Nekromantik

NekromantikNekromantik (le iau ambele pachet, că expiră repede promoția) este o franciză, să-i zic așa, ce vine din Germania și îl are la cârmă pe Jörg Buttgereit.

 

🎬 Nekromantik – Premisă

O să consider ambele filme ca fiind unul singur, așa că voi folosi singularul, să nu vă amețesc referindu-mă când la unul, când la altul.

În Nekromantik urmărim mai multe povești de dragoste între personaje tinere și cu poftă de viață.

Spre exemplu, îl avem pe Bobiță, un curățător de scene morbide, sau pe Monika, o asistentă medicală.

Ba un triunghi amoros, ba o relație normală în doi, cam despre asta este vorba în Nekromantik, film care disecă relațiile amoroase care vin la pachet cu inerentele probleme în a vrăji sexul opus.

La prima citire, parcă nici n-ați zice că avem vreo boabă de horror în film, dar nu știu cum să vă zic cât mai neinvaziv, dar există groază grămadă în Nekromantik.

De ce?

Pentru că aceste personaje principale au o particularitate ieșită din termenul de garanție.

Lor le place să și-o tragă cu persoane care n-au nimic de comentat cu privire la rolul lor în relație.

Și nu mă refer la muți, ci la morți. Ba adunați de pe șosea, ba prin profanarea mormintelor.

 

💭 Nekromantik – Comentariu

Să nu credeți cumva că necromanticul este practicant al necromanției, nici vorbă.

Așa că după ce am văzut filmul, am căutat să mă interesez de soarta regizorului, să văd dacă i s-a potrivit vreo cămașă de forță pentru că la Bălăceanca ar cam trebui să zacă pentru că Nekromantik este bolnav. Exagerat de bolnav.

Apăi dracu` m-o pus să văd, cumulat, trei ore din dileala astea imaginată de Jörg Buttgereit.

Filmul n-are un fir narativ coerent, sunt mulți timpi morți în scenariu, umplutură între scenele create doar pentru a scârbi apoteotic spectatorul.

Și oricât de tare mă credeam într-ale macabrului virtual, Nekromantik mi-a pus capac pentru că imaginile prezentate sunt absolut grețoase.

Nici nu aveau cum să fie altfel când vezi tineri sănătoși fizic, frumoși, în vigoare, cum se iau în limbă cu defuncți putrezi, cu cadavre mâzgoase, cu împuțiciuni vomitive, cu…bleah, că-mi vine să borăsc retrăind scenele respective.

Practic, Nekromantik este un porno cu mortăciuni. Iar această caracterizare este una potrivită pentru că fix asta prezintă, la asta se rezumă.

Pff, mi s-a întors stomacul pe dos când prospături vii cu suflu făceau schimb de salivă cu slinoșenii lichefiate de țepeni descompuși.

Nu știu cum cineva ar putea aprecia așa ceva. De văzut da, că și eu le-am văzut pe ambele, deși cu greu m-am convins pentru al doilea. Dar să spună că i-a și plăcut? Sigur undeva lipsește o doagă.

Nekromantik

 

Nekromantik are capacitatea de a transforma privitorul în vegetarian pentru că prezintă și niște scene aiurea, fără legătură cu subiectul, în care unii eviscerează cu lux de amănunte ba un iepure, ba o focă, și totul este prezentat în cea mai glorioasă îngrețoșare.

În rest, Nekromatik zici că este filmat cu borcanul de zacuscă pentru că arată oribil din punct de vedere tehnic, aduce cu filmele alb-negru de la începutul perioadei expresionismului nemțesc (anii 1920-1930).

Să zic, cu indulgență, că al doilea ar fi un pic mai digerabil, având cu 30 de minute mai mult ca primul, scenele repugnante sunt împrăștiate pe o durată mai mare și, astfel, filmul nu pare atât de spurcat.

Totuși, am o laudă la adresa lui Nekromatik, efectele speciale practice ale putrefiaților arată într-un mare fel, uneori m-am întrebat dacă acele cadavre nu cumva erau pe bune, că prea dădeau senzația că au dezgropat niște necrozați pentru a-i folosi drept recuzită.

Actoria este infectă, n-are nimic credibil în ea, iar  interpreții nu par a avea mansarda întreagă, chiar dacă jucau alături de niște manechine, nu îmi dau seama cum nu li s-a făcut scârbă la vederea lor.

Dovada că talent ioc stă în faptul că actorii n-au mai jucat în nimic după Nekromatik. Bine, cea care o joacă pe Monika a mai apărut într-o altă mizerie semnată de același Jörg Buttgereit, dar apoi s-a pensionat.

Și cu ce dracu au uns „cadavrele‟ alea de n-au avut actrițele nicio greață în a le țuca și linge cu atâta poftă?

 

🏆 Nekromantik – Verdict

Undeva, de departe, înțeleg simbolistica din spatele imaginilor apocaliptic de dezgustătoare, relația dintre iubire și moarte, ideea de a termina glorios în timp ce te termini, dar gândurile mele erau în altă parte.

Mintea analiza mai la rece filmul și premisa acestuia, anume cum funcționa toată treaba?

Cum de nu le venea cu leșin de la mirosul repulsiv? Că doar sucombații nu emanau miasmă de trandafiri regali.

Cum nu se îmbolnăveau fatal? Pentru că frichi-frichi cu un cadavru nu este deloc igienic.

Și, mai ales, cum dracului descompușii n-aveau drept locatari hoarde de viermi, microbi și bacterii care să le râncezească organele?

Am râs cu poftă, da, am găsit și o scenă ridicolă, la finalul extatic al primului film ce aduce mult cu secvențe hentai futanari.

Nekromatik m-a lăsat cu o putoare de care cu greu voi scăpa, așa că îi voi sculpta două pietre funerare să nu mai aud de aceste filme pentru că n-au nicio menire în afară de a câștiga titlul de cele mai scârboase perversități.

1 out of 5 stars (1 / 5)

Youtube #shorts:

Nekromantik 1:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

 

Nekromantik 2:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

Despre Petre Mihai Nicolae

Petre Mihai Nicolae este fondatorul Cinemagie.ro și autor de recenzii de film, topuri, recomandări de streaming și articole despre cinema. Scrie de peste 10 ani despre filme și seriale, cu accent pe recenzii accesibile, opinii personale și ghiduri pentru publicul român. LinkedIn: Petre Mihai Nicolae

Check Also

Passenger

Passenger

Nu, Passenger nu este un prequel al filmului Passengers. Este un film horror de sine …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *