Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Werewolf by night este un film de scurtmetraj lansat pe Disney+ ce funcționează, oarecum, ca rampă de lansare pentru universul monștrilor ce stă să vină. Dacă Universal n-a fost în stare, poate Disney va reuși să facă o treabă bună.
🎬 Werewolf by night – Premisă
Povestea nu este deloc alambicată, că la 50 de minute cât durează filmulețul câtă poveste să încapă?
Un mare vânător de monștri, Van Helsing-ul din MCU, intră în rând cu toate victimele sale, adică pune mâinile la piept.
Lasă în urmă o moștenire neprețuită, o piatră, nu din aia din Mănușa Infinitului, ci Blood Stone, o armă nemaipomenită când vine vorba de a lupta cu tot felul de dihănii supranaturale.
Însă cine va pune mâna pe ea? Pentru că nu există un testament legalizat la notar care să atribuie un proprietar nou pietrei magice.
Pentru rezolvarea dilemei este organizat un turneu de vânătoare la care participă cei mai pricepuți spintecători de beregate monstruoase.
Cine belește hidoșenia din labirint devine fericitul posesor al lui Blood Stone.
Printre vânători îi regăsim pe Elsa (Laura Donnelly – Tolkien), fata rebelă a decedatului, și Jack (Gael García Bernal – Old), deținătorul recordului în domeniu, cu peste 100 de victime.
💭 Werewolf by night – Comentariu
Pentru un filmuleț ce are pe jumătate din durata unei producții normale, Werewolf by night reușește rapid să construiască două personaje simpatice de care m-am atașat imediat.
Oricum, mi-am dat seama rapid că ele vor fi și cele principale.
Chiar dacă prin peisaj se perindă mai multe personaje, este clar că ele sunt prezente doar pentru a fi folosite pe post de carne macră de frăgezit de către monstrul care se tot prelinge printre umbrele labirintului imens.
Și asta mi-a plăcut la film, este scurt și la obiect, pe genul: „pe ăștia trebuie să îi îndrăgiți, restul ducă-se dracului‟.
Werewolf by night este un omagiu adus producțiilor de acest gen din anii 1930-1940, este filmat alb-negru, reușind să prindă doi iepuri dintr-o lovitură.
Pe de o parte, aduce o ofrandă filmelor vechi cu monștri, având imprimată parcă o tușă princiară prin acest excelent alb-negru care funcționează foarte bine în contextul dat.
Am și uitat că este așa, mintea mea s-a adaptat rapid la alegerea asta și parcă vedeam tehnicolorul modern, nu alb-negrul perimat de zeci de ani.
Pe de altă parte, însă, este și o modalitate de a ascunde efectele speciale cam sărace, deoarece emană și o senzație de ieftin.
Mai ales cu sângele acela CGI oribil. Să îmi dea naibii un telefon și le trimit o ladă de borcane cu bulion, dacă pe acolo este sărăcie de roșii să facă și ei un sânge practic care să arate mai realist.
Parcă nici vârcolacul nu se prezintă prea înfiorător, nu cât aș fi vrut, dar transformarea lui este artistică din cale afară, o vedem, dar în același timp nu o vedem.
Acțiunea nu abundă, nici nu avea cum, sunt câteva scene scurte de cafteală, dacă te ia vreo criză de clipeală rapidă, le poți rata.
Nu este ea cine știe ce, nu are o coregrafie demnă de a fi imortalizată tablou pe perete, dar este decentă, satisface cât de cât pofta ce-am poftit.
Nici nu știu dacă pot să zic despre poveste că este previzibilă sau nu, din moment ce posterul de bază îți spune tot ce trebuie să știi despre personajul Jack. Deci nu am avut nicio surpriză în actul final.
Apreciez faptul că Werewolf by night este destul de serios, cel puțin în momentele culminante nu am avut parte de iritantele și stupidele glume tipice MCU. Există dume infantile, dar măcar sunt plasate când avem pauză de-o cafea.
Cred că ăsta este elementul care mi-a plăcut cel mai mult. Ceea ce este destul de trist pentru o franciză, sa te laude cineva doar pentru că nu bagi glume de neam prost în momentele dramatice.
🏆 Werewolf by night – Verdict
Dacă stau bine să mă gândesc, Werewolf by night este, pentru mine (că trebuie să repet mereu asta) cel mai bun produs Marvel din 2022 (urmează Wakanda forever, am un feeling bun pentru acel film).
Cu o cinematografie specială, foarte artistică, folosită drept reverență pentru clasicii horror de acum zeci de ani, cu o coloană sonoră și ea foarte bună, cu o poveste simplistă, dar bine încropită, Werewolf by night are multe calități pentru a primi de la mine destule laude.
Nu este atât de brutal pe cât s-ar preta subiectul abordat deoarece pentru un film cu monștri nu prea avem violență, și aia prezentă pe ecran oricum este destul de reținută. Că doar vorbim despre Disney.
Nu sunt surprize narative și intuiești rapid din poster ce se întâmplă. Și dacă nu vezi posterul, are grijă scenariul să îți furnizeze niște indicii grosolan de evidente pe care nu ai cum să le ratezi.
Nici acțiunea nu este la cele mai înalte standarde, dar nici nu cred că ăsta a fost scopul filmului.
A fost o simplă introducere într-un nou capitol din MCU care ne așteaptă după colț să se facă lună plină și să ne sperie încât să sărim din nădragi.
Astea fiind scrise, că deja am aberat prea mult pentru un filmuleț de 50 de minute, eu o să îi ascut 8 săgeți.
(4 / 5)
