Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Deși filmul se numește Tereddüt çizgisi, am să-l pomenesc drept Hesitation wound, că nu vreau să creadă tastatura că am atac cerebral.
Este un film turcesc disponibil pe Max.
🎬 Hesitation wound – Premisă 📖
Canan (Tülin Özen) este o avocată școlită pe afară, care are altă viziune despre justiție decât cei care au absolvit facultățile autohtone.
Viața ei familială a intrat într-un impas, mama este în moarte cerebrală și Canan are un schimb de replici tensionat cu Belgin, sora ei, pe tema donării organelor.
Mama vrea să-i ajute pe alții după moartea ei, Belgin este gata să semneze actul pentru a-i onora dorința, însă Canan nu-i atât de convinsă s-o deconecteze de la aparate.
Între timp, are un caz important pentru cariera ei, apărarea unui inculpat suspectat de uciderea unei figuri influente a orașului.
Dovezile, alea circumstanțiale care sunt, îl indică pe el drept făptașul crimei, dar Canan este convinsă că-i doar un țap ispășitor. Problema e că nici ea, la rândul ei, nu are dovezi clare în acest sens.
💭 Hesitation wound – Comentariu 🍿
Filmul este o coproducție Turcia-Franța-România-Spania și am depistat imediat influența cineaștilor de la noi.
O scenă fără sfârșit cu o dubă de penitenciar care mergea pe șosea, fără să transmită ceva anume, sau ascultatul aceleiași piese hip-hop de două ori consecutiv trebuie să fie inspirație din ciorba românească.
⚖️ Justiția, metaforele și prăbușirea (la propriu)
Filmul nu este vreo capodoperă extraordinară, abordează drama de tribunal și îi adaugă câteva condimente sub forma unei dileme morale pe care Canan trebuie s-o rezolve înainte de a fi prea târziu.
Este un portret al unei femei care se confruntă cu propriile limite și cu un sistem juridic care pare să se prăbușească la propriu și la figurat.
Cum am interpretat eu povestea, cred că nici nu contează cu adevărat dacă inculpatul este vinovat sau nu, scenariul critică mai degrabă justiția din Turcia, una mânată de interese meschine.
Și, la drept vorbind, ce am văzut în film nu este departe de ceea ce se întâmplă și prin sălile noastre de tribunal, săli plasate, în mare parte, prin fel și fel de cocioabe dărăpănate.
Scena în care o parte din tavan se prăbușește chiar în mijlocul unei pledoarii încinse este reprezentativă pentru importanța acordată doamnei oarbe cu balanța în mână.
Poate că este o dezvăluire importantă, dar până și un anunț aparent inofensiv la radio demonstrează că în Turcia religia este mai presus de justiție.
Chiar dacă nu beștelește pe față instituția omului cu robă și ciocănel, este evident că scenariul construiește cu migală o metaforă acidă care condamnă felul în care cazurile sunt judecate în funcție de câți bani sau influență sunt la mijloc.
🐺 Mioara morală și lupii sistemului
Pe lângă asta, Hesitation wound mai vine cu o concluzie tristă, dar cât se poate de reală.
Într-o lume dominată de lupi hulpavi, nu ai nicio șansă ca mioară inocentă, pentru a răzbate și a supraviețui trebuie să devii un lup, chiar dacă asta înseamnă să-ți încalci principiile etice.
❓ Finalul: Neclar, dar grăitor
Finalul, unul deliberat neclar, pentru că nu primim sentința definitivă în procesul în care Canan este implicată, este suficient de clar în mesajul transmis.
În ciuda faptului că spectatorului îi este închisă ușa-n nas la strigarea verdictului, nu este greu să presupui ce urmează să se întâmple.
Acum depinde și de felul în care fiecare interpretează sfârșitul deschis al filmului.
🏆 Hesitation wound – Verdict 👍 sau 👎?
Pelicula explorează teme precum corupția omniprezentă, justiția care și-a uitat motto-ul și dilemele morale, fără a cădea în capcana melodramei.
Regizorul, care este și scenarist, adoptă un stil sobru și concentrat, evitând artificiile cinematografice în favoarea unei narațiuni care se desfășoară într-un ritm lent, dar captivant.
Oricum, altă soluție nu avea, că nu e ca și cum dispunea de un buget de 100 de milioane de dolari și n-a vrut să-l folosească.
Această abordare permite o explorare profundă a personajelor și a temelor abordate.
Aș fi vrut ca filmul să aibă o durată mai consistentă, nu trece de 80 de minute, mai ales dacă scad genericul de final și cele două scene care nu fac altceva decât să tragă de timp.
Personajele meritau o caracterizare mai temeinică pentru că eu nu am reușit să le cunosc pe deplin nici măcar la o primă ceașcă de ceai.
Temele pe care le ia în colimator sunt unele familiare, semn că oamenii nu sunt atât de diferiți. Poate că vorbesc o altă limbă sau se închină unor zeități cu felurite nume, dar gândurile, problemele, năzuințele și hibele sunt aceleași.
Este o reflecție asupra moralității proprii, oare cât îți poate fi întinsă răbdarea înainte să cedezi în fața unui sistem alimentat de corupție și interese proprii?
Mi s-a uscat un pic gâtul urmărind filmul, așa că am să-l lubrifiez cu opt păhărele cu ceai.
🤬 Subtitrarea: Mai tragică decât filmul
Fără legătură cu filmul, simt nevoia să mă aerisesc un pic pentru că am urmărit producția pe Max și subtitrarea a fost un dezastru planetar.
Rușine, rușine și iarăși rușine, 𝐌𝐀𝐗, și rușine firmei de subtitrări semi-analfabete pe care ai angajat-o – 𝐅𝐀𝐒𝐓 𝐌𝐄𝐃𝐈𝐀 𝐓𝐈𝐓𝐋𝐄𝐒. A fost «fast», nimic de zis, dar în niciun caz «media titles».
Cred că am avut parte de cea mai proastă subtitrare din istoria traducerilor românești.
Nu, nu a fost făcută de Google Translate sau de vreun AI — acelea ar fi scris corect cuvintele, chiar dacă le-ar fi amestecat aiurea în context.
Aici e limpede: e lucrarea unui om în carne, oase și neștiință, care pare să fi terminat două clase, dintre care una pregătitoare, în trei ani.
Nu ai cum să scrii «l-a magazin». Pur și simplu nu ai cum. Și asta e, culmea, printre cele mai mici greșeli dintr-o subtitrare care a transformat filmul într-un balamuc greu de urmărit.
Am observat un regres îngrijorător în calitatea subtitrărilor, atât la cinema, cât și la serviciile de streaming, un efect al educației tot mai precare a celor angajați să traducă filmele.
Subtitrările devin tot mai analfabete, tot mai prost adaptate și din ce în ce mai stâlcit scrise.
Se pare că nimănui nu-i mai pasă, nici măcar cât să verifice corectitudinea ortografiei pe care o face foarte ușor orice program de editare text sau chiar chatGPT.
Nu ar trebui să mă mire, conform unor studii recente, jumătate din populația României este analfabetă funcțional, așa că, logic, și subtitrările reflectă această realitate.
Așa audiență, așa subtitrări.
(4 / 5)
Trailer
