Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Dacă articolul dedicat primului Ne Zha a pornit cu rușine adresată mie, cel de-al doilea începe cu rușine distribuitorilor români de filme că n-au adus Ne Zha 2 în cinematografe.
Uite așa, am fost nevoit să îl văd acasă, pe un ecran de televizor, în loc să mă delectez cu el în IMAX.
Dar sunt mai bune dramele finlandeze și botswaneze proiectate în săli pustii, nu?
🎬 Ne Zha 2 – Premisă 📖
Filmul pornește exact de unde ne-a lăsat prima parte, așa că dacă nu ați văzut animația din 2019, veți primi spoilere cu nemiluita.
Cei doi protagoniști, Ne Zha (reîncarnat) și Ao Bing (moștenitorul regatului dragonilor), scapă împreună de furia cerurilor.
Acum sunt doar spirite, fără trupuri fizice. Totuși, nu este totul pierdut. Înainte ca sufletele lor să se disipeze în neantul etern, Taiyi, un nemuritor, apelează la puterea Lotusului Magic pentru a le crea corpuri noi.
Uite așa, ajungem într-un nou echilibru instabil: Ne Zha nu mai e copilul demonizat de toți, dar nici nu s-a transformat într-un Buddha zen.
Iar Ao Bing, cu toată noblețea lui acvatică, trage după el o moștenire complicată.
Filmul pornește cu o întrebare simplă, ce aruncă lumea-n haos: ce faci când ești menit să distrugi lumea, dar vrei doar s-o salvezi?
💭 Ne Zha 2 – Comentariu 🍿
Știu că banii nu echivalează cu calitatea unei pelicule, dar trebuie să menționez că Ne Zha 2 a devenit primul film din istorie care a avut încasări de un miliard de dolari într-o singură piață.
Dacă vreți să credeți sursele chinezești de informare, a trecut chiar de două miliarde de dolari, dar această sumă nu este validată la nivel internațional.
Cu toate acestea, boxofficemojo.com și thenumbers.com menționează în dreptul lui Ne Zha 2 încasări de circa 1,90-1,99 miliarde de dolari.
Se pare că nici măcar aceste cifre nu sunt suficiente pentru a convinge distribuitorii români.
🌀 Structura narativă – mitologie cu dublă înfățișare
După acest periplu financiar, revin la povestea din film. Ce reușește remarcabil Ne Zha 2 e să nu fie doar o simplă continuare.
Nu e doar „ce-a mai făcut băiatul ăla care ardea tot când se enerva”. Nu, nici vorbă. Aici e o construcție matură, aproape shakespeariană.
Povestea nu se mai reduce la „Ne Zha contra restului lumii”, ci se complică. Wow, cât de mult se complică.
Avem un conflict între lumi (divină, umană, magică, mitologică), dar și unul intern, pentru că fiecare personaj principal e sfâșiat de ce trebuie să fie și ce vrea să fie.
🔍 Alegerea imposibilului – binele nu e absolut
Și știți care este partea (aproape) genială? Filmul NU îți spune pe față ce e bine și ce e rău. Ci îți dă alegeri imposibile și te lasă să te descurci cu ele.
Pornește ceva mai greu, în sensul că abordează intens concepte filozofice specifice culturii chineze, cu multe povețe actuale și universale.
Dar și când se produce cataclismul narativ, filmul atinge un apogeu vizual și emoțional comparabil cu cel din Avengers: Endgame, ba chiar îl depășește în intensitate.
De fapt, trebuie s-o zic pe aia dreaptă, împrumută anumite elemente din saga MCU, în special din filmele Avengers. Nu cât să urli plagiat, dar suficient cât să fie evident.
În rest, însă, povestea este originală și nu oricum, ci la un nivel stelar. Bine, originală pentru un vestic care știe despre China că are un Zid care-l face invidios pe Trump și că tot ce avem de acolo vine.
🧠 Filozofie pentru toți – dar fără predici
Filmul nu îți bagă pe gât idei. Le lasă să plutească și ești liber să le apuci sau nu.
Vorbește despre destin și liber arbitru, despre păcatele părinților și povara moștenirii, dar totul prin acțiune. Nu prin discursuri pompoase, că nu este în campanie electorală de dat la lopeți printre sinistrați.
Dacă ai crezut că un film de animație nu poate să te pună pe gânduri cu o replică simplă, mai gândește-te. Ne Zha 2 e plin de momente în care dialogurile lovesc mai tare decât o explozie divină.
Urmăream fermecat imaginile de pe ecran și îmi închipuiam cât de atractivă ar fi fost materia Filozofie predată în liceu dacă îmbrăca forma asta, nu prelegerile plictisitoare ale unei profesoare care visa la pensie, nu la Platon sau Socrate.
💥 Spectacol vizual
Dacă în 2019 mă minunam că o animație chineză rivalizează cu studiourile americane, în 2025 nu mai e vorba de rivalitate, Ne Zha 2 le-a dat clasă. Clar. Fără „dar” și fără „poate”.
Singurul concurent real de anul ăsta va fi Avatar 3, în rest, nimic nu are cum să depășească în frumusețe această animație.
Fiecare cadru arată ca un tablou în mișcare. Stilul artistic combină pictura tradițională chineză cu CGI de ultimă generație, rezultatul fiind operă de foc, apă, nori și divinitate vizuală.
Culori intense, mișcări fluide, detalii halucinante, totul într-o coregrafie aproape poetică. Nu glumesc când zic că aproape plângeam de ciudă că-l urmăresc acasă, nu la cinematograf.
🔥 Emoție și adrenalină în luptă
Bătăliile, la rândul lor, nu sunt doar spectaculoase, sunt emoționale. De fiecare dată când un personaj lovește, o face cu o istorie întreagă pe umeri. Nu e doar pumn cutremurător, e sens devastator.
Iar crescendo-ul către confruntările finale este atât de bine construit încât urlam de durere, mânat de dorința de a face dreptate într-o lume injustă.
Sunt câteva momente colosale, când Ne Zha trece prin niște frământări sufletești și transformări fizice care m-au copleșit complet.
Cunoașteți și voi acel sentiment, când Rocky și-o fură de la rus în partea a patra, dar și când se ridică, pregătit să-și ia revanșa, simți cum testosteronul dă să iasă prin toți porii și ai impresia că poți dărâma munții cu mâinile goale.
De asemenea senzații am avut parte și în Ne Zha 2, dar în mai multe scene, nu într-una singură.
Metamorfozele interioare și, mai ales, exterioare ale protagonistului sunt atât de dese încât povestea devine imprevizibilă, nu mai știam ce urmează să facă sau ce va deveni.
Surprinzător pentru un film animat, are multe răsturnări de situație, unele dintre ele m-au prins pe picior greșit, aveam alte preocupări, nu mă gândeam deloc la surprize scenaristice.
Și dacă tot sunt la acest capitol, Dumnezeule mare, cât de serios și dramatic este Ne Zha 2.
N-o să vedeți în nicio producție americană un asemenea nivel al distrugerilor la scară largă, orașe rase de pe fața pământului sau părinți care-și îmbrățișează pruncul în ultima clipă, într-un tablou morbid, cu toții carbonizați.
🔊 Coloana sonoră – când flautul devine sabie
Imaginea este ajutată foarte mult și de coloana sonoră. Fiecare notă muzicală din Ne Zha 2 e parte din luptă.
Nu acompaniază acțiunea, o creează și o susține. Evident, se folosește instrumentație tradițională chineză, dar sunt incluse și sunete moderne, electronice, care se împletesc într-un val sonor mistic.
Rezultatul? Un soundtrack care pare că vine direct din tărâmurile zeilor.
🎭 Personaje – eroi care n-au chef să fie eroi
🔥 Ne Zha
Evoluează. Nu mai e doar băiatul furios care vrea să-i bată pe toți.
Aici începe să-și înțeleagă puterea și, paradoxal, să se teamă de ea. E un fel de adolescent cu forță de zeu, dar cu frământări demne de Dostoievski.
Relația lui cu lumea devine mai ambiguă. Nu mai vrea doar să fie acceptat. Vrea să se înțeleagă.
Și feriți-vă din calea lui. Cine îndrăznește să-i amenințe familia sau pe cei apropiați, va cunoaște furia lui. Nu-l interesează dacă el este rănit, contează ca persoanele dragi să nu aibă de suferit.
Asta îl face extrem de volatil și periculos, iar actul trei este o minunăție extravagantă din acest punct de vedere. Când i se aprind flăcări în ochi, știi că urmează un taifun imposibil de cuantificat.
El nu luptă doar cu forțe exterioare, ci cu așteptările altora despre cine e și ce trebuie să fie. Această confruntare între ce ți-a fost „scris” și ce alegi tu definește toată evoluția sa.
E o respingere a fatalismului, a eternului „așa e soarta”, în favoarea identității construite, nu impuse.
Oameni buni, filmul este o capodoperă prin felul în care abordează asemenea teme, nu e un desen animat infantil, ci o operă matură.
❄️ Ao Bing
Mult mai prezent decât în primul film, e un fel de oglindă inversă a lui Ne Zha. Noblețea lui nu mai e doar de decor. Îl vezi rupt între datoria față de neamul dragonilor și prietenia cu cel mai instabil copil de pe planetă.
Și fix în faliile astea apare emoția. De ce? Pentru că uneori cel mai greu nu e să salvezi lumea, ci să nu-ți trădezi prietenul.
El este simbolul războiului dintre datorie și prietenie, fiind împărțit în două, ca de sabia lui Solomon, între obligațiile față de poporul său și relația de loialitate față de Ne Zha.
E o temă clasică, loialitatea divizată, dar aici e tratată fără melodramă. Uneori, a-ți urma inima înseamnă a trăda tot restul. Și filmul nu dă răspunsuri simple.
👑 Noii adversari
Fără spoilere, dar apare o nouă entitate divină care redefinește ideea de antagonist.
Nu e „rău”, ci convins că are dreptate. Iar asta îl face și mai înfricoșător.
Un fel de Thanos care nu distruge din sadism, ci din convingere filozofică. Motivările lui? Impecabil conturate.
Aici nu există „boss final” de bătut cu laserul. Conflictul nu e doar fizic, ci și moral. Se dă cu pumnii, dar se apasă pe conștiință.
🌊 Impact emoțional
Ce aș putea comenta aici? Am făcut surf printre lacrimi, atât de puternic lovește povestea atunci când trebuie.
Și nu o face o singură dată, pentru că durează aproape două ore jumătate, așa că trebuie să aveți un bax de șervețele cu aromă de lychee, dacă sunteți un suflet mai sensibil și lăcrimați repede.
Poate este o mică dezvăluire din film, dar nu ești zeu pentru că ai putere, ci pentru că renunți la ea când trebuie.
☯️ Dualitate și echilibru
Mitologia filmului e construită pe opoziții:
- foc vs. apă;
- cer vs. pământ;
- demon vs. zeu.
Dar în loc să le opună brutal, filmul le lasă să fuzioneze. Ne Zha și Ao Bing nu sunt doar simboluri, ci punți între lumi.
Finalul filmului nu oferă o victorie absolută, ci o armonizare. Și, bineînțeles, o poartă larg deschisă către un nou capitol care pare să împingă saga spre apogeu.
🧨 Ce nu funcționează?
Din punctul meu de vedere, este greu de găsit hibe reale.
Să zic că ritmul este ușor aglomerat în partea a doua, prea multe fire narative care aglomerează povestea și intră în coliziune, dar era ceva inevitabil, având în vedere că spre acel deznodământ epic se îndrepta filmul.
Și, poate, o secvență prea lungă de lecție mitologică stufoasă, care s-ar putea să dea dureri de cap celor care nu știu diferența dintre Taiji și Tianluo.
De asemenea, am resimțit lipsa glumelor. Știu că mă vait că multe filme sunt prea amuzante pentru subiectul abordat, dar aici atmosfera serioasă este impenetrabilă.
În primul film a fost destulă comedie care a oferit oaze de relaxare într-un deșert narativ grav, dar aici nu am primit astfel de pauze.
Hai să zic că au existat câteva glume drăguțe în primul act, apoi ele dispar, iar conflictul preia controlul. Umorul lasă locul tensiunii.
Dar astea-s fleacuri într-un ocean epic.
🏆 Ne Zha 2 – Verdict 👍 sau 👎
Filmul nu este o parte secundă și atât. E dovada că miturile pot renaște într-o formă nouă, strălucitoare, fără să-și piardă rădăcina.
E filmul care ne arată că legendele nu sunt povești prăfuite pentru bătrânii din templu, ci lupte vii, personale, care se poartă în fiecare dintre noi. Mai ales când nu știm cine suntem.
Este o animație? Da. Dar doar dacă prin animație înțelegi artă în mișcare, emoție compusă în straturi, curaj vizual și complexitate morală.
Nu e doar pentru copii, deși cei mici o vor adora. S-ar putea, totuși, ca părinții să fie nevoiți să dea explicații după vizionare.
Nu e doar un blockbuster, deși a rupt box office-ul. E un manifest mitologic ambalat în spectacol: un strigăt de independență care răsună în mii de culori și într-o coloană sonoră care-ți intră în piele.
Într-o lume în care cele mai multe sequeluri sunt reciclate, Ne Zha 2 are tupeul să evolueze. Să devină mai mare, mai profund, mai uman.
Am să scot din Cazanul Magic 10 dragoni de aur care dansează între norii cerului și cenușa unui trecut ce refuză să fie uitat.
Este un scor meritat pentru o poveste care arde, plutește și respiră mai viu decât majoritatea filmelor „reale” de pe ecrane.
📣 Un strigăt pentru distribuitori
Sper doar că al treilea film să fie adus în cinematografele din România, altfel distribuitorii sunt degeaba.
Da, este un mic manifest, o revoltă, dacă vreți s-o considerați așa.
M-am săturat să ratez producții monumentale, care ar arăta senzațional pe marele ecran, doar pentru că distribuitorii nu își dau interesul să aducă și astfel de filme, din zona asiatică.
Știu că problema e complexă și că sunt mulți factori pe care publicul nu îi cunoaște.
Sincer? Nu mă interesează că sunt greu de încheiat contracte sau mai știu eu ce.
Dacă piețe mai mici, precum Malta sau Moldova, reușesc, atunci de ce nu poate și România?
E mai bine cu Vânătoarea de arici, film care a rulat 4 săptămâni și a încasat 983 de dolari? Sau Heart Eyes care, după 3 săptămâni, a încasat incredibila sumă de 924 de dolari?
Poate o fi. Poate bat eu câmpii sau am pretenții prea mari cerând producții din Asia.
Dacă pot fi aduse anime-uri, la zile mari, atunci pot fi aduse și asemenea filme. Măcar să fie testată piața, să se vadă dacă atrag interes.
(5 / 5)
Recenzie video
Trailer
