Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Ce soartă a avut The Spy Who Loved Me! Să fie lansat la câteva luni după originalul Star Wars.
🎬 The Spy Who Loved Me – Premisă 📖
Un submarin britanic dispare în mod misterios. La fel și unul sovietic. Cineva pare că adună arme nucleare maritime de parcă le-ar colecționa ca pe ouă Kinder.
Cine să salveze situația, dacă nu James Bond? Este ridicat pe nepusă masă dintr-o misiune din Alpii austrieci și expediat pe urma submarinelor pierdute.
Dar nu e singur, că doar nu credeați că sovieticii vor sta cu mâinile în sân?
Au și ei arma lor secretă. Și ea se numește Anya Amasova (interpretată de Barbara Bach – Force 10 from Navarone), nume de cod „Triple X”. Hai, măi, serios? XXX?
Împreună, cei doi trebuie să lase deoparte frecușurile diplomatice și să dea de urma lui Stromberg (Curd Jürgens), un megaloman cu fantezii acvatice, care vrea să distrugă lumea uscată și să înceapă o nouă civilizație într-un fel de Atlantis cu tentă nazistă.
💭 The Spy Who Loved Me – Comentariu 🍿
Trebuie să încep cu laude aduse deschiderii filmului, care a făcut istorie și e adrenalină pură.
⛷️ O deschidere istorică, fără CGI
Bond fuge pe schiuri, trag după el trupe întregi de inamici, sare de pe o stâncă înaltă, care ar face Everestul să se simtă complexat, și își deschide parașuta cu steagul Marii Britanii.
Fără CGI. Fără trucuri ieftine. Cascadoria e reală și a fost făcută de Rick Sylvester de pe un munte din Canada, cu o singură șansă la dispoziție.
Ce a ieșit? O imagine care a rămas pe veci în istoria filmului de acțiune. Când parașuta s-a desfăcut, publicul a aplaudat ca la finala de la Wimbledon. Ia de aici, Tom Cruise, că nu ai fost nici singurul, nici primul!
Dar după adrenalină vine… aluzia. Pentru că Bond-ul lui Roger Moore nu salvează doar lumea, ci și reputația bărbăției britanice, replică sugestivă cu replică sugestivă.
💋 Bond, glume și dublu sens
Scenariul este doldora de dialoguri cu subînțeles din categoria eroticului dus la extrem.
Nu este nimic subtil, nu este lăsat loc de interpretare, când se aude un „tell him to pull out”, știi exact la ce se referă gluma obscenă.
Deși misoginia este la cote înalte, la un moment dat Bond chiar este exasperat că la volanul mașinii se află o femeie care nu știe să conducă, filmul echilibrează situația cu ajutorul spioanei sovietice.
Anya Amasova este una dintre cele mai memorabile partenere. Nu e doar frumoasă, e și deșteaptă, ironică și letală.
Are misiunea ei de la care nu se abate, nu se lasă impresionată de replicile lui Bond (mă rog, nu de la început), și are și o motivație clară: fratele ei a fost ucis de un agent britanic.
Tensiunea sexuală dintre cei doi e ca un joc de șah într-o cadă cu spumă. Te întrebi constant cine pe cine seduce, cine minte, cine cedează primul și… în ce poziție.
La fiecare replică siropoasă a lui, ea are un răspuns rece, la fiecare ocheadă languroasă pe care Bond i-o aruncă, Anya contracarează cu o privire ucigătoare.
Dacă Bond știe să numere până la infinit, ea o face până la infinit plus unu.
A fost reconfortant să-l văd pe Bond pus într-o ipostază cu care nu era obișnuit, aceea de a fi refuzat de către sexul feminin care nu cădea pradă vrăjelii lui șarmante.
🦷 Jaws intră în scenă
Și dacă tot vorbim de memorabil, intră în scenă și Jaws (Richard Kiel – Cannonball Run II), un uriaș cu dinți de oțel, mai mut decât o sticlă de vodcă, dar de două ori mai expresiv.
Este un fel de Frankenstein cu aparat dentar industrial, care îți rupe gâtul sau mușcă din cabluri de oțel ca din cornulețe. Se dovedește un adversar formidabil pentru Bond, ale cărui lovituri doar îl gâdilă pe acest monstru uman.
Cât despre Stromberg, răufăcătorul suprem, e un visător cu fobie de uscat, care își face baza într-un turn plutitor demn de Star Wars și vrea să repornească umanitatea.
În rest, povestea este una banală, Bond se plimbă prin diverse locuri exotice, de la zăpada austriacă la nisipul egiptean, se luptă cu hoarde de inamici și se uită în decolteuri, multe decolteuri.
Din punctul meu de vedere, filmul este ridicat la nivel de excelență de relația turbulentă dintre UK și Rusia, sub forma agenților 007 și XXX, dar și de acțiunea excelentă din final.
Utilizarea cu măiestrie a miniaturilor și exploziilor a dus la nașterea unor secvențe spectaculoase pe apă, cu submarinele și petrolierele gigantice prinse într-o bătălie terifiantă.
🚗 Lotusul submarin și gadgeturile în acțiune
Un alt aspect ce merită menționat este acela că gadgeturile sunt folosite din plin aici, nu doar ne sunt arătate într-un laborator și apoi sunt uitate.
Bond are un Lotus Esprit care se transformă în submarin. Da, știu cum sună. Dar în 1977 era SF-ul suprem. Scena în care iese din apă, pe plajă, și aruncă un pește pe geam e artă pop inegalabilă.
Ah, să nu uit de exploziile nucleare. Unele pe bune. Desigur, nu au detonat bombe atomice de dragul filmului, au fost folosite imagini de arhivă. Pentru că nimic nu este mai real decât realitatea.
Dacă aș avea ceva de cârcotit pe seama lui The Spy Who Loved Me ar fi răufăcătorul plin de clișee, povestea care pare scrisă doar ca să bifeze prezența și melodia principală care nu m-a impresionat.
🏆 The Spy Who Loved Me – Verdict 👍 sau 👎
Tot filmul e o combinație între operetă și film de spionaj.
Avem culori vibrante, coloană sonoră semnată de Marvin Hamlisch cu influențe disco și decoruri care te fac să te simți în același timp într-o catedrală și într-un clip ABBA.
The Spy Who Loved Me e Roger Moore la apogeu. Poate că nu are prezența impunătoare a lui Connery, dar compensează cu stil, sarcasm și o lejeritate irezistibilă în a-și livra replicile.
E genul de film la care râzi, te minunezi și ești mai fericit la final decât ai fost la început.
Cascadoria cu parașuta, glumele cu dublu sens și prezența unei partenere de calibru fac din acest episod Bond un clasic absolut.
Apropo, este primul film din franciză în care apare nuditate explicită. Dar nu reală, ci în reviste deocheate. Dar tot nuditate e.
Până acum, este capitolul care mi-a plăcut cel mai mult, de aceea am să-i expediez 9 torpile teleghidate.
(4,5 / 5)
Trailer
