Related Articles
Clara este o dramă care a primit șase nominalizări la premiile Gopo 2025.
Asta deși nu-i chiar un film românesc 100%, ci o colaborare cu Germania.
🎬 Clara – Premisă 📖
Protagonista, cea care dă titlul filmului, Clara (Olga Torok), este o profesoară disponibilizată de 5 ani. Deh, a căzut victimă celebrului slogan „ROMÂNIA EDUCATĂ”.
Pentru a-și crește fiul, ea a plecat în Germania unde s-a angajat ca dădacă și are acum grijă de Johanna, o fetiță scumpă foc care a prins drag de ea și se uită la Clara ca la o mamă.
Acasă, Ionuț, băiatul ei, dispare de sub nasul bunicului în grija căruia a rămas, iar Clara este nevoită să se întoarcă de urgență în țară în ciuda protestelor angajatorului.
Odată ajunsă în mica localitate de pe Dunăre, din zona intrării în țară a fluviului, Clara se va confrunta cu o decizie teribilă care va schimba viața familiei.
💭 Clara – Comentariu 🍿
Filmul regizat de către Sabin Dorohoi este unul greu, mai ales dacă ești părinte, în special mamă, pentru că atacă un subiect incredibil de relevant, pe care nu-l bagă mai nimeni în seamă.
Ajunge cu poveștile despre revoluție, au trecut peste trei decenii de atunci, a fost epuizată tema, hai cu astfel de filme care să abordeze probleme care ne afectează acum.
🛑 Drama părinților plecați și copiii rămași acasă
Este vorba despre milioanele de părinți plecați în străinătate la muncă pentru a-și întreține copiii lăsați de izbeliște în grija bunicilor sau te miri cui.
Din acest punct de vedere, Clara este un film devastator pentru că prezintă o situație fără ieșire.
Într-o parte îi avem pe părinții conștienți că își lasă odraslele în urmă pentru a face un ban cinstit, dar altă soluție palpabilă nu au. Dacă ar rămâne alături de copii, ar muri de foame.
Așa că au de ales între a-și priva moștenitorii de dragostea părintească sau a-i vedea cum suferă din cauza lipsurilor financiare.
În cealaltă parte sunt copiii încă mici care au nevoie de un strop de iubire din partea celor care le-au dat viață.
Pentru ei contează mai mult o mângâiere drăgăstoasă, o poveste citită seara, un zâmbet senin decât bunurile materiale.
Nu au cum să înțeleagă că lumea nu funcționează pe vorbe bune, ci pe bani.
🧩 Conflictul interior și drama Clarei
De aici se naște conflictul din mintea Clarei care nu știe ce să facă, fiind ruptă în două.
Ar rămâne alături de Ionuț pentru că este evident că acesta suferă după ea, dar nu ar avea cu ce să-l mai crească, mai ales că puștiul începe să se îndrepte spre adolescență.
Ar și pleca înapoi în Germania pentru că acolo are o slujbă bine remunerată și a prins drag și de fetița pe care o are în grijă și care, la rândul ei, s-ar simți abandonată.
Și în situația Clarei sunt milioane de părinți.
Astfel, aflată între două lumi, două case și doi copii, Clara încearcă să rămână întreagă la minte, ceea ce, în condițiile date, este foarte greu.
Mai ales că, la mijloc, intervine și Protecția Copilului care nu vede cu ochi buni situația lui Ionuț, copil îngrijit doar de bunic.
Bineînțeles, statul se activează doar când se produce un eveniment grav, niciodată preventiv.
Ce s-a întâmplat cu Ionuț și de ce a dispărut sunt amănunte pe care nu le voi dezvălui, pe mine m-au cutremurat chiar dacă mi-am dat seama despre ce este vorba înainte să ne lămurească scenariul.
Povestea este destul de previzibilă, cam știi spre ce se îndreaptă pentru că, la momentul actual, statul român nu are soluții viabile pentru a avea grijă de toți cetățenii săi.
🎭 Joc actoricesc: Olga Torok și rolul dublu
Din punctul meu de vedere, Olga Torok ar merita statueta Gopo pentru cea mai bună actriță în rol principal.
Nu doar pentru că este singura dintre cele cinci nominalizate care chiar este personajul principal în film, ci și pentru că joacă un dublu rol, atât de versatilă este în interpretare.
În Germania trebuie să fie veselă, drăgăstoasă și zâmbitoare pentru a nu o speria pe Johanna, chit că sufletul ei este măcinat de durere, neștiind ce s-a petrecut cu Ionuț.
În România iese la iveală cealaltă față a ei, deoarece este năpădită de fel și fel de dileme, atât personale, cât și juridice, și se transformă total pentru că aici trebuie să fie dură pentru a se lupta cu sistemul.
🎥 Imagine, sunet și realism
Filmul se prezintă bine vizual, se simte că-i o coproducție și au fost implicați și specialiști adevărați. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar pe la noi există mult amatorism.
Spre exemplu, am înțeles dialogurile rostite fără să-mi ciulesc urechile ca Dumbo.
Sunt creditați români la capitolul sunet, dar nu cred că este o coincidență că tocmai un film cu implicare germană excelează sau, mă rog, stă bine la acest aspect.
Imaginea este superbă, sunt niște peisaje cu Dunărea în prim-plan de-ți taie respirația, dovadă că avem o țară extrem de frumoasă, dar nu știm să o valorificăm.
🏆 Clara – Verdict 👍 sau 👎?
Scenariul nu face morală nimănui, nu arată cu degetul nici spre sistem, nici spre părinți, doar prezintă faptele așa cum sunt ele, fără înflorituri, fără dramatism exagerat, fără a indica vinovați.
Nu ne propune nici eroi, dar nici răufăcători, ci o realitate cu care mulți români, mult prea mulți, se confruntă.
Iar cei care suferă cel mai mult sunt copiii privați de dragostea părintească, și pentru ei asta contează cel mai mult.
Mie mi-a plăcut mult filmul, chiar dacă nu mă regăsesc în situația protagonistei, dar este unul sincer, despre ce se întâmplă între „mă duc să strâng bani” și „mă întorc acasă”.
Nu este deloc o experiență comodă, dar nici nu a fost gândit în acest sens, dimpotrivă, vrea să ne facă să ne simțim cât mai inconfortabil și să ne pună pe gânduri. Și eu zic că a reușit cu vârf și îndesat.
Este unul dintre cele mai bune filme românești din 2024 pe care nu l-a văzut mai nimeni, având încasări de doar 5.800 de dolari.
Cât despre cele șase nominalizări primite, le merită pe toate, ba chiar ar fi trebuit să fie luat în calcul și la cel mai bun film de lungmetraj, nu știu ce caută Nasty acolo.
Eu am să-i construiesc opt bărci, că pe Dunăre, dacă vrei să ajungi undeva, n-ai altă opțiune.
🎯 Lipsa de promovare – Una dintre bolile cronice ale cinematografiei românești
Acum că am terminat cu toate filmele nominalizate la premiile Gopo 2025, am să mă plâng de un minus general.
Deși suntem într-o eră digitală în care este mai ușor ca niciodată să creezi artă, foarte multe producții autohtone suferă serios la acest capitol.
Cu greu am găsit materiale promoționale pe Internet, uneori trebuit să creez singur câteva bannere pentru că echipa de marketing a filmului nu s-a sinchisit să facă asta.
Să nu mai zic că au existat și situații în care nici măcar urmă de imagini la o claritate decentă, de m-am simțit ca în anul 1998.
Și apoi se miră cineaștii noștri de ce nu vine lumea la filmele lor. Dacă nu depuneți eforturi să le faceți cunoscute, cum să afle publicul despre existența lor?
Bine, unii nici nu sunt interesați de acest aspect, pentru ei contează doar să facă filmul, ei nu riscă nimic personal, doar risipesc banii primiți de la CNC din bugetul alimentat de contribuabili, adică de noi.
(4 / 5)
