Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Știu că sună aiurea când pronunțați Aaryan, că vă duce cu gândul la o mustață genocidală, dar filmul ăsta n-are legătură cu pictorul austriac.
Este un thriller indian vorbit în limba tamil, pe Netflix.
🎬 Aaryan – Premisă 📖
Tocmai a pornit în direct o emisiune de varietăți, un fel de Măruță, varianta indiană. Sau, mai bine zis, o Teo cu bindi în frunte.
N-apucă bine Nayana (Shraddha Srinath – Vikram Vedha) să-și ia musafirul la întrebări, că în platou dă buzna Alagar (Selvaraghavan), un scriitor ratat.
Fără să mai lungesc prologul, acesta face o proclamație înfiorătoare: urmează să ucidă cinci persoane în următoarele cinci zile.
Poliția se adună la sediul televiziunii, spectatorii din platou tremură ca varga, nimeni nu știe ce să facă.
Groaza se instaurează când Alagar face prima victimă chiar în direct.
Și prima victimă este… chiar el, zburându-și creierii la oră de maximă audiență.
S-a terminat calvarul, nu? Dacă ucigașul a murit, cum poate omorî alte persoane?
Ei bine, dragii mei, filmul abia de acum începe.
Pe fir intră Nambi (Vishnu Vishal – Ratsasan), mare detectiv, care încearcă să dea de cap acestei nebunii.
💭 Aaryan – Comentariu 🍿
Filmul se prezintă inițial drept un thriller polițist clasic, genul de film care îți promite un joc de-a șoarecele și pisica între poliție și un ucigaș calculat.
Un criminal care își anunță faptele, o serie de victime atent alese, un polițist corect pus să alerge contra cronometru. Rețeta e cunoscută, bifată de zeci de ori.
Doar că Aaryan nu e interesat cu adevărat de cine moare sau când urmează să moară. Asta e doar suprafața.
Filmul întinde această momeală ca să ne atragă într-o poveste care, de fapt, se mută treptat din zona de investigație într-un teritoriu mult mai incomod: al conștiinței.
🧠 Polițistul corect, prins în menghina sistemului
Personajul central este Nambi, un polițist care încă mai crede în reguli, proceduri și în ideea că legea, chiar imperfectă, e singurul instrument legitim de justiție.
Nu e genial, nu e infailibil, dar e corect. Exact genul de om de care sistemul are nevoie… și exact genul de om pe care filmul decide să-l pună la zid.
De mult nu am mai văzut o asemenea premisă inteligentă, care să mă țină pe muchie de cuțit. Scenariul este scris cu multă atenție, iar planul criminalului este realizabil, chiar dacă ai crede că este o fantezie nerealistă.
Ucigașul nu e construit ca un nebun isteric. E rece, metodic și teribil de sigur pe el. Mai important: nu vrea să demonstreze că e mai inteligent decât poliția. Vrea să demonstreze că are dreptate.
⚖️ Când respectarea legii devine un handicap
Pe măsură ce crimele se succed (scuze pentru acest mic spoiler, dar se tot moare în film), devine din ce în ce mai clar că Nambi nu e doar investigatorul cazului, ci o piesă din mecanism.
Fiecare crimă e gândită astfel încât el să ajungă prea târziu. Nu pentru că ar fi incompetent, ci pentru că respectă regulile. Mandate, proceduri, aprobări și ierarhii, adică toate lucrurile care, teoretic, ar trebui să garanteze justiția, devin obstacole.
Aici începe adevărata miză a filmului. Aaryan e un thriller care nu vrea să te distreze, ci să te macine.
Nu se grăbește să ofere revelații spectaculoase, nu se laudă cu twist-uri de școală veche și, mai ales, nu te tratează ca pe un spectator care trebuie mângâiat pe cap la final.
Scenariul își pune toată încrederea în privitor și în capacitatea lui intelectuală de a analiza informațiile și indiciile lăsate de criminal, pentru a descoperi care este următoarea victimă. Și, mai ales, pentru a afla care îi este motivația.
Ce să vă mai irosesc timpul cu momente publicitare, Aaryan este unul dintre cele mai bune filme thriller pe care le-am văzut în anii recenți.
Nu doar datorită premisei inovative (n-am stat să verific dacă este vreun remake), ci și prin felul în care curge povestea.
💥 Tensiune, acțiune și o minte care funcționează
Producția nu se bazează doar pe investigații ce pot părea plictisitoare, ne servește și o doză zdravănă de acțiune.
Nambi are multe obstacole de depășit, pe lângă cele birocratice, trebuie să-și croiască drum printre cete de huidume care i se pun în cale, pentru că polițistul a călcat pe coadă pe cine nu trebuie.
Este specimenul rar de om al legii care le are pe amândouă: dă bine cu pumnul, dar și mintea îi zbârnâie de nu-i adevărat.
Singurul aspect unde consider că Aaryan gafează este finalul. Sau, dimpotrivă, este punctul lui forte. Depinde de interpretare.
Este dinadins ambiguu și această alegere narativă are menirea de a te înnebuni. Pentru că se așteaptă o concluzie clară, o moarte finală, o rezolvare de dosar cu ștampilă și semnătură. Și ele nu mai vin.
De regulă, asemenea filme se termină cu moartea criminalului. Dar ce te faci când Aaryan cu asta începe?
Finalul va fi supus multor discuții și va fi întors pe toate părțile, pentru că motivația lui Alagar pare confuză, uneori lipsită de logică, alteori extrem de lucidă.
Nici eu nu m-am hotărât cum s-o caracterizez, este un film pe care trebuie să-l las puțin la marinat înainte să mă decid de unde să apuc sfârșitul și ce a vrut autorul să spună.
Este clar că scopul său este unul pur social, că vrea să transmită un mesaj despre societatea tot mai superficială. Dar cu cât te gândești mai mult la planul lui, cu atât îți tot schimbi părerea.
Poate că Alagar a fost doar un psihopat meticulos. Poate că a fost un profet suicidal, ale cărui acțiuni ne fac să vedem lumea altfel. Poate că el a închis ochii, dar poate i-a deschis pe ai noștri.
🏆 Aaryan – Verdict 👍 sau 👎
E un thriller care îți refuză plăcerea finalului închis și te obligă să te culci cu o întrebare în cap: ce faci când înțelegi răul, dar nu-l poți opri prin mijloacele corecte?
Mi-a plăcut enorm, sunt fanul filmelor care construiesc tensiune din vorbe și care nu te tratează ca pe un țânc care mâzgălește pereții cu creta.
Nu livrează un final comod, își construiește cu atenție personajul principal (Nambi sau Alagar?) și reușește să mute miza de la crime la eroziunea morală.
Te face, cumva, să dai dreptate ucigașului, dar, simultan, te face să-l și urăști din toată ființa, pentru că rămâne un criminal. Unul care nu mai poate fi pedepsit, deoarece e deja mort.
Nu e perfect, nu e revoluționar, dar e matur și inteligent. Genul de film care te face să urmărești genericul de final, sperând la încă o fărâmă de informație, nu să cauți imediat următorul titlu pe Netflix.
Pot conchide simplu: Aaryan nu întreabă dacă legea funcționează. Întreabă ce se întâmplă cu omul care încă mai crede în ea.
Trailer
