Pegasus 1 & 2

admin 2 minute ago Acțiune Comedie Filme asiatice Filme chinezești Leave a comment

Fac pachet două filme chinezești, pentru că Pegasus 1 & 2 au, în mare parte, același și subiect și aceleași personaje principale.

Așa că nu are rost să repet ideile.

📖 Premisă

Povestea îl are la volan pe Zhang Chi (Teng Shen – Full River Red), un fost pilot de raliu care și-a trăit gloria, a pierdut tot dintr-o prostie și acum încearcă să reintre în joc cu un entuziasm aproape periculos.

Primul film (2019) îl prinde în punctul ăla dulce-amărui: destul de matur încât să știe că drumul e greu, dar destul de nebun încât să-l încerce.

Al doilea film (2024) îl găsește… mai așezat. Mai obosit. Mai „gata cu prostiile”. Doar că destinul nu e interesat de pauza lui de maturitate.

💭 Comentariu

💥 Cursa din primul film

În Pegasus 1 vrea să câștige neapărat cursa de la Bayanbulak, considerată cea mai periculoasă din lume. Doar că omul e cam ruginit, iar tehnica a progresat uimitor de când nu s-a mai urcat într-o mașină de curse.

🚦 De la campion la instructor

Pegasus 2 îl pune în postura de instructor la o școală auto, ceea ce e amuzant, pentru că tipul care făcea drifturi cu o mână și cu cealaltă împingea limitele fizicii ajunge să explice unor elevi emoționați diferența dintre ambreiaj și frână. Ironia vieții.

Dar, evident, nu stă prea mult acolo. Cineva îi aruncă mănușa unei ultime curse, ceva important, ceva care aprinde din nou scânteia.

🔧 Între glorie și rugină

Primul film e, fără discuție, cel mai amuzant din această franciză de succes. Are energie, are ritm, are un umor sănătos care vine din autoironie și din situațiile ridicole în care se bagă protagonistul.

Zhang Chi e genul de personaj căruia i se rupe bujia de gura lumii. Deși toți îi spun că este terminat, el tot se urcă în mașină, pentru a demonstra că încă mai poate, chiar dacă îi mai trosnește un genunchi de la reumatism.

Nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult, accentul cade mai mult pe interacțiunile lui Zhang cu cei care văd în el un ratat care nu mai are ce căuta pe un traseu de cursă.

Filmul nu ține neapărat să-ți schimbe viața, nu vrea să fie profund, nu vrea să-ți dea lecții. Vrea doar să-ți arate un fost campion care încearcă, sincer și cu fruntea în vânt, să demonstreze că încă poate. Și, surpriză, îl și crezi în stare.

Pegasus 1 are câteva secvențe solide de raliu, are ritm, are dialoguri care nu-ți zgârie timpanele și, mai ales, are un personaj principal pe care n-ai cum să nu-l placi.

Da, e orgolios. Da, e impulsiv. Da, își cam supraestimează abilitatea de a întoarce destinul cu un volan.

Dar în lumea filmelor despre reveniri spectaculoase, Zhang Chi e exact combinația de naivitate și pasiune care te face să te implici.

Parcă aș fi vrut mai multe scene în care se uzează cauciucurile pe macadam, dar le-am primit în al doilea.

🏎️ Bayanbulak – traseu fictiv, coșmar real

Totuși, trebuie să menționez că traseul pe care se desfășoară ultima cursă este diabolic. Nu e de mirare că Bayanbulak e o cursă fictivă.

În realitate, nici nu s-ar pune problema unui raliu pe acele serpentine interminabile și sinucigașe, care fac Transfăgărășanul să pară un drum pentru cărucioare de copii.

Și există și un accident, ups, spoiler, care este cu adevărat terifiant. De ce? Pentru că dă senzația că nu se mai termină.

🔥 Pegasus 2 – Încă o tură

Continuarea vine cu o premisă bună: ce face un om al adrenalinei când viața îl trântește direct pe scaunul de instructor auto? Răspunsul e simplu: se plictisește. Și când te plictisești, accepți provocări pe care un om normal le-ar refuza din reflex.

Pegasus 2 ia tot ce a fost bun în primul film și amplifică la puterea a doua.

Are glume reușite, are dinamica de echipă care funcționează, iar procesul revenirii e în sine interesant. Și, mai presus de toate, are o cursă demențială, care m-a ținut cu sufletul la gură.

Părea că până și lui Dumnezeu îi plăcea și voia să vadă prin câte obstacole și intemperii pot trece piloții până să treacă linia de finiș.

Zhang Chi e la fel de carismatic, dar filmul îl pune în situații un pic prea familiar-fabricate: tânărul talentat, începătorul timid, sponsorul disperat, cursa finală-revelație.

Nu e nimic greșit în asta, doar că uneori ar fi mers un pic de îndrăzneală pe plan narativ.

Se pare că toată originalitatea a fost consumată în ultima cursă de pe Bayanbulak. Și, repet, este magistrală.

Per total, Pegasus 2 e o continuare care mi-a plăcut mai mult decât primul, deși e mai previzibil.

Se simte și schimbarea de viteze în ceea ce privește povestea, Zhang Chi nu mai este pilotul ahtiat după succese, acum a trecut la rolul de mentor și vrea să crească o nouă generație de campioni.

Cum am văzut filmele în aceeași zi, nu la cinci ani distanță, am apreciat mai mult evoluția naturală a personajului.

🏆 Verdict

Dacă te uiți la cele două filme unul după altul, vezi clar diferența.

Primul are nerv, curaj și un protagonist care se luptă cu propria legendă.

Al doilea are maturitate, nostalgie și un protagonist care încearcă să accepte că legenda s-a cam evaporat, dar instinctul încă există.

Pegasus 1 (2019) e o surpriză plăcută: energic, cald, simpatic și filmat cu drag.

Pegasus 2 (2024) e o revenire spectaculoasă, cu un alt ton, care se concentrează mai mult pe curse decât pe personaje.

Și, oarecum, e de înțeles, primul film a trebuit să ne introducă în lumea curselor și să facem cunoștință cu protagoniștii, al doilea doar i-a dat blană.

Ambele însă reușesc ceva important: te fac să ții cu omul ăsta, chiar dacă nu mai e campion.

Pentru că toți avem un „Zhang Chi” în noi, partea aia care zice: „Hai că mai încerc o dată. Să nu zic c-am renunțat.”