Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
După ce a schimbat locul desfășurării evenimentului, noaptea ca hoții sau ca politicienii, am nimerit la Jim Jefferies – Son of a Carpenter, un spectacol pe care îl așteptam cu nerăbdare.
🎭 🎤 Jim Jefferies – Son of a Carpenter – Premisă
Cine a mai avut contact cu Jim Jefferies, știe la ce tip de umor să se aștepte din partea lui.
El nu are glume inocente, spălăcite sau fricoase. La fel ca Jimmy Carr și Ricky Gervais, le zice direct, fără menajamente, nefiindu-i teamă de mișcarea #cancelculture.
📝 Jim Jefferies – Son of a Carpenter – Comentariu
Show-ul lui a fost bun cam o treime, cât timp a lucrat cu publicul. Unele situații i-au fost servite perfect, uneori atât de bine încât m-am întrebat dacă nu au fost cumva premeditate.
Sau e el atât de bun în a improviza instantaneu poante demențiale.
În primul rând, a identificat un tată care a venit cu copilul de 11 ani. Nu în primul rând, în sensul că urmează al doilea rând, ci în primul rând stăteau cei doi.
Având în vedere tipul de umor al lui Jim, tatăl putea la fel de bine să-l ducă pe puști pe platoul de filmare al unui film XXX. Și nu mă refer la cele cu Vin Diesel. Probabil ar fi fost mai puțin șocat decât la un spectacol marca Jefferies.
Nici nu vă puteți imagina câtă caterincă a zburat spre cei doi. Culmea, pe cel mic îl chema Mihai. V-ați prins? Mi Hai. Me High. Deja de la nume a început materialul umoristic.
Asta a fost nimic, doar încălzirea.
Apoi a urmat show total cu un arab care îl acuza că nu vine la Abu Dhabi sau că a refuzat o invitație la un festival de comedie.
Wow, Jim s-a dezlănțuit, nici n-a mai glumit, direct l-a porcăit pe om pentru mentalitatea înapoiată din lumea arabă, care tratează femeile ca pe niște cârpe.
Omul n-a mai rezistat și a ieșit din sală, nu s-ar fi simțit atât de prost nici dacă era terorist pe un aeroport din USA și uita să-și pună baterii noi la detonator.
Bineînțeles că au urmat câteva dume pe acest aspect, previzibile, dar amuzante.
Apoi, nu știu ce dracu ochi de vultur a avut, dar a pus ochii pe o domnișoară cu mâna ruptă și a continuat numărul lui din Two Limb Policy.
Același lucru l-a făcut și cu un diabetic, al cărui ceas a sunat alarma pentru medicament fix când era Jim în vervă. Simple coincidențe sau un număr prestabilit din timp?
În rest, mi s-a părut prea blând. A dat un pic în comunitatea trans, s-a luat de The Village People, cu care cică ar avea ceva proces pentru defăimare și a insistat prea mult pe fundul lui, cu glume legate de hemoroizi.
O dată au fost bune, dar de la a treia oară încolo au început să-mi iasă pe nas. Glumele, nu hemoroizii.
Din nefericire, cel mai mare păcat pe care l-a comis a fost repetarea a nu mai puțin de trei numere din spectacolele anterioare.
A fost reluat cel din Two Limb Policy, explicând ce condiții trebuie să îndeplinească o persoană cu dizabilități pentru a putea face poză gratis cu Jefferies.
Chiar n-a fost nevoie să ascult tot numărul, mai ales că abia urmărisem show-ul pe Netflix. N-a făcut altceva decât să-l extindă cu două reguli tăiate la montaj de Netflix pentru că erau prea exagerate.
Apoi, dumele cu agățatul pe vremurile lui și cu mama lui care n-a apucat să trăiască suficient de mult pentru a-l vedea fericit pe soțul ei sunt deja obosite. Sau cu elefantul Gunther.
Poantele ar fi reprezentat material proaspăt doar dacă era primul spectacol pe care îl urmăreai. Dar cum i le-am văzut pe toate, m-a deranjat regurgitarea materialelor deja folosite.
Am impresia că acești comedianți care vin pentru prima oară în țara noastră ne desconsideră.
Ei cred că încă suntem în comunism și nu avem acces la spectacolele lor anterioare, așa că nu știm glumele lor.
Ei bine, ghinion, suntem experți în a ne descurca, așa cum tineretul USR a lăudat țara de 1 decembrie. Pamflet sau nu, mare adevăr a grăit.
🔚 Jim Jefferies – Son of a Carpenter – Verdict
În ceea ce privește numărul lui, care n-a avut legătură cu publicul, să zic că s-a revanșat pe final, cu povestea despre Russell Crowe și boacăna provocată de Gladiator, dacă a fost reală.
S-a albit un pic la față când a auzit că Russell Crowe vine în România să ne (în)cânte și poate infirma povestea.
Bine, s-a albit la sanchi, știind că suntem oameni inteligenți și ne dăm seama că glumele sunt înflorite, exact ca un prolaps hemoroidal.
Hai că ies singur pe ușă, nu trebuie să mă dați voi afară.
