Batman forever

admin 23/02/2022 Acțiune Leave a comment

Batman forever îl readuce pe marele ecran pe Batman, dar este un film straniu încă de la început. Nu mai este regizat de Tim Burton, cel de la cârma primelor 2 filme, în rolul titular nu mai este Michael Keaton, ci Val Kilmer (Jay and Silent Bob reboot), dar au rămas aceiași actori în rolurile lui Alfred (Michael Gough) și Gordon (Pat Hingle).

Filmul nu ne lasă nici măcar să ne revenim din șocul de a vedea un alt actor în cauciucăreala lui Batman, că ne bagă-n ochi moaca pocită a lui Two-Face (Tommy Lee Jones – Ad Astra), un nebun cătrănit pe Gotham City și, mai ales pe Batman, care vrea doar să împrăștie teroare în toate direcțiile.

De parcă acest personaj pe care n-ai vrea să-l vezi respectând Biblia și să-ți întoarcă și celălalt obraz nu era suficient, un alt antagonist ia naștere dintr-o frustrare de a nu fi ascultat de șeful cel mare. Deh, cu toții avem aceeași problemă, cel puțin cei care nu-s șefi. Numele lui este sugestiv, E. Nygma (Jim Carrey – Sonic the Hedgehog) devine The Riddler.

Astfel, cei doi o pun de-o alianță ad-hoc, având un dușman comun, Batman. Dar cine-i Batman? Că nimeni nu știe identitatea acestuia în afară de Alfred, loialul și bătrânul majordom care are mereu cuvintele potrivite la el.

La întrebarea asta încearcă să afle răspunsul și doctorița-n creiere stricate Chase Meridian (Nicole Kidman – Bombshell). Băi nene, toate ca toate, dar le nimerește bine de tot distribuția când vine vorba de actrițe superbe, după Kim Basinger și Michelle Pfeiffer, a venit rândul lui Nicole Kidman să-i fiarbă sângele lui Bruce Wayne.

Deși Joel Schumacher a regizat filmul, stilul rămâne în mare parte reminiscent al celui imprimat de Tim Burton, orașul Gotham este lipsit de lumină, de speranță, de bucurie, o negură figurativă parcă acoperă orizontul, nuanțele coloristice predominante sunt unele depresive, are acea atmosferă gotică deja imprimată pe retinele noastre, iar depravarea se regăsește la orice pas. Imaginea a rămas la acest nivel excelent, și acest film fiind nominalizat la Oscar pentru imagine și efecte sonore.

Nu știu ce nu le convine oamenilor la acest film, de este notat atât de catastrofal, dar mie mi-a plăcut Batman forever, nu-i chiar la nivelul lui Batman din 1989, dar este cu mult peste caricatura de Batman returns care este ridicată-n slăvi. Fiecare cu gustul lui.

Și aici antagoniștii sunt over the top, cu interpretări exagerate din partea actorilor, dar nu-i mare surpriză, mă așteptam de la gumosul de Jim Carrey să se scălâmbăie în fel și chip, dar măcar ăștia doi, Two-Face și Riddler, reprezintă un pericol autentic pentru Batman, nu ca Penguin care se plimba cu rățușca pe canal.

Mai bine conturat este Riddler, că despre Two-Face ni se spun două-trei cuvinte și cu asta basta.

Da, o dă în fantezii fantasmagorice în ceea ce privește planul aiuritor al lui Riddler, iar Batman merge cu mașina pe pereți, dar sub tot acest ambalaj fistichiu, filmul are un ton serios, mai ales că acum scenariul se concentrează un pic mai mult pe traumele lui Bruce Wayne și pe motivele care l-au determinat să se transforme într-un justițiar nocturn.

Are multe momente tragice care contribuie la împământenirea caracterului personajelor, nu doar drama lui Bruce Wayne este prezentată mai pe îndelete, și avem și geneza lui Robin (Chris O`Donnell), alt destin lacrimogen plin de moarte și jelanie.

Scenariul este nevoit să jongleze cu multe relații între personaje și mi s-a părut că s-a descurcat onorabil, insistând în mod egal pe dinamica Two-Face – Riddler, Batman – Chase Meridian, Bruce Wayne – Chase Meridian și Batman – Robin.

Batman forever este și plin de acțiune furibundă, spre deosebire de producțiile anterioare, exploziile într-o miriadă de culori însoțesc aproape fiecare scenă în care apar cei doi răufăcători. Iar adiția lui Robin, un acrobat desăvârșit, aduce un suflu nou schemelor de bătaie, Batman are gadgeturile lui tehnologizate, dar Robin se folosește cu mult succes de cele din dotarea mamei natură.

Val Kilmer nu prea mi-a plăcut ca Bruce Wayne, n-are nici șarmul, nici eleganța unui Michael Keaton, dar ceilalți au fost brici în rolurile lor, livrând cam ce așteptam de la ei.

Și să nu uit de melodiile de excepție care au însoțit acest film, Seal – Kiss from a rose și U2 – Hold me, thrill me, kiss me, kill me sunt de povestit nepoților infectați de Bieberși și, cum o cheamă pe aia cu cur mare și talent ioc, Nicky Minaj.

Batman forever reușește să îmbine duritatea răufăcătorului din Batman, deși niciunul dintre cei doi malefici nu se ridică la nivelul lui Joker, și caterinca exagerată din Batman returns, dar fără să cadă în ridicol, astfel încât a ieșit o combinație atractivă pentru mine și chiar dacă sunt contra vântului, mă încumet să-i întind lui Batman forever 8 plase de siguranță.