Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
M – Eine stadt sucht einen mörder, pe scurt M, este regizat de către celebrul Fritz Lang, fiind primul său film vorbit și ultimul film al curentului expresionist german. Sau unul dintre ultimele.
🎬 M – Premisă
Un oraș nemțesc este terorizat de prezența nevăzută și iluzorie a unui răpitor de copii care provoacă multă durere în rândul familiilor văduvite.
În ciuda vigilenței crescute a părinților, se pare că acest flagel nu poate fi stopat, copiii făcându-se nevăzuți din ce în ce mai des.
Poliția se chinuie să investigheze cazurile, dar tehnica rudimentară și consumatoare de timp nu poate ține pasul cu numărul de dispariții care crește în mod alarmant.
În acest context, poliția incapabilă este pusă pe jar de către cei de sus care nu vor să le fie pătată imaginea și cer rezultate imediate. De fapt ordonă rezultate imediate.
Astfel că este pusă pe roate o vânătoare generalizată care ia la puricat fiecare cotlon infestat de răufăcători în speranța că printre mulții arestați se va regăsi, printr-un mare noroc, și criminalul căutat.
💭 M – Comentariu
Întind cam mult coarda cu acest film catalogându-l drept horror pentru că nu este chiar așa. Cel puțin nu la nivel vizual pentru că nu se petrece nimic din ce ar putea încadra filmul în acest gen.
Este mai degrabă un thriller polițienesc cu multe accente psihologice care te afectează extraordinar de mult în special prin ceea ce auzi.
O anumită piesă ți se va întipări în minte și vei realiza ulterior de ce auzul ei generează automat groază-n suflet.
Identitatea criminalului, deși nu îl vedem comițând vreo atrocitate pe ecran, nici măcar nu știm dacă este ucigaș, doar ni se sugerează, ne este cunoscută.
Însă doar noi îl știm, nu și ceilalți, ceea ce face căutarea lui și mai agonizantă pentru că vedem cum demersurile poliției sunt futile și reflectă o meteahnă a bugetarului care trebuie să se prefacă ocupat să dea bine la șef, chiar și atunci când sunt puse în pericol vieți inocente.
Unele imagini, chiar dacă sunt de un alb-negru cam șubred, filmul fiind unul restaurat, vă vor părea extrem de cunoscute pentru că societatea nu s-a schimbat prea mult de atunci până acum.
Unii vor multe fără să facă nimic, iar alții fac prea multe pentru nimic.
Criminalul nu este cauza denaturării stării de liniște a orașului, a țării, a societății în general, este doar un efect, eliminarea lui nu va modifica nimic, doar va prelungi agonia umanității.
M ne trece prin mai multe stări emoționale, rezonăm la unison cu întregul oraș care de la teroarea pierderii copiilor trece la paranoia care vede la fiecare colț un potențial criminal.
Iar paranoia lasă loc disperării și neputinței care duc la acțiuni necugetate din dorința de a face ceva.
Regia este foarte reușită pentru că se joacă maiestuos cu umbrele amenințătoare și impresionează prin folosirea coloanei sonore.
Nu mai zic de simbolistica terifiantă pentru că sunt secvențe care nu îți arată nimic înspăimântător, doar niște lucruri banale, dar semnificația lor are menirea de a te bulversa.
Jonglează excelent cu niște alternanțe interesante care ne dezvăluie planul de bătaie ticluit de două tabere aflate la poli opuși ai baricadei legale, tabere care au aceeași misiune, dar sunt mânate de scopuri total diferite.
Chiar dacă nu există vreun mister, pentru noi, în ceea ce privește identitatea criminalului, M rămâne un film tensionat pentru că urmărim cu sufletul la gură eforturile depuse de tot orașul pentru capturarea lui.
Uneori ne smulgem părul din cap pentru că vedem cum le scapă printre degete, alteori ne bucurăm pentru că vedem cum se strânge lațul în jurul lui.
Deși realizat acum mai bine de 90 de ani, M este un mare prevestitor al modului în care legea este în permanență completată și modificată cu tot felul de adăugiri adiționale parcă menite să protejeze infractorii, nu victimele.
Astfel, întreg filmul este o cronică succintă compresată în mai puțin de 2 ore a unei societăți bolnave, criminalul și rezultatul acțiunilor sale fiind un efect al unei nepăsări neglijente.
Doar când ne ajunge cuțitul la os și nu mai avem loc de întors suntem împunși de datoria civică de cetățean responsabil să facem ceea ce trebuie, dar de cele mai multe ori este prea târziu.
🏆 M – Verdict
Și înainte de Hannibal Lecter sau de Patrick Bateman a fost Beckert, criminalul psihopat, dar și foarte bolnav, din M.
Iar interpretarea lui Peter Lorre, aflat la primul său mare rol care l-a făcut celebru, este senzațională. Avea doar 27 de ani la lansarea filmului, dar în rol arată mai bătrân, iar ochii aceia bulbucați, coroborați cu ceea ce știm despre el, îți dau fiori.
Spre sfârșit are un monolog sfâșietor de bine jucat care parcă te face să înclini balanța în favoarea lui. Dar doar pentru un scurt moment.
Finalul din M este unul trist pentru toată lumea pentru că ultimul capitol al acestei povești cauționare reprezintă un semnal de alarmă îndreptat spre noi, societatea.
Dar este evident că mesajul nu și-a atins scopul, a fost uitat de-a lungul timpului, iar rezultatele devastatoare ale nepăsării generalizate le vedem la tot pasul.
Jos pălăria pentru Fritz Lang, în timp ce Hollywood o rupea pe musicaluri și dulcegării artistice, el năștea un gen nou în cinematografie, thrillerul cu criminali în serie, gen care de-a lungul timpului a dus la capodopere precum Se7en sau The silence of the lambs, filme care își datorează existența acestui M.
Filmul are și alte conotații, fiind un fel de epistolă acuzatoare a lui Fritz Lang la adresa noii puteri care punea stăpânire pe țară, evident vorbesc despre nazism.
Cum am văzut o versiune restaurată, realizarea tehnică nu este cine știe ce, însă partea auditivă este foarte bună pentru acea vreme când regizorii abia învățau pe unde să ascundă microfoanele.
Sunt câteva scene parcă în plus, nelalocul lor, dar nu deranjează mult, mai ales că, spre surprinderea mea, compensează cu o glumă venită din senin care m-a făcut să râd sănătos.
Hai că nu mai vreau să fluier a pagubă pe aici și, cum am rămas incredibil de plăcut surprins de acest M, mă duc să-i cumpăr 9 baloane colorate.
(4,5 / 5)
