o poveste despre prietenie, sacrificiu, etică și decizii în fața dezastrului.
Ca atare, nu lipsesc discuțiile filozofice specifice acestui univers, confruntările dintre vulcanicul Kirk și logicul Spock fiind delicioase.
❤️ Inimă vs logică
Unul acționează mai mult cu inima, negândindu-se la ce va scrie în raport și la consecințele acțiunilor sale, ci la cum să-și salveze echipajul. Pentru el contează mai mult omul decât litera legii.
Celălalt este cerebral, nu concepe să calce strâmb, nu știe ce este o minciună, Spock ia decizii cu creierul, gândind la rece, calculat, rațional, matematic.
👨🚀 Interpretări de excepție
Chris Pine a învățat să fie Kirk, nu doar să-l joace. Are șarm, impulsivitate, dar și vulnerabilitate.
Zachary Quinto (Invincible) este un Spock excelent, mai emoțional decât l-am fi bănuit, dar fără să-și piardă logica.
Dar adevărata vedetă a filmului este, fără dar și poate, Benedict Cumberbatch (Doctor Strange).
Ce actor, Dumnezeule mare, ce actor. Joacă perfect acest rol. Când apare în cadru, se lasă tăcere. Sau frică. Sau admirație. Sau toate deodată.
🌀 Khan – dușmanul ideal
Știi că te minte în față, fără să aibă scrupule, dar o face cu o asemenea eleganță-n voce încât alegi să îl crezi cu fiecare moleculă a corpului tău.
Știi că te va trăda cu prima ocazie și-ți va înfige proverbialul cuțit în spate, dar tot îi ceri ajutorul, atât de hipnotizant este.
Este acel gen de răufăcător căruia îi cam dai dreptate în demersul său, nu este vreun nebun care vrea haos și distrugere, are un motiv real în spatele dorinței de răzbunare.
🗯️ Dialoguri cu mintea turată
Nu doar efectele sunt la înălțime, ci și replicile.
Scotty are tirade de nerăbdare tehnologică, Bones rămâne sarcasticul etern, iar Spock și Kirk au schimburi care pot intra în orice top de scenarii sci-fi scrise cu creierul turat.
E o combinație rară: inteligent și accesibil. Știu, știu, nu-i chiar Star Trek cu care „bătrânii” sunt obișnuiți, dar filmul este excelent, îmbinând clasicul cu modernul.
🎵 Muzica e senzațională
Nu am cum să mă teleportez fără să aștern câteva cuvinte despre coloana sonoră. Giacchino face ce știe mai bine: transformă orice scenă într-un moment legendar.
Muzica are amplitudine, ritm, emoție. Și nu-ți mai iese din cap o săptămână.
Când începe tema principală, îți vine să faci salutul Vulcan cu ambele mâini și-apoi să te închini.
🏆 Star Trek Into Darkness – Verdict 👍 sau 👎?
Deși nu e prima oară când îl văd, parcă de data asta m-a impresionat mai mult. Poate și pentru că am urmărit o grămadă de produse ratate, iar decăderea evidentă a Hollywoodului din anii recenți a făcut ca realizări mai vechi să pară mai bune decât sunt.
Acțiune bine dozată și diversă, momente grandioase, dialoguri delicioase care pun în mișcare rotițele sinapselor, interpretări excelente și, nu în ultimul rând, emoții cât cuprinde, mai ales în final.
Și, Slavă Domnului, J. J. Abrams nu a mai insistat cu semnătura lui artistică, am putut viziona în liniște filmul, fără să simt nevoia de a-mi pune ochelari de sudură să nu chiorăsc de la reflexiile orbitoare.
Eu am să lansez în spațiu, cu toată dragostea de care dispun, nu mai puțin de nouă torpile cu tuburi criogenice.
(4,5 / 5)
Trailer
