Related Articles
Captura a capturat câteva nominalizări la premiile Gopo, ediția 2025, așa că m-am dat peste cap și am văzut filmul care n-a făcut prea mult zgomot în sălile de cinematograf.
🎬 Captura – Premisă 📖
Sami (Yann Verburgh) este un român crescut în Franța care s-a întors în țara natală unde este cuplat cu Pia (Nicoleta Lefter – Săptămâna Mare).
Omul este pasionat de filmări, așa că are mereu o cameră fără de care nu pleacă de acasă. Portofelul, buletinul și camera sunt nelipsite din buzunarele lui.
Ghinionul lui face ca periplul prin centrul Bucureștiului să coincidă cu un protest în miez de iarnă. Nu, nu este vorba de decembrie 1989.
Curios din fire, vrea să prindă câteva imagini de la manifestație, dar reușește să atragă atenția jandarmilor.
Credeți că l-au primit cu flori și aplauze?
💭 Captura – Comentariu 🍿
Simt nevoia să mă răcoresc pentru că nu mai pot ține în mine. Băi fraților, cât de greu este să tragi un sunet corect în cinematografia românească?
Sau dacă știi că nu ești în stare să o faci, pune dracului o subtitrare să pricep și eu ce vorbesc personajele.
Mai ales în cazul de față, când personajul principal este jucat de un actor francez care vorbește o română pocită și aproape neinteligibilă.
Dacă au fost capabili să realizeze o subtitrare pentru replicile rostite în limba lui Voltaire, nu le cădeau tresele să ducă treaba până la capăt și să facă același lucru pentru tot dialogul.
Așadar, nu pot să comentez pe seama discuțiilor dintre personaje pentru că nu prea le-am înțeles, se auzeau prost, iar jumătate dintre cuvinte erau stâlcite.
🧩 Analiză tematică și simbolism
Trecând peste acest impediment, dar și peste startul greoi și inutil, filmul este unul interesant pentru că arată fața urâtă a așa-zisei democrații, un cuvânt fandosit pentru tiranie socială.
Sami, omul aflat mai mereu în spatele camerei, decide să guste un pic din libertatea de exprimare, având impresia că România este cel mai bun loc să facă asta.
Tot ce reușește este să-și riște pielea, în ambele sensuri, pentru că știm prea bine că jandarmii nu sunt deloc cei mai simpatici când vine vorba de proteste contra conducerii politice.
Ce începe ca un exercițiu de eliberare personală se transformă într-o coborâre dureroasă în absurdul tipic mioritic, cu bastoane contondente, gaze lacrimogene și multă tăcere „oficială”.
Deși protestul din Captura este unul fictiv, sunt clare trimiterile către 10 August sau chiar către Revoluția din 1989, că nu întâmplător acțiunea are loc în prag de iarnă.
Filmul încearcă să arate că nu s-au schimbat prea multe lucruri, am trecut de la dictatură la democrație mai mult pe hârtie și în discursuri.
Realitatea este alta, de la mineriadele iliesciene și până la manifestațiile recente, tactica a rămas aceeași: pumnu-n gură și pulanul pe spinare pentru reducerea la tăcere a protestanților.
Scenele din dubă și din sediul poliției sunt de-a dreptul edificatoare în acest sens și au reușit să-mi zgribulească șira spinării la câți fiori reci mi-au trecut pe acolo.
🚨 Reflecții sociale
Totuși, fără să fi avut de-a face, slavă Celui de Sus, cu astfel de interacțiuni soldate cu ochi umflați, trebuie să mă întreb dacă Jandarmeria se comportă fix ca Securitatea.
Chiar să nu fi evoluat deloc? Să rămână la mentalitatea de Dumnezeu pe pământ și, dacă nu faci ce ți se spune, ți-o iei pe cocoașă până îți schimbi declarația?
Ar fi trist dacă imaginile din film reflectă realitatea și cred că răspunsul îl știu deja, metehnele de dinainte de Revoluție s-au păstrat și după zeci de ani de evoluție.
Posibil să fi perceput în alt fel acest film, poate transmite alte mesaje, dar asta am înțeles din el, că oricât de liberi ne-am da, trăim într-o minciună continuă, părerea pulimii nu contează pentru cei de sus.
Pulimea trebuie ținută în frâu cu orice preț, turma are voie să se revolte doar de ochii lumii, să aibă impresia că-și exercită drepturile constituționale, dar fără efecte reale asupra clasei politice.
Câte lucruri importante au schimbat protestele populației de când trăim în democrație? Eu zic că zero.
🎥 Imagine și atmosferă
Dacă la sunet m-am plâns, și pe bună dreptate, la imagine nu am ce să cârcotesc.
Combinarea stilului „found footage” cu filmarea clasică naște o atmosferă apăsătoare, aproape claustrofobică, punând presiune pe spectatorul care simte nervul străzii și mirosul de jandarm transpirat.
Imaginea orașului nu este una fermecătoare, de capitală europeană de pus pe o broșură turistică, este un amestec de beton, frică, mizerie și revoltă.
Aș fi preferat ca scenariul să fie mai subtil, însă, la fel ca jandarmii cu aere de stăpâni absoluți, filmul livrează simbolism cu bâta și exagerează cu metaforele vizuale de parcă am fi proști să nu ne prindem din prima.
Apropo, vă dați seama și din poster, dar țin să menționez, filmul presară destulă scene cu nuditate frontală.
🏆 Captura – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film care știe pe ce butoane să apese pentru a scoate la suprafață amintiri traumatizante din epoca de aur, o epocă încă vie, care s-a perpetuat până în zilele noastre.
Credem că trăim în libertate deplină, că nu ne oprește nimeni să ne strigăm ofurile pe rețelele sociale, dar adevărul este altul.
Cum o pui de un protest pașnic, cum aparatul statal se activează și, în doi timpi și trei mișcări, transformă manifestația în ceva ce aduce cu o lovitură de stat.
Păcat că are carențe grave pe partea de sunet și că îi lipsește subtilitatea, dar compensează prin onestitatea brutală cu care ne lovește direct în stomac.
Nu știu dacă își merită toate nominalizările la premiile Gopo, că a primit patru, dar este de urmărit.
Eu am să-i pregătesc șapte camere de filmat, că nu se știe când va avea nevoie de ele.
(3,5 / 5)
Trailer
