Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Hai să bag și un film italian în regia celebrului Dario Argento, anume Suspiria.
Vorbesc, desigur, despre cel din 1977, nu remake-ul din 2018.
🎬 Suspiria 1977 – Premisă
O tânără artistă dansantă din New York, Suzy (Jessica Harper – Minority report), vrea să devină cât mai bună în domeniul ei, baletul.
Așa că își ia zborul, fără tutu, spre o prestigioasă academie nemțească pe porțile căreia intri Floricica Dansatoarea și ieși Black Swan.
Însă nu trece mult și Suzy devine plouată, și la propriu, și la figurat, pentru că realizează că se petrec lucruri destul de bizare în sânul acestei academii populate de niște cucoane tiranice pe post de profesoare și directoare.
Dar hei, meseria cere sacrificii, așa că Suzy își înghite nedumeririle, încearcă să uite de problemele amețitoare de sănătate și vrea să se concentreze doar pe a deveni o balerină cât mai bună.
O fi vrând ea toate astea, dar premisa din Suspiria este de altă părere pentru că suntem invadați de o serie de evenimente care ne lasă perplecși.
Asta în timp ce personajele se împuținează, dacă înțelegeți unde bat.
💭 Suspiria 1977 – Comentariu
Filmul este unul cu destul de mult balet. Nu, nu de aici vine groaza, de la multele costume mulate, deși ați putea crede asta, cum că veți fi omorâți de plictiseală în șuturi de poante (și nu mă refer la glume).
Din contră, filmul nu este deloc banal, deoarece în Suspiria 1977 predomină o atmosferă bizară care îți sfredelește creierul, te face să te simți inconfortabil datorită unei imagini suprasaturată de roșu.
Și nu doar sângeriul roșiatic îți creează o stare de zbatere interioară, ci și coloana sonoră formată din miorlăituri umane, gemete audibile, scremete înfundate, sforăituri cu deviație de sept și horcăituri mortuare.
Parcă întreg tabloul cinematografic mi-a generat o senzație de artă în mișcare, vizualul din Suspiria 1977 este spectaculos și merită expus în muzeu.
Povestea este una destul de enigmatică, avem parte de câteva evenimente finalizate cu sucombare, dar stilurile de căsăpire sunt foarte diferite, astfel încât este greu să îți dai seama ce se petrece în realitate.
Mă tot uitam și nu îmi dădeam seama ce ființe supranaturale își fac de cap prin peisaj.
Dacă tot am pomenit de artistic, mă raliez și eu acestui suflu și bag repede o rimă.
Oare cu ce avem de-a face?
Întreb eu cu priviri prostănace.
Oare cu fantome și draci?
Sau cu vrăjitoare și vârcolaci?
Uneori ziceam că m-am prins, alteori nu mai eram atât de sigur, iar misterul planează pentru mult timp deasupra acoperișului filmului.
Rămâne de laudă angoasa care ți se întipărește în căpșor și parcă un Dorel săpa un canal în creier și din când în când mai dădea cu târnăcopul peste un nerv care te săgeta cu niște sperieturi bine plasate.
La anumite momente minuțios alese scenariul te mușcă brusc de beregată cu câteva secvențe venite pe nepusă masă, ceea ce pentru mine a reprezentat o laudă, or fi ele jumpscares, dar unele au venit când nu le așteptam.
Suspiria nu este neapărat un film de groază din aia macabră, deși are câteva scene scurte care vor oripila spectatorul.
În schimb, producția te erodează la nivel psihologic, inoculându-ți fel și fel de idei care se vor dovedi, în mare parte, false.
Chiar dacă titlul dă un pic de spoilere cu privire la ce se petrece cu adevărat în film, însă mitologia pe care se bazează este una extrem de interesantă astfel încât tot am rămas fascinat de substratul profund cu care filmul se prezintă la apel în poziție de drepți.
Ce nu mi-a plăcut la Suspiria este comportamentul dincolo de bovin al unor personaje care taie din elanul senzorial pe care mi-l luasem.
Doar urmăriți faza cu clanța și sârma și vă veți da seama că ambele personaje implicate în scenă se întreceau în decizii stupide și acțiuni debile.
Pe de altă parte, există și o explicație la acest capitol, scenariul a fost periat la greu și a suferit o schimbare majoră, unele personaje au fost schimbate, dar nu și replicile sau comportamentul lor. Și asta a influențat varianta finală, una care capătă conotații și mai bizare datorită acestui fapt.
🏆 Suspiria 1977 – Verdict
Filmul este bine executat la nivel tehnic, fiecare scenă este îmbibată de simboluri, fiecare cadru pare a avea o semnificație aparte.
Au fost destule situațiile în care am rămas gură cască uitându-mă pe pereți, la propriu, fascinat de motivele murale alambicate, de simbolurile oculte, de picturile păgâne, încercând să descifrez mesaje venite de dincolo de lumea asta care să mă pună pe calea cea bună.
Sau poate era doar mintea mea care încerca să-mi joace feste pentru că eram atât de orbit de evidență, încât căutam răspunsuri în efemeritate.
Orișicum, Suspiria este un film care colcăie de simbolistică religioasă, mai ales din catacombele întunecate și tenebroase ale ecleziastului, una care te roade în permanență încercând să-i dai de cap.
Nu mai am timp să mai rătăcesc prin meandrele stilizate ale filmului, așa că evacuez incinta după ce am învățat 8 scheme de balet.
(4 / 5)
