Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
A sosit momentul așteptat de-o galaxie întreagă, mult trâmbițatul film Cursa a luat startul în sălile de cinematograf din România.
🎬 Cursa – Premisă 📖
Andrei (Denis Hanganu – Gașca de la Drept) este un super pilot, un pui de Schumacher autohton, care a renunțat la liniuțe pe asfalt și a devenit mecanic din motive personale.
Are un frate mult mai mic, Petru (Aris Negoiță), cu o minte strălucită, ce urmează să ajungă la o școală prestigioasă din Statele Unite.
Dar acolo educația bună cu banul gros se ține, așa că Andrei este nevoit să iasă de sub mașini și să se așeze din nou la volan pentru a câștiga cea mai șmecheră cursă.
Nu din orgoliu, ci pentru că vrea doar ce este mai bun pentru țâncul neastâmpărat, care pare că s-a născut cu o cameră de filmat în mână.
Până la întrecerea finală are de rezolvat niște probleme cu un rival nemernic, Mario (Codin Maticiuc – Miami Bici 2), de cucerit o fată, Cleo (Ștefania) și de bătut palma cu unchiul Dinu (Andi Vasluianu – Candidatul perfect).
💭 Cursa – Comentariu 🍿
Ce vreți să vă spun? Că filmul este podoaba producțiilor comerciale autohtone? Nu e nici pe departe așa ceva, în ciuda reclamei agresive cum că ar fi cel mai tare din parcare.
Într-adevăr, se spune că a costat între 2,5 și 5 milioane de dolari, pentru că Maticiuc nu se pune de acord cu el însuși, tot mai adaugă la buget.
Din păcate, banii ăștia nu se văd deloc în film. Mă uitam la imagini cu aceeași consternare cu care o fac când văd licitații trucate cu pixuri de 2 lei vândute cu 20 de lei, pentru că-n sistemul public se poate fura ca-n codru.
Filmul arată ca un Need for Speed de Dâmbovița, nu pot să-l compar cu Fast and Furious, este destul de departe ca idee de acea franciză.
🚗 Scenele de acțiune și senzația de viteză
Ca acțiune, să zic că are câteva scene spectaculoase, dar ele constau mai mult în curse pe străzile din București, fără accidente grandioase, așa cum te-ai aștepta de la un asemenea film.
De fapt, nu vreau să vă bag apă-n rezervor, sunt vreo patru mașini care își găsesc obștescul sfârșit în diverse obstacole sau ajung cu roțile în sus, dar nu a fost ceva care să mă dea pe spate.
Dacă ar mai fi trăit regretatul Szabolcs Cseh, sunt sigur că el ar fi conceput niște cascadorii mai acătării. Ce se întâmplă în film, probabil, poți găsi și pe camerele de supraveghere din oraș.
Măcar reușește să redea senzația de viteză, pentru că montajul este bun pentru Cursa, aici nu am ce comentarii negative de făcut.
🧰 Probleme de scenariu și repetiții vizuale
De Cursă trag cu dinții, dar cam atât. Din păcate, filmul nu are nimic altceva bun, povestea este necoaptă și se trage mult de timp între curse cu secvențe banale și repetitive.
Jumătate din Cursa părea o compilație de montaje cu mecanică auto, de prea multe ori se lucra la mașini.
Păi asta mă interesa pe mine? Să casc ochii la ce piese pun oamenii sub capotă? Nu era mai bine să asist la momente necesare caracterizării personajelor? Zic și eu, nu dau cu amenzi.
🤦♂️ Trei mari greșeli care scot filmul din decor
Dar nu, se pare că un asemenea demers a fost prea complicat pentru un scenariu neinspirat. Și dacă tot am ajuns la acest capitol, am să evidențiez trei lucruri care m-au scos complet din atmosferă.
Două sunt complet neverosimile, al treilea este o gravă eroare de logică, toate contribuind la stricarea realismului poveștii.
În primul rând, se pare că pe liveurile de pe TikTok ale bombardierului Mario erau numai erudiți, pentru că aproape toate comentariile erau scrise corect gramatical.
Nu tu un dezacord, nu tu o cratimă pusă greșit sau lipsă, nu tu cuvinte inventate?
Hai, măi, serios? Pe TikTok stă crema cremelor analfabeților funcționali, dar filmul vrea să cred că s-a trezit oratoria în comentatori?
În al doilea rând, cred că știu unde s-a dus bugetul, în blocarea străzilor. Ele sunt complet pustii când au loc cursele, ceea ce mi se pare absurd. Chiar și noaptea, în București e trafic. Nu infernal, dar mașinile circulă.
Ei bine, aici zici că întrecerile auto aveau loc în Cernobîl, nu era nicio mașină pe stradă, în afară de cele care concurau.
Mă rog, mai apărea câte una răzleață, drept obstacol. În rest, pustietate totală, aveam impresia că mă uit la deschiderea din 28 Days Later.
În al treilea rând, și aici vă rog să fiți atenți unde ascunde ăla mic o cameră de filmat, poate am văzut greșit. O bagă-n portiera mașinii, care nu e transparentă.
Așadar, tot ce putea filma era peretele portierei, nu ce se întâmpla în mașină sau în afara ei. Inițial, am zis că-i dispozitiv de urmărire. De ce ai băga o cameră de filmat acolo?
Când colo, ce să vezi? Camera a captat imagini clare în momente decisive, deși era imposibil s-o facă. Aici mi-am dat seama că scenaristului nu i-a păsat de continuitate sau de logică elementară.
Posibil să mă înșel, pentru că se întâmplă prea repede și nu pot spune că am fost foarte. A doua oară nu mă duc la film pentru a mă lămuri, de aceea vă îndemn să fiți vigilenți. Însă tind să cred că am dreptate.
Ar mai fi o a patra chestie, evoluția aiuritoare a unui personaj, nu dau nume, dar hai să nu fiu chiar atât de dur. Deși omul se schimbă brusc, fără justificare credibilă. E ca și cum Hitler ar trece de la nerăbdător să dea drumul gazului la a cânta „Hava Nagila”.
Nu mă așteptam la scriitură de pui de Shakespeare, dar nici de Dorel de Dorobanți după o noapte de băută.
🎭 Actorii și performanțele lor
În ceea ce privește actoria, singurul care încearcă să mențină filmul pe linie dreaptă este Denis Hanganu, unicul personaj principal care e jucat de un actor adevărat.
Deși are o evoluție narativă banală și previzibilă, Hanganu o tot dă înainte, spre deosebire de alde Maticiuc și Ștefania, care au nivelul actoriei în marșarier.
Dacă vă spun că Șerban Pavlu, care apare și el în film, joacă mult peste Maticiuc, nu ați avea probleme să mă credeți, e și normal să se întâmple asta.
Doar că în Cursa, Pavlu apare ca o poză pe perete. Și tot este mai natural decât Maticiuc, care se screme să scuipe replicile ca un elev prins cu lecția neînvățată.
Cât despre Ștefania, să mă ierte, nu știu cine e, pentru că nu degust cultura autohtonă de mahala, nici nu am nimic cu ea, dar de fiecare dată când o vedeam, mă tot gândeam dacă am cumpărat pompă de desfundat WC-ul.
Acum, că mi-am adus aminte, pe lângă multiplele scene în care mașinile erau reparate în atelier, Cursa ne delectează și cu destule trupuri feminine.
Dar nu știu cine le-ar aprecia, pentru că dacă apropii o brichetă aprinsă de ele, sunt șanse mari să explodeze la câte chimicale au vârâte prin diverse proeminențe modificate chirurgical. Nici mașinile nu-s atât de tunate precum domnițele din Cursa.
Acum aș fi ipocrit să spun că doar în filmul ăsta am văzut așa ceva, dar mă așteptam să spargă un pic acest clișeu de mult fumat.
Ah, apropo, prin film apare și Ștefan Iancu (Un pas în urma serafimilor). De ce? Pentru că bani, altă explicație nu există. Începe să-și irosească talentul imensul prin fel și fel de dude eșuate.
💬 Subtitrări lipsă și mici detalii
Să mai spun că există o porțiune extinsă vorbită în engleză, dar nu există traducere?
Nu că m-a deranjat, am înțeles replicile, dar câțiva academicieni absolvenți ai școlii vieții, deja deranjați de limba română, au fost complet pierduți în acele momente.
Hai că nu era deloc greu, puteați băga acea bucată de film în CapCut sau Submagic și primeați subtitrarea în câteva minute.
🎧 Sunet, imagine și o rază de lumină
Am să închei, totuși, într-o notă pozitivă. Sunetul este bun, nu am simțit că am pierdut din dialogurile elevate intelectual, melodiile hip-hop de pe fundal se potriveau, iar imaginea arată profesionist.
În plus, mi-a plăcut discursul rostit de Andrei cu privire la nocivitatea platformelor de social media când se abuzează de ele.
🏆 Cursa – Verdict 👍 sau 👎
E un film care vrea să accelereze spre gloria cinematografică, dar ajunge să facă pană la fiecare viraj.
Are zgomot, are culori, are tupeu, dar îi lipsește motorul narativ și un minim simț al coerenței.
Multe dintre scene par montate doar pentru a mai tăia din turația monotoniei, iar spectacolul promis se transformă într-un drift obosit între clișee și glume de atelier.
Denis Hanganu își face treaba onorabil, dar e cam singurul care știe să piloteze. Restul distribuției pare că participă la un curs de condus defensiv: multă frână, puțină direcție.
Maticiuc insistă să creadă că dacă bagi bani într-un film, cumperi și talentul la pachet, dar realitatea e cu totul alta.
Dincolo de caroseria lustruită, sub capotă e doar un motor de Dacie 1310 care trage greu la deal, cu ITP-ul luat pe neveu.
Cursa voia să fie adrenalina românească a marelui ecran, dar a ajuns mai degrabă un tutorial despre cum să pierzi startul.
Poate că intenția de a livra distracție pură e onorabilă, însă rezultatul e o înșiruire de momente care nu impresionează și replici care n-ar trece nici măcar testul de la școala de șoferi.
E un film făcut cu ambiție, dar fără prea mult talent, cu bani, dar fără gust.
Într-adevăr, este altceva față de ce suntem obișnuiți, dar altceva nu înseamnă automat și ceva mai bun. Nu e nicio șmecherie să te bucuri că nu mai mori de SIDA, dar mori de cancer.
Nu e nici ciorbă elitistă, nici comedie tâmpă, dar tot un film prost scris și, parțial, prost jucat e. Nu pot să laud un film doar pentru că e diferit.
Am să trimit la tunat patru mașini, ceea ce, din punctul meu de vedere, sunt multe. Credeam că filmul va fi un eșec calitativ și mai mare.
Și nu mă refer la spectacol, atât s-a putut, nu aveam pretenții, ci la scenariul care cochetează cu dezastrul narativ.
Cu toate astea, va aduce lumea în sălile de cinematograf, ceea ce este un lucru bun, poate unii vor dori să vadă și alte producții românești.
(2 / 5)
Trailer
