Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Near dark este primul film de lung metraj regizat de către Kathryn Bigelow dacă nu iau în calcul The loveless din 1981 care este co-regizat.
🎬 Near dark – Premisă 📖
Punem șaua pe Caleb (Adrian Pasdar – Top Gun), un cowboy tipic american, cu ghete, pălărie și vorbe specifice acestei rase aparte de oameni.
Noaptea este plictiseală mare în orășelul pustiu, așa că nu prea are ce face.
Însă, parcă din senin, ca un răspuns la rugăciunile sale, apare Mae (Jenny Wright), o blondină apetisantă.
Caleb scoate imediat la înaintare talentele de vrăjeală romantică și, surprinzător, are succes.
Dar nimic nu este ceea ce pare la prima vedere, el vrea să-i lingă înghețata, dar ea îi mușcă beregata.
Ați ghicit, avem un film cu vampiri, iar Caleb urmează să afle pe pielea lui ce înseamnă o transformare dintr-un om cu cromozomi obișnuiți într-o ființă care are nevoie de sânge pentru a supraviețui.
Neavând de ales, se pripășește pe lângă Mae și hoarda ei de vampiri din care mai fac parte Jesse (Lance Henriksen), Severen (Bill Paxton), Diamondback (Jenette Goldstein) și Homer (Joshua John Miller – The exorcism).
💭 Near dark – Comentariu 🍿
Este greu de imaginat un film cu vampiri care să mai surprindă având în vedere că multe dintre ele, cele mai multe, sunt turnate folosind aceeași matriță.
Cu toate acestea, pelicula de față este diferită pentru că descrie altfel această creatură mistică.
Sugătorii de serviciu nu sunt lorzi bogați, ființe intelectuale, persoane sofisticate, nici vorbă, sunt niște derbedei vagabonzi care o ard nomad dintr-un loc în altul.
Nu au drept obiectiv cucerirea lumii sau ajungerea în vârful lanțului trofic al puterii, din contră, se mulțumesc să treacă pe sub radar și să mai belească atunci când au nevoie câte un nefericit picat în cale.
Ce m-a frapat aici a fost combinația bizară, dar reușită, de western clasic cu o producție de groază, un cocktail destul de neobișnuit.
Deși, dacă este s-o zic pe aia dreaptă, nu-i chiar horror pentru că vampirii nu se dedau la orgii sângeroase sau masacre ce ar face școlile poligon din SUA să pară joacă de copii.
Poate sună straniu, dar filmul este unul extrem de uman, cu o poveste plină de dramă ce se învârte în jurul noțiunii de apartenență.
Dilema personajului principal se rezumă la indecizia lui de a alege o tabără, după ce este mușcat nu știe cui să-i acorde loialitatea.
Are de ales între două variante, fie familia care îi este alături și care îl caută și-n gaură de șarpe, fie specia nouă din care face parte și care-l învață să supraviețuiască.
De mult nu am mai văzut un film care să pună accentul pe această latură personală a vampirilor, nefiind o peliculă axată pe acțiune, ci mai degrabă pe un fir narativ complex ce are multe accente psihologice.
Plus că, iarăși consider o noutate, prezintă cu lux de amănunte ucenicia unui nou-născut într-ale vampirismului și durerile îngrozitoare prin care trece înainte de a se obișnui cu noua lui existență.
Totuși, parcă insistă prea mult pe aceste aspecte, lăsând de izbeliște partea suculentă pe care o așteaptă lumea de la un film cu vampiri.
Am înțeles tragediile familiale și nedumeririle cauzate de noile legături ADN care-l fac pe Caleb alergic la soarele ucigaș, dar ce este mult strică.
Are și acțiune, nu zic nu, reprezentată de vreo 2 scene mai brutale care intervin în partea a doua a filmului și apar cam târziu.
Ele sunt bine executate la nivel tehnic, au multe efecte practice, cred că nici nu am identificat CGI în ele, ceea ce este un aspect demn de laudă.
Bine, eu sunt extaziat și pentru că se lasă cu explozii uriașe și flăcări adevărate, aproape palpabile, de-mi venea să mă scald la lumina lor, de aceea pot fi mai subiectiv decât de obicei.
Deși Adrian Pasdar este protagonist, nu mi s-a părut că face o treabă demnă de mulți lauri, în evidență ieșind Bill Paxton care interpretează un personaj descreierat care generează groază și fără să știi că-i vampir.
Apropo de distribuție, dacă aveți cumva un sentiment de deja vu, să știți că mintea vă este în regulă, nu-i dereglată, trei dintre actorii de aici provin din Aliens.
Se simte iubirea în aer în acest film, James Cameron oferindu-i viitoarei sale soții o bună bucată din distribuția peliculei mai sus pomenite, iar ea nu s-a lăsat mai prejos, a inclus un omagiu către Aliens în acest film.
Se spune că însuși Cameron are un rol de figurație, dar nu l-am dibuit, chit că știam pe unde trebuie să apară, probabil versiunea pe care am văzut-o nu are inclusă acea scenă. Sau, cine știe, mi-a scăpat.
Nu mai pomenesc despre multele erori de continuitate, că acușica este noapte de-ți bagi degetele în ochi, ca peste câteva minute soarele să fie sus pe cer.
Sunt mai îngăduitor având în vedere că este un film de debut pentru viitoarea fostă doamnă Cameron.
🏆 Near dark – Verdict 👍 sau 👎
Filmul este o briză de aer proaspăt în genul stătut al producțiilor cu vampiri, având parte de un scenariu sofisticat care abordează teme profunde strâns legate de natura umană.
Nu începe strălucit, chiar mă plictisisem să tot asist la corvoada lui Caleb care se chinuia cu noua lui condiție, dar după ce am trecut de acest capitol ritmul devine unul alert și captivant.
Este o bestie cinematografică diferită, atipică pentru genul din care face parte, și înțeleg de ce nu a avut mare succes la vremea respectivă.
Se pare că audiența suferă de aceeași boală incurabilă, se plânge că nu primește ceva original, dar când îi este servită o producție care se rupe de șabloanele clasice aceeași audiență este de negăsit în sălile de cinema.
Suspectez că și aici a fost la fel, povestea din Near dark este prea ciudată pentru gustul audienței generale, pentru că-i cu vampiri, fără să fie neapărat vorba despre vampiri.
Bașca, acest cuvânt n-a fost pomenit nici măcar o singură dată pe tot parcursul filmului.
Mie mi-a plăcut, deși nu pornise sub cele mai bune auspicii, așa că am să-i fac 8 transfuzii de sânge, poate reușesc să-l salvez.
(4 / 5)
