Ash

admin 25/04/2025 SF Leave a comment

Am văzut Ash pentru că mi-a plăcut numele regizorului, Flying Lotus.

Cu așa nume nu ai cum să treci neobservat.

🎬 Ash – Premisă 📖

Riya (Eiza González – Godzilla vs. Kong) se trezește năucă și cu o mare durere de cap, neștiind unde se află. Își dă rapid seama că este pe o altă planetă, iar în bază toți sunt morți în afară de ea.

Oare cine să-i fi ucis colegii? Ghici ciupercă… răspunsul nu este greu de aflat, având în vedere că ea este singura în viață.

În ajutor, de pe stația orbitală, vine Brion (Aaron Paul – El Camino) care încearcă să afle ce s-a întâmplat.

💭 Ash – Comentariu 🍿

Cea mai mare problemă a filmului este scenariul previzibil care ne telefonează din start toată povestea.

Nu vrea să facă asta, dar este atât de neinspirat scris încât te prinzi instantaneu de marea surpriză pe care ne-o dezvăluie pe la jumătate.

Plus că avem și prea multe aduceri-aminte repetitive care ne prezintă aceleași scene din trecut, dar de fiecare dată dintr-un alt unghi și cu o informație în plus.

De aici mi-am dat seama că ideea de la care a plecat Ash nu a avut suficientă substanță pentru a justifica existența unui lungmetraj, așa că s-a tras de timp cât s-a putut.

🎨 Atmosfera vizuală și decorurile

În ciuda subțirimii poveștii care se preta mai mult pentru o compunere SF dată la admiterea de liceu, filmul vine cu o atmosferă apăsătoare, specifică oricărei producții apocaliptice.

Terra este pe ducă și omenirea trebuie să găsească rapid alt culcuș în cosmosul vast, nu contează dacă este vorba despre o planetă virgină sau una deja locuită.

Această misiune ridică niște probleme legate de moralitate cu privire la dreptul nostru de a deranja specii extraterestre doar pentru că vrem să ne stabilim tabăra în casa lor.

Nu este o temă nouă, așa că filmul continuă să-și inunde privitorii cu un deja-vu sâcâitor.

Decorurile exterioare arată ca un clip postat pe Instagram, fiind pline de filtre colorate pentru a păcăli ochiul cum că-s reale, dar este evident că-i un ecran verde înlocuit de un CGI mediocru.

Jur că au fost momente în care am crezut că mă uit la o interfață de Winamp care dansa în fața ochilor în ritmul melodiilor pe care le reda aplicația. Cei mai în etate știu despre ce vorbesc.

Prea multe culori, prea multe forme neregulate, prea caleidoscopic, așa pot caracteriza vizualul de afară.

🛠️ Ce salvează filmul, măcar parțial

În schimb, secvențele care au loc în interior sunt reușite pentru că se joacă bine cu senzația de claustrofobie, totul este îngust, ceea ce parcă te sufocă.

Partea secundă aduce și distracția macabră pentru că ne sunt prezentate evenimentele care au avut loc înainte de startul filmului, adică vedem cum a murit echipajul.

Se pornește un măcel destul de satisfăcător la care iau parte mai multe ființe cu conștiință. Intenționat am fost vag, că vreau să fiți și voi surprinși de anumite aspecte vizuale.

🎭 Despre regie și interpretare

Flying Lotus (parcă îmi vine să-mi schimb numele) știe să construiască niște imagini mai artistice, buba este că sub acest ambalaj lucios nu se ascunde mare lucru.

Filmul este parazitat de clasica alegere a stilului în detrimentul substanței. Să rămân în ton cu Ash, avem multă cenușă și puțină carne.

Actorii nu prea au cu ce să lucreze, Eiza González mai mult gâfâie și transpiră, iar Aaron Paul parcă este încă sub efectul drogurilor din Breaking bad și filozofează superficial.

Nu am priceput de ce l-au distribuit pe Iko Uwais (The raid 2), specialist în arte marțiale, doar pentru a-l irosi într-un rol mic în care a apucat, cel mult, să dea două bobârnace.

🏆 Ash – Verdict 👍 sau 👎?

Filmul vrea să fie profund, să-ți genereze gânduri despre natura umană, supraviețuire și iubire în vremuri grele.

Ehe, are năzuințe prea mari, dar posibilități prea mici. Tot ce a reușit cu mine a fost să mă facă să mă întreb cât mai este până la final.

Povestea se fâsâie destul de repede, nu-i deloc greu să-ți dai seama cine, ce, unde, când și cum.

Iar dialogurile parcă sunt scrise de cineva care a trecut recent printr-o criză existențială și a decis să ne împărtășească gândurile sumbre, dar nu a știut cum să o facă eficient.

Și ce mama dracului este cu acel robot medical sofisticat și futurist care te operează pe viu, fără anestezie, și simți în toată splendoarea durerii ce-ți face?

Adică omenirea a fost în stare să creeze nave spațiale care se deplasează cu viteza luminii, dar n-a putut să bage o ketamină în robotul ăla medical?

Mai mult de cinci raze laser nu merită, poate sunt chiar prea multe, dar să fie acolo măcar pentru ambiție, estetica interioară și numele regizorului.