Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am pornit Bird box: Barcelona pe nevăzute.
Bine, nici chiar așa, știam despre ce este vorba, că-i un spin-ff de-ale lui Bird box, dar nu am urmărit nimic în prealabil, nici măcar un trailer.
Îl găsiți pe Netflix.
🎬 Bird box: Barcelona – Premisă
Se știe deja că omenirea a căzut pradă unei invazii extraterestre care a făcut prăpăd instantaneu.
Iar creaturile invadatoare nu au venit cu arme sofisticate, ele atacă la nivel mintal.
Cum te prind că belești aiurea ochii, cum te-au umplut de jale folosind vreo traumă din trecut împotriva ta, iar durerea este atât de mare încât singura cale de salvare este să te sinucizi.
Acum suntem în Barcelona unde protagonistul Sebastian (Mario Casas – Contratiempo) încearcă să supraviețuiască alături de fata sa Anna.
Doar că este foarte greu, pe lângă chinul de a vedea cu mâinile, pe pipăite, el trebuie să țină la distanță și diverși inamici, de formă umană, că foamea este mare iar proviziile din ce în ce mai pe sponci.
💭 Bird box: Barcelona – Comentariu 🍿
Filmul pare a avea o anvergură mai mare decât originalul, este mai umflat în mușchi când vine vorba de spectacol vizual, apelând la multe efecte speciale.
Cu toate astea, are un buget de două ori mai mic decât Bird box pentru că nah, nu este prezentă în scenă Sandra Bullock cu al ei salariu uriaș.
În fine, nu ăsta este cel mai important aspect, deși trebuie să menționez că filmul arată bine, nu pot să-i bag bețe-n ochi pentru că la nivel tehnic trece clasa cu brio.
Povestea este cea care scârțâie pentru că pornește de la o idee bună, dar pe parcurs se rătăcește prin catacombele banalității.
Vine cu o răsturnare interesantă de situație care m-a prins pe picior greșit, dar se prezintă cu ea prea devreme.
Ulterior, celelalte surprize nu mai sunt atât de captivante și le miroși de la o milă marină pentru că scenariul nu se chinuie să le învăluie într-o aură de mister impenetrabilă.
De principiu, ale noastre personaje orbecăie printr-o beznă forțată în demersul lor de a ajunge dintr-o locație în alta sperând la ceva îmbucături.
Apoi se reia ciclul cu mici modificări în sensul că pe drum agață diverși oameni, care mai cumsecade, care mai cu fitilul scurt și deja ars.
Iar gașca variază în număr în funcție de cât de curios este fiecare să-și dea jos acoperământul de pe ochi pentru a face cunoștință cu creaturile misterioase care te înnebunesc instantaneu.
După un timp, acest ciclu devine destul de plictisitor pentru că intervin aceleași obstacole în cale, iar povestea pare că bate pasul pe loc, chiar dacă personajele sunt într-o perpetuă mișcare.
Singurul fir care m-a ghidat spre final și mi-a menținut atenția la nivel de alertă maximă a fost acel șpil narativ pe care îl las nedezvăluit, să rămâneți în întuneric până apucați să vedeți filmul.
Insistă cam mult pe partea cu boceala traumatizantă care ne afectează sufletul într-un mod devastator fără să ne dăm efectiv seama de asta.
Dar întinde până la enervare de ea, că n-aveam nevoie de scene îndelungi de flashback care să mă hrănească neîncetat cu informații inutile.
Ajungi repede la concluzia că un tată ar face orice pentru fata lui (în contextul filmului), așa că exprimarea în buclă a acestui gând de către Bird box: Barcelona irită sinapsele.
Poate cel mai dăunător aspect al filmului este faptul că merge spre nicăieri.
Și chiar dacă veți considera că-i spoiler să nu mă înjurați prea rău, dar se termină fără a se termina, fiind mai degrabă un capitol introductiv, un prolog pentru un alt film.
Distribuția din această peliculă este una eclectică, pe lângă mai sus pomenitul Mario Casas, o avem și pe Georgina Campbell (Barbarian) ca reprezentantă a Hollywood-ului.
Astfel, filmul încearcă să fie apetisant pentru o plajă cât mai largă de audiență, dar i-ar fi ieșit asta dacă se concentra mai mult pe o poveste mai bună decât pe diversitatea actorilor.
🏆 Bird box: Barcelona – Verdict 👍 sau 👎?
Ceva cu adevărat de hulit nu are, doar că este povestea este cam ramolită în ceea ce privește construcția narațiunii.
Interesul este acolo, doar că-i bine ascuns în spatele unei perdele de mediocritate.
Extinde mitologia acestei lume apocaliptice, introducând elemente noi, însă nu-s deloc dezvoltate așa cum trebuie.
Accentul cade pe bolboroseli religioase și scâncete sentimentale în loc să prezinte mai cu simț de răspundere inovațiile cu care doar ne ademenește.
Ce să fac acum? M-a prins în experimentul său, așa că trebuie să aștept frumos continuarea, dacă o să mai fie, că este posibil să mă lase și suspendat în aer în caz că acest film va fi un rateu la public.
Până la alte lămuriri suplimentare am plecat că am primit ordin să înnegresc 6 perechi de ochelari.
(3 / 5)
