Înainte să câștige premiul Oscar pentru Slumdog Millionaire, Danny Boyle ne delecta cu 28 Days Later, un film cu zombi.
🎬 28 Days Later – Premisă 📖
Umanitatea nu are stare și se joacă de-a medicul și maimuța turbată.
Rezultatul? Unul dezastruos pentru că izbucnește o pandemie de turbare care se transformă rapid într-un eveniment apocaliptic.
În această lume se trezește, buimac, pe un pat de spital, Jim (Cillian Murphy – Oppenheimer).
N-are habar ce se petrece în jurul lui și pare desprins direct din romanul lui Hector Malot, fiind singur pe lume.
Asta până când întâlnește alți supraviețuitori: Selena (Naomie Harris – Black Bag), Frank (Brendan Gleeson – The Banshees of Inisherin) și Hannah (Megan Burns).
Cei patru caută un adăpost aflat la ceva distanță care promite siguranță și antidot.
💭 28 Days Later – Comentariu 🍿
Sunt la a doua experiență cu acest film, așa că încă mai rețineam aspectele narative principale, chiar dacă au devenit un pic șterse pe la colțuri.
Însă nu am cum să uit acel început devastator, una dintre cele mai terifiante scene post-apocaliptice din istoria cinematografiei, o scenă simplă, dar înfiorătoare.
Londra pustie prin care se plimbă Jim, o imagine dezolantă acompaniată de acorduri de chitară în surdină, are menirea de a distruge psihic spectatorul.
Asta chiar dacă nu se petrece nimic groaznic, dar nu-i țipenie de om și liniștea este totală într-un oraș care, în condiții normale, este aglomerat și asurzitor.
Secvența aceea este incredibil de descurajantă și își stinge instantaneu flacăra dorinței de supraviețuire pentru că nu mai are rost să trăiești dacă o faci de unul singur.
Din punctul meu de vedere, startul a fost și apogeul filmului. Ulterior, povestea nu deviază prea mult de la clișeele clasice ale genului și ne oferă o dramă cutremurătoare presărată cu ceva scene de acțiune.
🧟♂️ Ce aduce nou în filmele cu zombi?
Să zic că are ca particularitate viteza creaturilor zombi, care aleargă ca la sprint, nu leneșii care abia-și târșâiesc picioarele din legendarul Night of the Living Dead.
În loc să fie niște epuizați hămesiți care se mișcă în reluare, zombi din acest film sunt maniaci urlători care se comportă de parcă ar fi combinat toți nervii de la metrou cu energia unui concert punk.
Scenariul semnat de Alex Garland (Ex-Machina) se concentrează mai mult pe partea umană, deoarece într-o asemenea situație cel mai mare pericol nu vine de la zombi, ci tot de la oameni.
Haos, certuri, lupte pentru putere, hormonii care-și fac de cap, toate acestea se combină fatal, periclitând șansele celor neinfectați de a trece cu bine peste acest hop.
Înainte să fie mâncați de zombi, oamenii se vor mânca între ei.
Așadar, 28 Days Later nu este doar un film cu un virus dement și fuga-fuga. Este ceva mai elevat artistic decât o producție de duzină.

🎶 Atmosferă horror și coloană sonoră memorabilă
Are momente de tăcere, peisaje care-ți dau fiori (Londra goală e mai sinistră decât orice invazie extraterestră) și personaje care par oameni adevărați, nu simple ținte de împușcat.
De asemenea, filmul are o coloană sonoră perfectă: știe când să fie melancolică și când să aibă izbucniri de violență sonoră exact când ți se înmoaie genunchii.
Deși personajele nu au o construcție detaliată, să zic că Jim primește ceva tușe anemice pe pânza caracterizării, ele devin rapid simpatice și te atașezi instantaneu de ele.
Suferi când ele suferă, te bucuri când descoperă un măr care arată proaspăt după o lună și te ia cu groaza când sunt atacate de hoardele de zombi care vin grămadă.
Și mai au parte de un inamic, unul la care nu se așteptau, eu nu vi-l dezvălui, că nu vreau apoi să dați milităria jos din pod și să mă certați că stric surpriza, dar nu-i greu de ghicit.
🎭 Actori și interpretare
Ce tineri erau actorii din rolurile principale, mai ales Murphy, pe care îl și vedem în toată splendoarea corporală cu care l-a înzestrat mama natură și tata Dumnezeu.
Toată lumea își joacă excelent partiturile, nici nu ai nevoie de dialog pentru a-ți da seama de trăirile lor interioare deoarece le poți citi în grimasele faciale și privirile înghețate.
🏆 28 Days Later – Verdict 👍 sau 👎?
Danny Boyle, cunoscut până atunci pentru Trainspotting, schimbă acul de la seringa cu heroină pe sânge contaminat, dar păstrează ritmul exploziv și atmosfera depresiv-hipnotică.
A reușit ceva ce nu credeam, anume că este posibil să ne arate Londra pustie fără efecte speciale computerizate de ultimă generație.
Există material pentru un articol separat având ca temă modul în care Boyle a dus la bun sfârșit filmările astfel încât să-și atingă scopul propus.
Faptul că nu a folosit CGI, ci doar strategii inteligente și zâmbete adresate șoferilor să le ofere răgazul necesar să-și facă treaba, imprimă filmului un aer autentic și neliniștitor.
Nu este o poveste doar despre supraviețuire, este despre ceea ce rămâne din noi în astfel de momente.
28 days later este despre pierdere, violență, frică și, paradoxal, despre cât de repede se poate evapora civilizația când ne băgăm nasul unde nu ne fierbe oala.
Nu e horror clasic, e mai degrabă o apocalipsă intimă, o combinație de frică viscerală și melancolie post-industrială.
După ce că și așa este destul de deprimant, are și un final alternativ în care nu există salvare, nu există evadare, există doar moarte.
Nu pot decât să vă urez viteză-n picioare, că veți avea nevoie în astfel de situații, eu v-am părăsit pentru că trebuie să mă lupt cu 8 zombi înfometați.
(4 / 5)

Recenzie video
Trailer
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
