Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am văzut ceva reclamă pentru acest Mon crime regizat de François Ozon și întâmplarea a făcut să dau peste el, așa că l-am urmărit.
🎬 Mon crime – Premisă
Bine v-am găsit în Parisul anilor 1930. Dar nu suntem aici în vizită, ci să o urmărim pe Madeleine (Nadia Tereszkiewicz) care a dat de dracu`.
Ea este o actriță, dar nu una de succes, ci una care compune simfonii infinite la acordeonul intestinal.
Fără bani, fără roluri, chiar și fără logodnic, se trezește pe cap cu o acuzație de crimă.
Un producător baștan cu care a avut ceva frecușuri tocmai s-a îmbogățit cu o porție de fier fix în ziua în care ea l-a fericit cu o vizită.
Toate indiciile duc spre un verdict clar așa că Madeleine cedează și recunoaște fapta.
Că de asta se numește filmul Crima mea.
💭 Mon crime – Comentariu 🍿
Producția adoptă un ton vesel, șugubăț, tratând amuzant această situație infamă în care se regăsește personajul principal.
Filmul tinde mai degrabă înspre o parodie neagră, cu accente comico-tragice pentru că odată ce mărturisirea a fost obținută se ivesc fel și fel de situații absurde.
Dacă persoana ce declară că se face vinovată de crimă ar fi avut orice altă meserie în afară de cea de actriță, atunci firul narativ ar fi fost destul de liniar și plictisitor.
Dar așa nu știam dacă am de-a face cu o interpretare impecabilă a thespienei care-i joacă pe bărbați pe degete după pofta inimii sau chiar ea a apărat pe trăgaci belindu-l definitiv pe Weinstein, pardon, Montferrand.
Povestea care se desfășura în fața ochilor era una stranie. Deși acțiunea este setată în urmă cu aproape 100 de ani, părea prea contemporană și asta mi-a bulversat un pic creierul.
Este un fel de #metoo în formă incipientă, un film în care, și trebuie să mă gândesc un pic dacă este așa sau nu, toți bărbații sunt plini de epitete jignitoare.
O să las nedescifrat misterul, nu dezvălui dacă avem numai porci libidinoși, incompetenți în funcții cheie și fustangii cu ochii după bani și mai puțin după iubire.
Ideea este că filmul m-a făcut pentru mult timp să cred ceva ca apoi să-mi răstoarne percepția, dovedindu-mi că nu doar oamenii înșală, ci și aparențele.
Din acest punct de vedere, al mesajelor sociale, filmul este echidistant.
Ne arată că există o egalitate deplină între femei și bărbați în ceea ce privește mințile diabolice și tertipurile folosite întru atingerea scopului final, indiferent de natura lui.
Cu toate că subiectul atacat este unul extrem de serios, abordarea este una lejeră și nu încearcă să condamne definitiv sau să dea verdicte irevocabile.
Doar ne ridică mingea la fileu și ne lasă pe noi să tragem învățămintele necesare, având încredere în capacitatea noastră de discernământ.
De aceea nu am simțit că sunt bătut la cap să pricep ceva tocmai pentru că-s bătut în cap, iar pentru asta am apreciat filmul.
Putea să cadă în patima unor răutăți gratuite printr-o generalizare exagerată, ceea ce nu este neapărat cazul aici.
Dacă o face, atunci o face cu scop opus, metaforic, tocmai pentru a evidenția pericolul băgării tuturor în aceeași oală, un lucru demn de laudă.
Nu pot să premiez vreo glumă anume, mai degrabă tonul jucăuș și jovial care este prezent pe tot parcursul filmului a asigurat o atmosferă destinsă.
Și, de ce să mint, este și frumos de privit pentru că redă cu măiestrie perioada boemă a Parisului acelor vremuri, de la decorurile clasice la atitudinea elegantă artistică specifică perioadei.
Peste tot avem presărate trimiteri către contemporaneitate pentru că, așa cum am pomenit anterior, este și relevant prin ceea ce vrea să transmită, chiar dacă o face în tușe mai mucalite.
Problema mea cu acest film este că partea de mijloc devine destul de plictisitoare, după un start fulminant o dă pe tânjală vegetativă scenaristic.
Doar apariția, spre final, a personajului interpretat magistral de Isabelle Huppert (La syndicaliste) bubuie iarăși interesul și actul trei demarează în trombă cu noi și noi situații chiar suprarealiste aș putea spune.
🏆 Mon crime – Verdict 👍 sau 👎
Voiam să scriu mai puțin despre acest film, dar iată că am ajuns la un manuscris aproape complet pentru că pelicula este, una peste alta, decentă deși mă așteptam să-mi displacă profund.
Mi-a dat peste cap construcția șubredă bazată pe preconcepții pe care o clădisem înainte să dau play, iar acest bobârnac a venit ca un duș cu apă rece.
Are bucata aceea de mijloc tare trândavă care m-a făcut să-i mai tai din replici, dar mesajul este unul puternic și potent.
Băi producătorilor, distribuiți în roluri persoane pe baza calității replicilor ce le ies pe gură, nu pe ce vreți voi să le băgați în același orificiu. Și în alte găuri.
Sună vulgar și dur, dar nu este cazul de umblat cu mănuși, ci spus pe șleau.
Plec înainte să se tragă cortina că închide la băcănie și trebuie să cumpăr 7 baghete delicioase.
(3,5 / 5)
