Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Coupez!, sau Final Cut, este o comedie horror venită din Franța și regizată de către Michel Hazanavicius.
🎬 Coupez! – Premisă 📖
Rémi (Romain Duris – Le règne animal) este un regizor mediocru, și asta este o laudă, care nu prea pune mâna pe proiecte serioase, ci mai mult pe reclame și astfel de bălării ridicole care nu fac cinste unui cineast adevărat.
Din cer îi pică o pleașcă neașteptată, este antamat să realizeze un film cu zombi, dar nu pentru că este el vreo mare vedetă într-ale regiei, ci are un motto care este pe placul producătorilor.
Livrează filme mediocre repede și ieftin.
Cum pelicula pe care trebuie să o regizeze se încadrează perfect în aceste coordonate este angajat.
Surprinzător pentru el, o vedetă masculină în ascensiune este de acord să-l joace pe protagonist și asta va duce la un conflict de orgolii pe platoul de filmare.
N-ar fi asta nimic, dar locul ales pentru tragerea scenelor este o fabrică abandonată despre care se spune că este blestemată.
Și nu trece mult timp că apar la orizont niște zombi reali care atacă echipa de filmare.
💭 Coupez! – Comentariu 🍿
Mă dau lovit în cerebel și mă prefac că nu pricepeam de ce mama dracului niște personaje franceze într-un film francez tras în Franța au nume japoneze.
Dar nu pot să fac pe niznaiul prea mult timp, dacă nu v-ați prins deja, Coupez! este remake-ul japonezului Kamera o tomeru na! (One cut of the dead) care a primit de la mine nota 10.
Oare să nu fi acceptat deținătorul drepturilor ca numele personajelor să fie adaptate? Misterul va primi răspuns mai târziu în film.
Prima parte funcționează ca o producție zombi de toată jena, cu buget redus, actori care arată bine, dar nu au talent, cu probleme ce apar la fiecare pas din cauza unui personal redus.
Ce să mai, părea a fi un gunoi ce nu merita efortul de a-l recicla pentru 50 de bani.
Plus că sar prea multe scântei, regizorul fiind o fire colerică și imprevizibilă, explodând din te miri ce motive, ba că nu jelește actrița cum trebuie, ba că nu țâșnește voma în unghiul dorit, ba că aia, ba că ailaltă.
Efectele speciale sunt ridicole, cine naiba a mai văzut zombi albaștri, iar recuzita cărnoasă nu dă nicio secundă senzația că ar fi reală.
După cum am precizat anterior, finanțele sunt subțiri, așa că de unde pretenții de calitate superioară? Se descurcă și Rémi cu ce poate.
Dar la un moment dat intervine schepsisul, surpriza colosală, răsturnarea de situație, twistul, spuneți-i cum vreți.
Și această cotitură în poveste o metamorfozează radical. Și nu o face doar în direcția înainte, schimbând cu totul sensul firului narativ, dar și în urmă deoarece toate scenele deja văzute capătă alte conotații.
Tot ce părea jenant de prost se transformă în momente surprinzătoare și toate deciziile tâmpite devin acum inteligente când avem la îndemână informațiile lipsă.
Este greu să-l cataloghez horror pentru că nu știu pe cine ar speria 3-4 zombi leșinați care se preumblă agale prin scenă și pe care i-ar întrece și mamaia într-un baston și cu un picior lipsă.
Că mai sare câte o ciozvârtă de braț, că se mai stropește cu câte un jet de borâtură bucală, că se mai răstoarnă câte o găleată de sânge care-l năclăiește pe nefericitul care îi iese în cale, da, avem de toate.
Însă nimic exagerat care să sperie cu adevărat, la bază rămâne o comedie și una eficientă.
Cu o singură observație, dacă nu ai văzut japonezul te va distra enorm pentru că totul va fi la prima mână.
În cazul meu efectul comic a scăzut considerabil pentru că filmul nici nu încearcă să aducă vreo noutate, este o copie aproape fidelă a originalului.
Are un ton meta jucăuș care încearcă să ne facă să iubim și producțiile independente mai puțin reușite și nu trebuie să fim duri cu ele pentru că sunt realizate cu pasiune multă și bani puțini.
Aici problemele care vin de-a valma, ca urmare a specificului peliculei, trebuie să fie rezolvate pe loc, camera de filmat nu își permite să se oprească pentru că timpul înseamnă bani, ori banii sunt cam lipsă.
Scoate în evidență ingeniozitatea de pe platoul de filmare, de cele mai multe ori forțată, pentru că nu toate filmele beneficiază de plasa de siguranță a post producției unde se rezolvă, din lene, orice belea.
🏆 Coupez! – Verdict 👍 sau 👎
Nu știu dacă era cazul să urmăresc filmul pentru că este lesne de înțeles că originalul este mult mai bun, dar m-a ros curiozitatea să văd despre ce este vorba.
Am crezut că un regizor ca Michel Hazanavicius, ce are un premiu Oscar în vitrină, nu se ia la trântă cu un remake decât dacă are o idee strălucită care să aducă prospețime noii iterații.
În afară de o chestie inspirată care-l plasează în același univers cu fratele mai mare nipon, Coupez! nu-i altceva decât filmul japonez, dar vorbit în franceză.
Dacă era făcut de americani, nu mă sinchiseam să-l văd, dar aveam așteptări mult mai mari în acest context, nu credeam că și francezii se dedau la remake-uri inutile ale unor filme recente perfect vizionabile.
Tot ce am scris la One cut of the dead rămâne valabil și aici și sper că nu m-am repetat prea mult, că nu am recitit articolul respectiv de teamă să nu preiau, fără să-mi dau seama, bucăți de acolo.
Având în vedere că este o reconstituire a unei capodopere, nici nu pot să fiu mai acid cu filmul, rămâne unul bun, că nu avea cum să dea greș copiind de la laureatul clasei,
Așa că am să-i ascut 8 topoare să le aibă pregătite în caz de nevoie.
Și închei prezentând o diferență uriașă între cele două filme, singura de altfel.
Dacă One cut of the dead a încasat de 1.240 de ori mai mult decât bugetul (31 de milioane dolari încasări vs 25.000 dolari buget), Coupez! s-a situat la polul opus, 2 milioane euro încasări vs 4 milioane euro buget.
Unul a fost un succes uriaș pentru că a venit cu o idee originală, celălalt a devenit un eșec răsunător pentru că a fost prins copiind.
(4 / 5)
