The last of us

admin 26/05/2025 Seriale Leave a comment

S-a terminat sezonul 2 din The last of us, așa că era momentul oportun să trântesc un articol.

🎬 The last of us – Premisă 📖

Este o adaptare după unul dintre cele mai bune jocuri video create vreodată – pe care, recunosc, nu l-am jucat.

Cunoașteți povestea cu pandemia de ciuperci șucărite pe umanitate, așa că nu mai este cazul s-o dezvolt.

De principiu, îi urmărim pe Ellie (Bella Ramsey – Judy) și Joel (Pedro Pascal – Gladiator II), aduși împreună de o soartă cruntă, nevoiți fiind să supraviețuiască într-o lume post-apocaliptică.

Trec prin multe peripeții în încercarea de a-și găsi un locșor în care să se simtă cât de cât în siguranță.

În sezonul 2 intră în scenă Abby (Kaitlyn Dever – Ticket to paradise) și Dina (Isabela Merced – Alien: Romulus), iar povestea devine tot mai dramatică și lacrimogenă cu fiecare ciupercă răsărită după ploaie. Cine știe, cunoaște despre ce este vorba.

💭 The last of us – Comentariu 🍿

După un start fulminant care promitea să se transforme într-unul dintre cele mai bune seriale create vreodată, The last of us a început, pentru mine, să dea mici rateuri.

Și după ce am terminat sezonul 1 pot spune că entuziasmul de la început s-a veștejit un pic pe parcurs.

Iar sezonul 2 m-a dezamăgit profund.

Rămâne un serial bun, dar nu împărtășesc opinia majorității care vede în el o capodoperă inestimabilă.

Și nu zic asta doar de dragul de a fi Gică Contra, vin și cu o argumentație.

🧩 Fir narativ rupt, umplut cu episoade inutile

În ansamblul lui, serialul pare mai degrabă o înșiruire de evenimente separate care au drept liant relația dintre Ellie și Joel.

Sunt destule episoade de „umplutură” care nu ajută cu mare lucru povestea.

S-au folosit prea mult de următorul tertip: introducem la început de episod personaje noi, le cunoaștem un pic, influențează, într-un fel sau altul soarta protagoniștilor și la final de episod scăpăm de ele.

Giumbușlucul ăsta folosit în exces în primul sezon a dus la ruperea firului narativ de bază, sunt prea multe „pauze de publicitate” pentru gustul meu.

Chiar nu cred că era nevoie de episoade întregi dedicate unor personaje sau flashback-uri care la final să aibă doar o mică influență asupra poveștii principale.

😢 Dramă umană, dar fără suflet

Nu mă vait că este puțină acțiune pentru un serial de acest gen, că nu asta și-au dorit realizatorii. Scopul lor a fost crearea unei drame intime și umane. Și le-a reușit.

Deși și aici aș avea ceva de comentat cu privire la momentele emoționante care par un pic forțate.

Mie unul mi-e greu să jelesc pentru un personaj care o mierlește când abia l-am cunoscut acum 30 de minute.

Este nevoie de mai mult timp petrecut în preajma lor pentru implicare emoțională astfel încât impactul să fie unul devastator.

Parcă eram la alba-neagra, uite personajul, nu mai e personajul, nici nu apuci să te dezmeticești că deja ai rămas cu buza umflată.

💤 Plictiseală cronică și o singură explozie reală

Acțiunea este foarte răzleață. Poate că în joc funcționa o asemenea poveste, deoarece între momentele astea dramatice aveai treabă de făcut, misiuni de terminat, ciupercați de mătrășit. În serial, însă, se instaurează plictiseala la un moment dat dacă nu crapă vreun infectat.

Acest sindrom devine tot mai pregnant în sezonul doi care are un singur episod cu adevărat demn de renumele The last of us. Și este unul cu adevărat cutremurător.

A trebuit să-mi schimb lenjeria de pat pentru că am ros o plapumă, trei perne și o parte din saltea ca urmare a tensiunii insuportabile cu care eram bombardat.

💔 Relația Ellie–Dina. Cât de mult vă enervează Ellie?

În rest, scenariul se concentrează extrem de mult pe relația dintre Ellie și Dina, ceea ce nu ar fi o problemă dacă ar fi fost interesantă.

Dar multe dintre replici sunt absurde, iar unele reacții m-au făcut să izbucnesc în râs pentru că nu-s deloc credibile.

Nu am fost pus într-o asemenea situație, dar când îmi țâțâie fundul de teamă și pe urmele mele sunt hoarde de monștri cu foamea-n glandă, să mă giugiulesc cu consoarta e ultimul gând care mi-ar veni în minte.

Și mi se pare doar mie sau personajul Ellie devine tot mai enervant cu fiecare episod?

Parcă ia intenționat cele mai stupide decizii și reacționează impulsiv, fără să se gândească o clipă la consecințele acțiunilor ei.

Fără să vreau, am început s-o urăsc cu o pasiune care merită consumată pe ceva mai bun de atât.

Dacă i-ar fi făcut cineva felul încă din episodul întâi, multă lume ar fi supraviețuit ulterior. Cruciada ei de răzbunare lasă în urmă doar cadavre.

Și nu vorbim aici doar despre oameni răi, ci și despre nevinovați care au avut ghinionul să o cunoască pe Ellie.

🏆 The last of us – Verdict 👍 sau 👎?

Rămâne un serial decent, este serios, matur, sfâșietor, cu decoruri decrepite, murdare, infecte, adică fix atmosfera pe care o aștepți de la o realitate în care omenirea își spune ultima rugăciune înainte de extincție.

Dar hai și cu acțiunea, că oricât de artistic se vrea serialul, trebuie să aibă și cafteală.

Înțeleg necesitatea concentrării mai mult pe relațiile dintre personaje, dar nici în halul ăsta.

Mai ales în sezonul 2 în care povestea e diluată ca să ajungă să țină două sezoane, iar asta a dăunat coerenței serialului.

🪦 Ce folos au avut toate momentele secundare?

Cu fiecare episod în care atenția era concentrată pe altceva în afară de Ellie și Joel simțeam cum mi se răspândește cordycepsu-n creier.

Spre exemplu, în ce mod a contribuit scena care arată nașterea lui Ellie la povestea din serial? Cu nimic, n-a avut nicio influență nici asupra lui Joel, nici asupra lui Ellie.

Sau ce contribuție a avut tot episodul 3, unul emoționant, nu mă înțelegeți greșit, asupra poveștii de bază? Cu sau fără el, traiectoria celor doi protagoniști era fix aceeași. La fel și episodul cu mall-ul.

Episoadele sunt bune luate separat, dar fără cine știe ce utilitate în ansamblul sezonului.

🧷 Cum putea fi mai bine

Aș fi preferat ca scenariul să fi fost structurat temporal altfel.

Dacă aș fi urmărit în paralel anumite povești și, la final de sezon, ar fi fost prezentate deznodămintele acelor fire secundare narative, poate că impactul emoțional ar fi fost mai mare.

Primul sezon chiar a fost bun. Al doilea, din păcate, coboară destul de mult ștacheta.

Nu mă interesează dacă urmează fidel povestea din joc, nu asta trebuie să facă un serial, ci să o adapteze astfel încât să se potrivească pentru micul ecran. Altfel, jucam direct jocul dacă doream aceeași poveste.

Dacă este sărac în acțiune ca urmare a alegerii artistice, mă așteptam să fiu impresionat până la lacrimi de alte aspecte care țin de natura umană.

Având în vedere câte personaje au dispărut din peisaj în primul sezon, faptul că n-am stors nicio lacrimă înseamnă că și-a ratat ținta în ceea ce mă privește.

Iar în al doilea deja știam ce mă așteaptă, așa că sufletul era pregătit pentru un impact puternic, de aceea nici nu am fost afectat prea mult.

🍄 Încheiere

După cum vedeți, am fost cuminte, nu am disecat aspecte ce țin de înfățișări fizice și orientări sexuale, nu acestea m-au deranjat în serial, ci tragerea inutilă de timp.

Cum nu a reușit să mă sensibilizeze așa cum mă așteptam, am să fac o medie a celor două sezoane și, astfel, The last of us primește 7 porții de tocăniță cu ciuperci.

Sezonul 2 se termină exploziv și nu-mi rămâne decât să sper că al treilea se va ridica la nivelul primului.