Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Sunteți pasionați de mașini? Atunci Lamborghini: The man behind the legend, sau pe scurt Lamborghini, este un film care ar trebui să vă capteze atenția.
🎬 Lamborghini – Premisă
Ferruccio Lamborghini (Frank Grillo – Copshop) se întoarce viu la finele celui de-al Doilea Război Mondial în Italia natală.
După felicitările de rigoare că n-a ajuns în coșciug, tac-su, destul de neceremonios, îl plantează în mijlocul fermei la scos de varză.
Dar Ferruccio n-are stofă de țăran, visează să ajungă mare producător de vehicule motorizate. Așa că-l lasă pe ăl` bătrân cu ochii-n colb și pleacă să se ajungă.
Că doar îl cheamă Lamborghini, nu Boulini.
Numai că preamărirea nu vine deloc ușor, mai ales când pe piață deja există titani ca Ferrari, Enzo Ferrari (Gabriel Byrne – End of days).
💭 Lamborghini – Comentariu
După ce am văzut Ford v Ferrari, un film excelent, eram interesat să aflu și care-i treaba cu Lamborghini, așteptând să asist la ceva curse nebunești cu mașini vintage care să rupă asfaltul.
Dracul m-a pus să am așteptări normale de la un film despre mașini.
Asta deoarece Lamborghini duce lipsă de asemenea secvențe. Este una singură în startul filmului care este repetată până la aplecare pe parcurs, și aia una bleagă, fără zvâc.
În rest am avut parte de o dramă telenovelistă în care de bază au fost trei ingrediente: tractoare, adulter și muzică.
Lamborghini este prea puțin despre mașini pentru a-și merita numele. Sau povestea creatorului acestui brand nu este atât de incitantă încât să merite un film.
Nu am găsit nimic interesant, aceeași istorisire clasică a oricărui om care vrea să facă altceva cu viața lui și care găsește eternele obstacole pline de clișee la fiecare pas.
Ba familia nu este de acord, ba prietenii te cred nebun, ba banca strâmbă din nas la propunerea ta de afaceri. Nimic nou sub soare.
Melodrama acaparează mare parte din film și nici nu este ceva ieșit din comun.
Până la urmă, ce-mi trebuia mie plictiseala asta?
Nu e ca și cum aș fi văzut pe cineva zbătându-se ca peștele pe uscat încercând să găsească leacul pentru cancer.
Atunci aș fi înțeles măcar intenția peliculei de a prezenta un om care a făcut ceva util pentru lume.
Dar așa, o mașină? Caca, maca, nu orice creator de mașini trebuie să aibă un film după viața sa, mai ales dacă acea viață nu este captivantă.
Și dovada că Lamborghini a fost banal este însăși durata prea scurtă a peliculei, 90 de minute din care, nu cred că exagerez, vreo 15-20 au fost cu repetarea aceleiași scene, iar ultimele 5 reprezintă un sumar a tot ceea ce am văzut până atunci.
Deci regizorul/scenarist s-a scremut prin fel și fel de tertipuri să ajungă la 90 de minute, deși avea material de doar 65-70 de minute.
Dacă urmăriți cele 5 minute de final este ca și cum ați fi văzut tot filmul.
🏆 Lamborghini – Verdict
Nu credeam că voi avea parte de un film atât de fad din punct de vedere al desfășurării acțiunii.
Nu doar că nu-s întreceri cu mașini, dar povestea este seacă, banală, plină de limbaj tehnic din care nu am înțeles mare lucru. Și la fiecare câteva scene, hop, ne ia pe sus câte o melodie italiană.
Să nu mai zic că se tot fac salturi temporale de zeci de ani, dar cum Frank Grillo arată la fel timp de 30 de ani, mă luase de cap, că nu mai știam în ce eră mă aflu și ce se întâmplă.
Bașca m-a râcâit pe creier și alegerea artistică neinspirată ca actorii să o rupă pe o engleză stâlcită cu accent italian. O alegere pe care n-o s-o înțeleg în veci.
Am mai scris-o de câteva ori. Ori engleză curată, ori îți iei actori autohtoni și faci filmul în limba țării respective. Dar așa, cum este în Lamborghini, sună ca naiba și are efectul opus al imprimării unui aer de autenticitate.
Și falsitatea este completată de niște scene slab editate în care depistezi cu ușurință folosirea ecranului verde.
Lamborghini, înainte să fac plinul final, mi s-a părut un fâs total, o dezamăgire cruntă, pare un episod desprins dintr-un serial turcesc interminabil, așa că nu am să-i sacrific decât 4 boi, pardon, tauri, mai mult nu îmi permit.
(2 / 5)
Ultima recomandare de anul asta: Incredible but True (Incroyable mais vrai). Nu stiu daca esti familiarizat cu lumea bizara a lui Quentin Dupieux, dar m-am gandit ca s-ar putea sa-ti placa. Si are o durata de doar 70 de minute.