Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Omukade, dar se mai și ridică. Scuze, dar a fost musai să fac gluma asta stupidă. Omukade este un film thailandez, disponibil pe Netflix cu subtitrare în engleză dacă activați VPN.
📖 Premisă
Acțiunea e simplă. Anul este 1945, iar țara este Thailanda. Câțiva soldați japonezi și prizonierii lor sunt blocați într-o mină blestemată.
Cum au ajuns acolo? Ei bine, prizonierii au evadat, că doar nu stăteau ca fraierii la sclavie și apoi la somnic etern.
Iar soldații s-au luat după ei, pentru că nu-și permiteau să piardă mână de muncă ieftină.
Însă toți au ghinion. Nu sunt singuri în mina aia imensă. O scolopendră uriașă, de zici că a mâncat de la aceeași masă nucleară cu Godzilla îi salută cu un „bun-venit”.
Salut în sensul că le urează bun-venit în stomacul ei. Așa că oamenii n-au de ales și din dușmani devin colaboratori, pentru că bestia nu întreabă ce uniformă porți înainte să te mănânce.
💭 Comentariu
Mă știți că-s mare fan „creature feature”. Oricât de prost este un asemenea film, îl iert dacă-mi bagă în retină un monstru bine făcut.
🩸 Punct forte – gore-ul și creaturile
Dacă ești fan horror cu sânge, te simți ca acasă. Filmul nu se sfiește să arate mutilări, sfâșieri și măruntaie.
Bestiile sunt diverse, hai că v-am dat KO. Nu e doar lighioana aia imensă care-și face de cap, are și niscai acoliți care arată într-un mare fel.
Zici că-s niște dive care au nimerit la centrala electrică, nu la coafor. Hai că nu vă dezvălui secretul universului, vedeți și în trailer chestiile astea.
Pe lângă miriapodul malefic, avem și creaturi mai mici, dar la fel de scârboase, bașca și niște oameni infectați, care se comportă de parcă au venit din Resident Evil sau din The Last of Us.
Aici chiar m-a surprins filmul. Mă așteptam să fie liniar, să se rezume la un singur monstru din motive bugetare, dar povestea este curajoasă.
Avem și război, avem și creaturi mitologice, avem și oameni transformați care se târăsc ca niște gândaci și, mai presus de toate, avem acțiune horror din belșug.
🎥 Imaginea și efectele – bune pentru Thailanda
La ce buget a avut filmul, rezultatul este chiar miraculos. Regizorii noștri filmează de banii ăia într-un singur apartament și se vaită că nu le ajung. Pe când cei cu Omukade au reușit niște efecte practice chiar solide.
Drăcovenia aia arată dezgustător. Și mai interesant: bestia nu doar ucide, ci parazitează oamenii. Intră în ei, le preia sistemul nervos și îi transformă în monștri din ăia body-horror de zici că David Cronenberg a regizat o zi pe platou.
Mi-a plăcut ideea. Mai apare și un elefant mușcat și transformat, ceea ce e atât de bizar și de cool în același timp încât merită doar pentru asta să te uiți.
Dacă ar fi să compar cu alte filme cu bugete uriașe, CGI-ul e decent. Nu e Marvel, dar nici nu râde lumea de el. Pentru un film independent thailandez, e chiar ambițios.
Bine, aici regizorii au fost băieți șmecheri.
⛏️ Regie și imagine
Regizorii sunt Chalit Krileadmongkon și Pakphum Wongjinda. Eh, cum nu-i știți? Sunt aceiași care au făcut Creepy Crawly în 2022. Uite că pe ăsta l-am ratat.
Și e clar că se pricep când vine vorba de claustrofobie. Mina e întunecoasă, înghesuită, se simte umezeala pe ecran. Atmosfera e construită fain, pentru că am stat cu fundul strâns tot timpul, de parcă eram singurul hetero rătăcit la o orgie homosexuală.
Este mult întuneric, dar e justificat. Au folosit de bezna din mină pentru a ascunde ce nu trebuia să vedem.
Și chiar dacă am mirosit de la o poștă tertipul, nu pot să-i condamn pe oameni. Când ai doar coji de ouă și vrei să faci omletă, trebuie să te descurci cumva.
🔊 Sunet și coloană sonoră
Sunetul e previzibil: scârțâituri, trosnituri, țipete. Când trebuie să fie deranjant, e deranjant.
Când trebuie să fie liniște, e liniște de zici că ești în mină cu ei.
Nimic revoluționar, dar nimic prost.
🧠 Temele de fundal
Credeați că ați scăpat cu un simplu film horror tâmp? Nici vorbă. Scenariul jonglează cu teme precum războiul, colonialismul și relația dintre opresor și oprimat.
Nu se înfige prea mult în ele, pentru că atenția e acordată gore-ului excesiv, dar sunt acolo.
Până la urmă, povestea e un pretext să vezi oameni mâncați de un miriapod malefic venit direct din mitologia japoneză.
Și sincer, pentru ce vrea să fie filmul, e ok. Nu se uită nimeni la Omukade pentru dezvoltare de personaje. Doar dacă vrei neapărat să-i dai o stea din cinci.
Dar tot aici intervine cea mai mare problemă a filmului. Personajele sunt plate, unidimensionale și ai impresia că regizorii s-au bazat doar pe creatură să țină filmul laolaltă.
Ceea ce e parțial adevărat, dar puteau să le dea și două replici mai memorabile. Așa că îți bagi picioarele când moare soldatul X pentru că oricum nu știi cum îl cheamă.
Nu pentru că ești xenofob, ci pentru că oamenii au niște nume atât de complicate încât ai impresia că recită rugăciuni către Buddha când îi întrebi cum îi cheamă.
Trecând peste slaba caracterizare a personajelor, mi-a plăcut enorm că fiecare vorbea pe limba lui.
Știu, știu, am început să tot repet asta la filmele non-americane, dar merită s-o zic de fiecare dată.
Alta e viața când japonezul te insultă în niponă și când americanul suduie pe limba lui Shakespeare.
🏆 Verdict
E un film de groază distractiv, mult mai reușit decât anticipam, cu efecte bune, o atmosferă claustrofobică faină și o creatură bine realizată.
Ca în orice producție de acest gen, lipsa de profunzime a personajelor trage în jos filmul.
Până la urmă, mi-a oferit exact ce trebuia. Eu am băgat coropișnițe din astea prăjite la un restaurant asiatic, așa că nu am avut grețuri când m-am uitat la Omukade.
Dar dacă ai fobie de gândaci, s-ar putea să te ia cu leșin.
Trailer
