Black Adam

admin 20/10/2022 Aventură Leave a comment

Tradus inapt la noi drept Adam Întunecatul, iată că Black Adam a fost lansat la peste 8 ani după ce a fost anunțată alegerea lui Dwayne The Rock Johnson în rolul titular.

A meritat așteptarea?

🎬 Black Adam – Premisă

În universul DC facem cunoștință cu o nație milenară, Kahndaq, una care a precedat culturile grecești și romane, care prin 2.600 BC o ardea în magie neagră și zei atotputernici.

Se pare că un minereu neprețuit denumit eternium (nu-i deloc subtil numele) aduce putere nestăvilită posesorului său.

Un tiran absolut vrea să domnească peste Kahndaq cu o mână de fier și…

Fără alte adăugiri, să nu dezvălui prea multe, sărim în prezent unde este sculat din morți Teth Adam (Dwayne Johnson – Red notice) din mormântul său de mii de ani.

Niște personaje umane scormonesc după Coroana lui Sabbac, un artefact despre care se spune că oferă invincibilitate și puteri demonice posesorului său.

La auzul unor asemenea legende, este clar că lumea-i în limbă după ea.

Dar ce te faci când odată cu ea îl primești la pachet și pe Teth Adam, campionul din Kahndaq care este cam confuz de ce este sculat din odihna veșnică și nu știe pe ce lume este?

💭 Black Adam – Comentariu

Filmul care părea că este doar o himeră, vorbindu-se de o eternitate despre el, este unul clasic al genului, cu o structură de bază.

Actul 1 este povestea de origine.

Actul 2 construiește personajele și pune temelia acțiunii.

Actul 3 reprezintă lupta finală cu un adversar CGI.

Ca atare, să nu aveți așteptări ca Black Adam să revoluționeze genul pentru că veți fi dezamăgiți dacă asta căutați.

Chiar dacă ar fi primul film de genul superhero, povestea tot ar fi previzibilă din cale afară pentru că nu este deloc greu să anticipezi ce va urma, mai ales că scenariul nici nu ascunde prea bine așa-zisele surprize sau răsturnări de situație.

Încearcă din când în când câte un personaj să ne aburească, să ne pună pe calea cea greșită, dar mișmașurile alea țin doar pentru fraierii din film, privitorii experimentați, cu vreo 50 de filme de acest tip la activ, nu sunt ușor de păcălit.

De fapt, povestea lui Black Adam este interschimbabilă cu aproape a oricărui alt personaj de benzi desenate ce are puteri magice și nu ați sesiza vreo diferență.

Nu sparge nicio barieră a originalității, cum spune americanul, că o dau și eu pe romgleză, „been there, done that‟.

Sau, mai poetic pe stil neaoș, toate-s noi, dar vechi îs toate.

Având în vedere că s-a lucrat la film o căruță de ani, mă așteptam la ceva mai special din partea lui.

Asta însă nu înseamnă că nu mi-a plăcut Black Adam.

Chiar dacă este subțirel la nivel de poveste, filmul este competent realizat tehnic, deși senzația generală este una de deja vu, simți că ai mai văzut asemenea scene de acțiune distructivă, parcă ai o impresie că îți sunt cunoscute personajele.

Și nici nu este de mirare din moment ce nou introdușii în DCEU aduc foarte mult cu eroi din MCU.

Nu mă certați că nu știu care au văzut lumina zilei mai întâi în benzi desenate, eu mă refer strict la filme.

Nu vă cred dacă-mi spuneți că Atom Smasher (Noah Centineo – Charlie`s angels) nu aduce cu Ant-Man, că Maxine sau Cyclone (Quintessa Swindell) nu este leită lui Storm, că Hawkman (Aldis Hodge – The invisible man) nu pare a fi un Falcon mai plin de bling-bling și că Dr. Fate (Pierce Brosnan – The king`s daughter) nu-i un Dr. Strange mai experimentat.

Cât despre Black Adam?

Ei bine, măcar personajul este unul interesant, nu-i chiar eroul pe care lumea îl așteaptă, nu are principii morale angelice, nu se sinchisește de bunăstarea celor pe care îi ia la bumbăcit și îi zvârle de la mare altitudine.

Este într-o altă categorie decât alde Batman sau Superman, supereroi care se screm să nu ucidă. Black Adam este la polul opus, dacă moare nemernicul frăgezit cu talent, aia e, ghinionul lui, poate altădată va avea mai mult noroc.

Însă interpretarea lui The Rock nu a fost suficient de diferită pentru a justifica alegerea lui în rol, orice ar face, tot The Rock este, dacă-i dai costumul fistichiu jos, nu ai ști din ce film face parte.

Și asta m-a cam scos din ritm, nu îl vedeam pe Black Adam, ci pe The Rock într-un costum mulat.

Acțiunea este, din nou folosesc acest cuvânt, dar se potrivește, una clasică.

Sunt câteva scene în care Black Adam o dă parte-n parte cu Justice Society, să-și etaleze fiecare puterile cu care este dotat.

În alte secvențe face ostropel din amărâții umani imbecili care după ce văd că gloanțele de mitralieră nu-l rănesc pe Black Adam se gândesc că poate alea de pistol vor fi mai eficiente.

Și, bineînțeles, cum am scris anterior, clasica luptă finală cu monstrul demonic, nelipsită din multe filme de acest gen.

Totul se lasă cu distrugeri masive arhitecturale și o sumedenie de morți, din acest punct de vedere filmul este destul de brutal și agresiv.

Desigur, nu vedem prea mult sânge, că-i totuși PG13, dar împinge limitele acestui rating pentru că oamenii sunt pulverizați în moduri violente.

Cât despre subiectul ce-mi place, seriozitatea, mă plasez undeva la mijloc, filmul are destule glume, unele cam nesărate și puerile, nu m-au amuzat, dar măcar sunt satisfăcut că nu se puneau personajele pe interpretat scheciuri de comedie în timp ce se luptau.

Ah, și pentru un film de 200 de milioane de dolari buget și atâția ani la dispoziție pentru a finisa efectele speciale, n-arată extraordinar de frumos.

Sunt destule momente în care împreunarea dintre actorii reali și mediul înconjurător fals nu este deloc invizibilă nouă, ochiul uman nu se lasă păcălit și simte că privește ceva ce nu pare în regulă.

Și cum puteam să trec cu vederea reprezentarea românească în film printr-un sample al Fetelor de la Căpâlna preluat de piesa Murder to excellence cântată de Jay-Z & Kanye West ce însoțește trailerul. Doar trailerul, că în film nici urmă de La la la.

Ca fapt divers, vocile sunt ale fetelor de la Indiggo, ele au fost cu ideea. Ia uite la ele, dragele de ele, cum dansează ele pe acoperiș ca ultimele amatoare. Prea dur?

🏆 Black Adam – Verdict

Ce pot să mai comentez despre acest film?

Așteptarea lui a fost mai incitantă ca însăși vizionarea peliculei, am crezut că va rupe fâșul la câte laude i-a tot adus Dwayne Johnson, că va fi un fel de Înălțare la ceruri, că va imprima un suflu nou unui gen care gâfâie de câțiva ani.

Ei aș, nimic din toate astea, este doar un film dintr-o grămadă plină de clișee și nimic mai mult.

Nu aduce nimic nou, dar nici nu m-a enervat prin anumite ticuri scenaristice care au început să mă sâcâie, aici fiind lipsă la apel sau, dacă apar, sunt mai firave, nu m-au atacat grosolan.

Probabil deja știți, că a vuit Internetul zilele astea, nu vă cărăbăniți imediat ce apare „The end‟, mai stați o țâră să vedeți și scena de după credite, care este super și m-a făcut să țip de bucurie ca o fetiță ce primește pentru prima oară o păpușă Barbie.

Gata, mi s-au terminat incantațiile și nu-mi rămâne decât să-i forjez filmului 7 coroane (1-2 în plus pentru ceea ce promite pentru viitor).