Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Sunt mai multe versiuni de Black Christmas, dar eu am ales s-o urmăresc pe cea din 1974.
🎬 Black Christmas – Premisă 📖
Niște domnișoare se pregătesc de celebrarea Crăciunului. Ele fac parte dintr-o frăție universitară. E corect s-o numesc așa? Sau mai bine sororitate?
În fine, una dintre ele dispare subit, așa că Barb (Margot Kidder – Superman) și celelalte amice dau buzna la poliție să semnaleze acest fapt.
Oamenii legii sunt cam leneși, mai ales în această perioadă plină de sărbători, așa că nu dau buluc să investigheze cazul.
După o serie de apeluri obscene și încă o femeie evaporată, un detectiv, în sfârșit, își ia meseria în serios.
💭 Black Christmas – Comentariu 🍿
L-am pus pe listă doar pentru că am auzit destule lucruri bune despre el, dar acum, după ce l-am vizionat, pot să vă colind și să vă spun că nu mi s-a părut vreo mare șmecherie.
Totuși, de ce a primit elogii? Din ce am putut să-mi dau seama, aduce un ucigaș misterios, un pod cu chiriaș nou și mult, dar mult suspin artistic.
📞 Hai, răspunde! E Billy, vrea să respire în receptor…
Una dintre cele mai lăudate caracteristici ale filmului e „inovația” apelurilor telefonice.
Și da, prima oară chiar au efect: ucigașul Billy răcnește, plânge, geme, urlă nume ca „Agnes!” și „Mamă!”, iar totul e amestecat ca un vin fiert cu muștar.
E ciudat. E neliniștitor. Dar este și al dracului de repetitiv. La al patrulea telefon începi să te întrebi dacă nu cumva ai uitat radioul pornit între frecvențe.
Regizorul Bob Clark insistă pe teroarea invizibilă. Până aici, nimic rău. Dar când teroarea devine leneșă, iar scenele stau pe loc ca o poză de album, începi să cauți telecomanda.
Tot ce primești e un cadru lung cu o fată care se uită în gol și un polițist care pare că și-a uitat creierul în borcanul cu formaldehidă.
🕵️♂️ Sherlock e în concediu, iar podul e tabu
Dar hai să vorbim despre elefantul din pod. Sau, mă rog, cadavrele din pod. Două la număr. Stau liniștite la soare (sau la lună) tot filmul.
Cu o casă plină de colege de cameră, polițiști care vin și pleacă, anchetatori care se uită pe geam, băi, dar niciunul care să zică: „Hmm, hai să urcăm și-n pod, totuși.”
Înțeleg suspansul, înțeleg că filmul vrea să construiască o atmosferă neliniștitoare, dar asta e deja comedie involuntară.
Faptul că nimeni, dar nimeni, nu urcă acolo, face ca tot misterul să pară tras de păr și lipit cu scoci vechi.
Când ți se cere să ignori atât de mult bun-simț, începi să simți cum ți se dezumflă interesul, scenă cu scenă.
Și la mine asta s-a întâmplat, nu m-am mai putut concentra la poveste, care oricum stagna, din cauza personajelor stupide, prea stupide să le crezi reale.
Cel puțin, în societatea de acum 50 de ani, că-n asta de acum ar fi considerate genii unice.
🧣 Personajele
Jess (Olivia Hussey) e protagonista. Dar și-ar putea spune „Funcția narativă nr. 1”, că tot aia e.
Pare pe jumătate sedată tot filmul. Are un conflict interesant (avortul), dar filmul n-are chef să-l exploreze.
Peter (Keir Dullea), iubitul furios, e acolo pe post de momeală, dar și aia e una uscată și neapetisantă.
Celelalte personaje sunt maculatură vizuală, unicul lor scop fiind să se plimbe aiurea prin casă, mai puțin prin pod, și să ofteze îndelung, așteptându-ți obștescul sfârșit.
🔪 Suspansul de tip „hai mai repede”
Se spune că filmul a inventat multe clișee din slashere. Ucigașul necunoscut, locul izolat, telefonul terorii. Așa o fi.
Dar dacă ai văzut deja Halloween, Scream sau orice film făcut după ’80, aici o să ți se pară totul… diluat. Ca o supă de pui fără pui, doar cu apă.
Cadre lungi, dialoguri pasive, investigații polițienești cu viteza unei slugi mahmure.
Se simte tot timpul că vrea să fie artistic, dar uită să fie și intens. Da, atmosfera e acolo. Dar și într-o bibliotecă părăsită e atmosferă. Și tot adormi.
📌 Partea bună?
Imaginea are ceva elegant. Nu e un film urât. Moș Crăciun nu moare în el. Stați liniștiți măcar din acest punct de vedere.
Are o încheiere ambiguă care, dacă ai răbdare, te face să te uiți peste umăr. Dar… până acolo e multă liniște. Multă.
🏆 Black Christmas – Verdict 👍 sau 👎?
Deși ăsta nu e film de groază în vecii vecilor, este de apreciat pentru că a fost un pionier în genul horror, dar unul care merge pe jos, în șlapi, prin zăpadă adâncă.
Are idei bune, dar executate cu frâna de mână trasă. Dacă îți plac filmele lente, cu suspans insinuat și nu multe jump scare-uri gratuite, s-ar putea să-ți placă.
Dar dacă ești obișnuit cu un montaj rapid, ritm alert și ucigași care au măcar un pic de sânge în ei, o să ți se pară un film banal, plictisitor și chiar ridicol.
Eu o să-i ascund prin casă cinci sticle cu tărie, măcar pentru rolul vital pe care l-a avut în nășirea genului slasher.
(2,5 / 5)
Trailer
