Hausu

admin 21/10/2025 Filme asiatice, Filme japoneze, Horror Leave a comment

Îmi tot căutam o casă să poposesc în ea și mi-a ieșit în cale filmul Hausu, un horror japonez cu înclinații comice. Sau o comedie cu tentă horror.

🎬 Hausu – Premisă 📖

Vine vacanța de vară și o adolescentă pe nume Gorgeous decide să meargă, împreună cu prietenele ei, în casa mătușii sale.

Zis și făcut. Kung-Fu, Sweet, Mac, Melody, Fantasy și Prof i se alătură și sunt toate pregătite de distracție.

Nimic suspect până aici, doar că respectiva casă, cocoțată pe un deal, nu este atât de primitoare pe cât pare la prima vedere.

Este, evident, bântuită. Și, mai ales, flămândă, având poftă de fete virgine.

Cum se vor descurca domnișoarele cu nume ciudate? Vor face față asaltului supranatural sau vor ajunge tochitură cu orez?

💭 Hausu – Comentariu 🍿

Premisa sună ca începutul unui film horror? Așa ar trebui, nu? Din nefericire, pentru mine, că nu pot vorbi în numele tuturor, este startul unui coșmar în care logica moare prima, înaintea oricărui personaj. Și nici măcar nu are parte de o înmormântare decentă.

👧 Obayashi și fetița cu idei ciudate

Fetele ajung la casa mătușii, care pare o combinație între un muzeu de ceară la mâna a doua și un showroom de saltele stricate.

Povestea incoerentă este un amalgam de scene haotice, cusute cu cel mai subțire fir narativ din câte există.

Impresia mea e că ideile au fost opera unui copil de câțiva anișori, după ce s-a înfruptat cu o căruță de vată de zahăr și era surescitat de-i făceau ochii în cap ca bilele de pinball.

Și ce aflu? Că Obayashi, scenaristul, chiar a cerut fiicei sale de 11 ani idei pentru film. Și a folosit multe dintre ele. Și se simte.

📦 Catalog de absurdități japoneze

Borcane cu dinți? Pian mâncător de oameni? Bușteni care știu kung-fu? Pisică albă cu stele verzi în ochi? Pepeni care te mușcă de fund? Avem de toate în Hausu.

Ba chiar și nuditate, chiar dacă nu contribuie cu nimic la bunul mers al poveștii, dar este acolo, să fie, pentru că de ce nu?

🎨 Estetică psihedelică pentru stomacuri tari

Dacă ai dat vreodată peste o emisiune japoneză de varietăți din anii ’70, dar te-ai întrebat „oare cum ar fi dacă asta ar fi un horror?”, Hausu îți răspunde: prost.

Totul este în tonuri de neon stricat, cu efecte speciale care ar face o prezentare PowerPoint să pară regizată de Fincher.

Fundaluri pictate, montaj tăiat cu barda, capete care zboară, pisici care râd ca niște păpuși posedate de Satana. Orice regulă de montaj, ritm sau decență este ignorată.

Efectele speciale sunt rudimentare și intenționat teatrale, montajul este rapid, colajele vizuale suprarealiste sunt la tot pasul, iar muzica veselă contrastează cu ororile de pe ecran.

Mă rog, vorba vine, orori, ele își pierd din impact tocmai din cauza tonului jucăuș abordat care transformă filmul într-un basm copilăresc imaginat de un țânc după ce a băut patru litri de Cola cu plutoniu.

🐱 Veronica gone wrong

Pentru a vă face o idee despre cum arată Hausu, gândiți-vă la filmul românesc Veronica, ăla cu motanul Dănilă. Doar că acum adăugați un strop de horror ridicol și o picătură de goliciune femeiască.

Producția arată ca un episod de Tom și Jerry combinat cu un ritual satanic înfăptuit pe un platou de filmare.

📽️ Cult sau cutremur mental?

Cică ăsta ar fi un film cult „experimental”. Haide, las-o, că măcăne, experimental era Tarkovski când filma noroiul metafizic.

Aici avem niște adolescente care mor mâncate de pian sau sunt înecate de un pepene cognitiv.â

Ce-o fi fumat Obayashi, nici farmacistul nu știe.

🫥 Personaje fără contur, doar cu expresii ciudate

Protagonistele acestui film sunt construite ca stereotipuri ambulante. Nu există profunzime, nu există arc narativ, doar costume frumoase și reacții de desene animate.

Dialogurile? Încercarea de a urmări logica unei conversații din acest film e ca și cum ai încerca să faci un puzzle cu piese de la 14 alte jocuri. Replica preferată? „Pisica se uită ciudat.” Atât s-a putut.

💣 Teoria Hiroshima – trasă de coadă de pisică

Unii critici zic că Hausu e o alegorie despre trauma războiului atomic și frica generației tinere de a crește într-o lume instabilă.

Serios? Fata mușcată de pian, capul plutitor care râde și pisica cu ochi de LED sunt despre Hiroshima? Să nu mai mințim poporul cu televizorul.

Filmul ăsta e doar un haos cu decoruri psihedelice, care ține 90 de minute și pare să dureze două zile.

🏆 Hausu – Verdict 👍 sau 👎

Regizorul a descoperit ecranul verde / chroma key și doar cu asta s-a jucat, iar rezultatul este unul dezastruos. Mai ieftin de atât nu cred că putea arăta.

Până și filmele horror de acum 100 de ani foloseau mai bine îmbinarea dintre două planuri distincte.

Poate că aici alegerea a fost voită, dar asta nu înseamnă că orice inovație trebuie și lăudată.

E genul acela de „capodoperă” pe care nu o înțelegi, dar nici nu trebuie, pentru că nu e nimic de înțeles. E ca și cum ai încerca să găsești mesajul profund într-un balon de săpun.

Are o atmosferă care alternează între copilăros, absurd și profund tulburător, dar cu greu m-am convins să-l văd până la capăt.

Apropo, prima jumătate pare o emisiune bizară pentru copii, nu anunță nimic de groază, doar se cântă prost și se plimbă cu trenul prin peisaje desenate în acuarelă.

O să-i sculptez trei pepeni doar pentru curajul de a exista. Hausu este dovada că nu contează cât de fumat e scenariul, tot se va găsi un producător sărit de pe fix să-l finanțeze.