Omul care a văzut moartea

admin 21/05/2025 Teatru / Stand-up comedy Leave a comment

Nu se întâmplă prea des să urmăresc un spectacol de teatru bazat pe o piesă autohtonă, așa că m-am bucurat când Omul care a văzut moartea a venit în urbea mea.

🎭📜 Omul care a văzut moartea – Premisă

Într-un oraș de provincie oarecare se pregătesc alegerile pentru primărie. Unul dintre candidați este Alexandru Filimon, un mic burghez care deține o avere considerabilă, suficientă pentru mutarea în capitală.

El este cam distant față de familie, stând mai mult cu bățul pe gârlă, pescuind gânduri despre preamărire.

Dintr-un gest eroic, salvează de la înec un vagabond pe care îl aduce în casă și acela a fost momentul care avea să-i schimbe viața.

Lumea îl aclamă pentru spiritul de sacrificiu și, subit, capătă un electorat important care-l propulsează în vârful listei de candidați.

Spițerul orașului, și el cu ochii pe această funcție, nu se lasă cu una, cu două, mai ales că știe cu ce se mănâncă politica, așa că trece la șantaj … emoțional.

📝 Omul care a văzut moartea – Comentariu

Piesa scrisă de Victor Eftimiu plasează acțiunea în perioada interbelică, dar subiectul abordat este cât se poate de actual, mai ales că eu am văzut spectacolul la o zi după alegerile prezidențiale, așa că s-a potrivit de minune cu situația politică autohtonă.

Urnirea este destul de grea și credeam că o să fie un act artistic fandosit, cu poliloghie plictisitoare și replici seci, așa că mi se înecaseră destule corăbii în primele 15 minute.

Aveam să mă înșel pentru că, din momentul în care pramatia salvată de la înec deschide gura, comedia iese la suprafață și ritmul devine infernal, fără să mai ia pauze.

Cum cel care a fost pescuit din apele învolburate ale gârlei dorea să se sinucidă, salvarea lui nu este văzută cu ochi buni de către victima care voia să scape de toate problemele, nu să se trezească pe cap cu unele noi.

Necunoscutul intrat cu forța în viața familiei Filimon este o creatură impulsivă, dă dovadă de încăpățânare și insolență, pentru că emite pretenții ridicole, dar, în același timp, emană un farmec aparte și pune pe jar fantezia personajelor feminine prezente în scenă.

Haosul pe care (ne)înecatul îl provoacă prin planurile lui atent meșteșugite zguduie întreaga comunitate. Mintea lui vicleană pune la cale o farsă menită să-l facă pe Filimon primar prin folosirea unor tertipuri mincinoase care azi se numesc, pompos, marketing.

Fără să iau din meritele celorlalți actori, trebuie să menționez că Toma Cuzin este vedeta incontestabilă a acestui spectacol. Joacă nu unul, nu două, ci trei roluri. Și o face cu atât de multă energie încât înțeleg de ce are un fizic impecabil.

Dacă vă uitați la chipul lui, n-ați crede în veci că sub cămașă se ascunde un trup perfect, de zici că este sculptat de artiști antici greci.

Ei bine, când ajunge la bustul gol, Toma Cuzin (Aferim!) dă senzația că este pregătit să preia rolul lui Superman, dacă acesta ar ateriza cu nava lui în România.

Trecând peste această surpriză neașteptată, jocul său actoricesc este unul memorabil pentru că face extrem de ușor trecerea de la accentul țigănesc la cel moldovenesc și de la cel moldovenesc la discursul fără accent.

Situațiile imaginate de mintea salvatului de la înec sunt foarte amuzante și ne aduc aminte că politica își schimbă hainele, dar năravul ba.

Tacticile meschine de acum aproape 100 de ani sunt folosite și azi cu mult succes: dezinformare pe bandă rulantă, mită distribuită fără rușine, tratative cu inamicii și punerea pe liste a unor influenceri pentru atragerea capitalului electoral.

Nu contează talentul, priceperea, dorința de a face bine pentru oraș/țară, astea sunt noțiuni ridicole în concepția candidaților, tot ce contează este ajungerea la ciolan, că apoi lucrurile devin simple.

Când ești la putere, tu creezi realitatea prin mijloacele avute la îndemână, tu tragi sforile, iar alegătorii dansează după cum vrei tu.

Multe dintre replicile rostite pe scenă și-au găsit corespondență în realitatea de acum, ceea ce a făcut ca spectacolul să fie mai satiric decât în alte condiții.

Cu toate acestea, oricât de bine joacă Toma Cuzin, când intră în pielea nepotului de la Fălticeni, replicile pe care le rostește au un accent moldovenesc prea puternic și vorbește și foarte repede, așa că am avut dificultăți în a pricepe ce spune.

A trebuit să stau cu urechile ciulite, atent ca niciodată, pentru a-i desluși spusele și, din păcate, am ratat multe dintre vorbele lui. Le auzeam, dar erau mai mult un amalgam de sunete care nu aveau sens pentru urechile mele.

⚖️ Omul care a văzut moartea – Concluzie

Piesa este spectaculoasă, reușește să aibă un aer boem, de aristocrație pe cale de dispariție, dar pare că se petrece azi, aici, acum, pentru că abordează un subiect relevant.

Textul este subtil, am prins omagiul adus lui Grigore Alexandrescu prin adaptarea unuia dintre versurile sale nemuritoare, „Salutare, umbră veche!”, aici devine o ocară care trimite direct la duel.

Aspectul politic este delicios și amar, te face să râzi pe săturate, dar să și oftezi pentru că ești conștient că tot ce se spune pe scenă este adevărat, chiar dacă tonul adoptat este unul hazliu.

Vă dau un singur exemplu: schimbatul bordurilor la fiecare 4-5 luni pentru a da senzația că domnul primar este activ și harnic.

🔚 Omul care a văzut moartea – Verdict

Nici nu am apucat să intru în ițele încurcate ale unei povești de dragoste dintre doi tineri care așteaptă binecuvântarea părinților ce se ceartă pe ciolanul politic și uită de fericirea odraslelor.

Toți actorii joacă foarte bine, dar rămân în umbra lui Toma Cuzin care este de excepție în acest rol. Păcat de accentul acela moldovenesc exagerat care a diminuat un pic plăcerea de a urmări acest spectacol.

Poate este o alegere voită, determinând privitorul să-și imagineze anumite replici, poate doar eu am avut dificultăți în a-l înțelege.

Oricum ar fi, rezultatul este unul savuros, Omul care a văzut moartea e o comedie excelentă, fabuloasă prin situațiile absurde imaginate, dar și mortal de serioasă prin monologul de final care te trimite acasă îngândurat.

De aceea am să încarc 8 pistoale, să fie la îndemână.