Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
1942
Al Doilea Război Mondial era în plină desfășurare și americanii aveau chef de făcut filme despre el, Mrs. Miniver fiind unul dintre acestea.
🎬 Mrs. Miniver – Premisă
Deschidem scena undeva într-un sătuc englezesc prin anul 1939, cu puțin înainte de invazia Poloniei de către Hitler.
Motivul acelei locații este familia Miniver în frunte cu stăpâna casei, Mrs. Miniver (Greer Garson) și soțul ei, Clem (Walter Pidgeon – How green was my valley).
Nimic ieșit din comun(ă), de fapt, sat, familia este una dintre cele înstărite, servitorii își văd de treabă, păsărelele cântă mai abitir pe moșia familiei, se întoarce de la studii și băiatul cel mare, Vin.
Ce l-o fi pe găsit pe nazistul cu zvastica să treacă granița poloneză și s-o bage și pe Anglia în război?
Asta se tot întreabă și Mrs. Miniver care trebuie să facă aranjamentele necesare pentru a se proteja în caz că războiul va ajunge și pe frumoasele și liniștitele lor meleaguri.
În același timp, bărbații se pregătesc să fie luați cu arcanul și trimiși pe front pentru a apăra mândra patrie de o eventuală invazie inamică aducătoare de moarte și distrugeri.
💭 Mrs. Miniver – Comentariu
Filmul pornește destul de interesant printr-o ciocnire conversațională care duce la o confruntare ideologică între dreptul nobililor la prosperitate exagerată și condamnarea săracilor la un trai mizer.
Se discută pe seama unui trandafir, dar este clar că nu el este subiectul acelor replici aprinse dintre reprezentantul plebei care ia apărarea celor lipsiți de mijloace financiare și oratorul boierimii care consideră că i se cuvine totul.
Este o scurtă caracterizare a celor două pături sociale, bogătanii care nu acceptă să se amestece cu nespălații, pe de o parte, și oamenii normali, care chiar trebuie să trudească din greu pentru a pune o pâine pe masă, pe de altă parte.
Din păcate pentru Mrs. Miniver cam acolo se termină și partea fascinantă pentru că începe războiul, iar drama familiei bogate este una care nu atrage simpatia majorității.
Amu` nici nu prea am cum să sufăr pentru purtătorii de titluri sofisticate când, pe timp de război, marea lor problemă este că au rămas cu o servitoare în loc de două, iar dilema pe care trebuie să o rezolve este unde să se ascundă: în pivnița de gală sau în beciul pentru musafiri?
Mrs. Miniver nu a reușit să mă impresioneze la nivel narativ tocmai pentru că prezintă niște personaje dezagreabile sau, pentru că este un cuvânt prea puternic, enervante și plângăcioase, de parcă problemele lor (un mizilic în realitate) ar fi cele mai catastrofale pe timp de război.
Frivolitatea atinge cote epocale când o babă se laudă că a câștigat timp de 3 decenii o competiție florală la care a concurat de una singură pentru că era competiția organizată de ea și exista ordin să nu se mai înscrie nimeni.
Dă-te-n bălegar, este un bășit de trandafir, nu te mai comporta de parcă ai luat premiul Nobel pentru leacul cancerului.
Cum să empatizezi cu asemenea epave umane?
Să nu mai zic că personajul care dă titlul filmului devine eroină doar pentru că un neamț rănit i-a leșinat în bătătură, ea neavând niciun merit în capturarea lui. Ups, spoiler, dar nu mai contează.
Deci, cum s-ar spune în zilele noastre, Mrs. Miniver este un film despre „rich white people problems‟.
Unde mai pui că este și o propagandă infectă, fățișă, fără perdea, șovinistă, pentru înrolarea în război, de până și Churchill a spus despre film că a adus mai multă prostime soldățească la înrolat decât campaniile guvernului britanic în acest sens.
🏆 Mrs. Miniver – Verdict
Este primul film la care nu înțeleg atracția pentru subiect și ce a făcut de a meritat acoladele primite, înhățând 6 premii Oscar.
Pentru că nu este deloc dramatic așa cum te-ai aștepta despre un film care abordează subiectul celui De-Al Doilea Război Mondial, acțiunea având loc departe de linia întâi.
Că se mai bubuie avioanele prin aer când și când, corect, însă nu se apropie deloc de intensitatea specifică unui asemenea conflict.
Înțeleg că nu este neapărat despre războiul principal, ci despre necazurile prin care trece o familie britanică, dar statutul ei social o face să nu fie prea plăcută în atare condiții.
Are doar două momente mai lacrimogene, unul dintre ele este chiar neașteptat, anticipam că se va muri, dar nu am nimerit reprezentatul care își va ocupa locul în coșciug.
Deh, ce să mai spun? Așa vedeau americanii la acea vreme războiul, mai romantic, că era la un ocean distanță de ei. De ar fi știut ce îi așteaptă la Pearl Harbor nu cred că le-ar mai fi ars de laude aduse acestui Mrs. Miniver un film făcut pe sistem: „Lumea piere, baba se peaptănă‟.
Ca atare, nici eu nu pot să mă scutur de mai mult de 4 bombe incendiare pentru acest film care are și un sequel în 1950 intitulat The Miniver story.
(2 / 5)
