Dacă unii urlă la Lună, James Bond vrea pe Lună. Moonraker este filmul care s-a uitat prea mult la Star Wars.
🎬 Moonraker – Premisă 📖
Totul începe cu un jaf spectaculos: o navetă spațială Moonraker dispare în timp ce era transportată pe un avion.
M îl trimite pe Bond să investigheze, iar firul îl duce spre miliardarul Hugo Drax, un tip cu moacă de „nu am timp de tine” și un plan mai mare decât ego-ul lui.
Așa că James Bond, în stilul său obișnuit, pornește într-un tur internațional de lux.
California, unde își întâlnește inamicul.
Veneția, unde o gondolă se transformă în hovercraft, pentru că… de ce nu?
Rio de Janeiro, cu carnaval, cabluri suspendate și o luptă pe telecabină cu Jaws, gigantul cu dinți de oțel.
Amazonul, cu junglă, șerpi și intrarea într-o bază secretă care arată ca o combinație între NASA și un decor de operetă SF.
Și, în final, spațiul cosmic, unde planul lui Drax este dezvăluit în toată splendoarea lui apocaliptică.
💭 Moonraker – Comentariu 🍿
Auzisem destule lucruri negative despre film, astfel încât mă temeam de ce este mai rău.
Și, în mare parte, temerile mi s-au adeverit, dar nu într-atât încât să dezmembrez filmul.
Inițial, planul era ca după The Spy Who Loved Me (1977) să urmeze For Your Eyes Only.
🚀 Parfum de Star Wars în lumea Bond
După ce Star Wars a devenit fenomen global, producătorul Albert R. Broccoli a decis să „urce” Bond în spațiu și a devansat adaptarea romanului Moonraker (care nu prea are elemente SF).
Rezultatul a fost un film plin de bătălii spațiale cu lasere și costume care aminteau izbitor de capodopera lui George Lucas.
Dar împrumutul nu s-a oprit aici, avem nave și decoruri interioare ce arată de parcă ar fi fost reciclate din Battlestar Galactica amestecat cu Star Wars.
Să nu mai zic de complexul industrial al lui Hugo Drax care are un plan arhitectural ce aduce aproape 1 la 1 cu Millennium Falcon.
De la forma rotunjită și simetrică, cu secțiuni radiale care converg spre un nucleu central, și până la zonele de andocare dispuse ca niște „brațe” externe, am crezut că Han Solo și-a parcat nava în curtea francizei James Bond.
Dacă Star Wars era epopeea spațială serioasă (cu umor controlat), Moonraker este varianta în care James Bond aterizează cu fracul, seduce o astronaută și salvează lumea între două pahare de Martini.
😏 Exagerarea marca Bond
Seria Bond a avut mereu un strop de exagerare, dar Moonraker îl transformă în bufet suedez.
Totul e mai mare, mai strălucitor și mai improbabil. Scenele de acțiune sunt construite cu atenție, dar și cu un umor involuntar delicios: gondola cu motor, câinii dresați să hăituiască spioni, Jaws care trece printr-o transformare de personaj aproape romantică.
E genul de film care nu se mai face azi, pentru că azi ar fi ironizat până la epuizare. În ’79 însă, a fost privit ca o demonstrație de putere a francizei: „Da, putem face și spațiu”.
👔 Bond și femeile
Lăsând la o parte elementele fanteziste, povestea este una clasică, Bond are de oprit un alt complot care amenință umanitatea.
Și o face cu carismă masculină, cucerind absolut toate femeile care îi ies în cale.
Nu stă mult de vorbă, cum le ridică sprânceana, cum domnițele își pierd lenjeria intimă, atât de impresionate sunt de virilitatea șarmantă a spionului.
Parcă aici scenariul nu a mai fost atât de misogin ca în alte dăți. Într-adevăr, sexul frumos nu rezistă în fața lui Bond, dar există un echilibru satisfăcător.
Femeile ocupă poziții foarte importante, considerate a fi destinate doar bărbaților. De la pilot de elicopter până la doctor în astronomie, aproape fiecare post vital are o femeie la cârmă.
🚤 Pasiunea pentru acțiune pe apă
Pe partea de acțiune, m-am lămurit că pe atunci realizatorii erau îndrăgostiți de cursele pe apă.
În Moonraker avem două asemenea secvențe. Una are loc prin canalele Veneției, cu gondole ce se aleargă prin spații claustrofobice.
Cealaltă se produce pe Amazon, cu bărci de mare viteză care taie apa cum spintecă un samurai beregatele în luptă.

🎨 Decoruri și efecte speciale
Decorurile sunt spectaculoase, iar secvențele spațiale, deși demodate azi, erau top la vremea lor. Efectele speciale, realizate fără CGI, au un farmec aparte: modele miniaturale, lumini și fum care dau impresia unui spațiu tangibil.
Bine, sunt ignorate reguli de logică și legi simple. În spațiu există, brusc, gravitație, spre exemplu.
Dar ce pretenții să am de la un film în care un nene mușcă dintr-un cablu gros cât bâta de baseball și îl rupe în două?
🎵 Muzică și interpretare
Coloana sonoră de John Barry e elegantă și versatilă, combinând motivele clasice Bond cu influențe SF.
Tema principală, interpretată de Shirley Bassey, adaugă o notă de eleganță puțin anacronică pentru un film cu lasere în gravitație zero. Și tocmai de asta funcționează.
Ca fapt divers, Bassey a fost adusă pe ultima sută de metri, după ce Johnny Mathis, care fusese inițial ales, s-a retras din proiect.
🧠 Ce rămâne în spatele spectacolului
La suprafață, Moonraker este o aventură de spionaj global cu gadget-uri, fete frumoase și locuri exotice. Așa că avem cu ce ne clăti privirile.
În profunzime nu e chiar mult de scotocit. Temele sunt simple și tipice pentru Bond, megalomania antagonistului, seducția ca armă, triumful șarmului britanic asupra tuturor obstacolelor.
Totuși, există o curioasă fascinație pentru perfecțiune și control genetic, reflectată în planul lui Drax.
Chiar dacă e prezentată în termeni ridicoli, ideea de „resetare a umanității” rămâne una dintre cele mai întunecate din seria clasică.
🎭 Actorii
Roger Moore, deja veteran, la al patrulea film Bond, își asumă pe deplin stilul său: replici ironice, priviri de om care a văzut totul și un calm britanic chiar și când un laser îi trece pe lângă ureche.
Nu e cel mai intens Bond, dar e, probabil, cel mai șarmant.
Iese în evidență Lois Chiles (Speed 2) în rolul doctorului Goodhead (ce nume sugestive sunt alese pentru personaje!).
Ea este prezentată la început ca un partener egal pentru Bond, dar scenariul o împinge inevitabil spre clișeul de „Bond girl” cu replici pseudo-științifice.
🏆 Moonraker – Verdict 👍 sau 👎?
Nu este nici pe departe cel mai bun Bond, dar nici ultimul rebut. Are o poveste memorabilă, nu ai cum să uiți ce se petrece în film, tocmai pentru că este ridicol.
Este apogeul stilului kitsch în seria 007: gadget-uri aiuritoare, acțiuni imposibile și personaje caricaturale, totul ambalat într-o aventură globală care culminează în spațiu.
Pentru unii, e o aberație simpatică; pentru alții, o dezonoare adusă francizei.
Eu îl văd ca pe o capsulă a timpului, o combinație de ambiție nelimitată și lipsă de rușine în fața absurdului.
Hai că sunt generos azi, vreau să mă plimb cu șase telegondole și sper să ajung teafăr la destinație.
(3 / 5)

Trailer
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
