Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Godzilla vs Megaguirus e cu găuri negre. V-am zis din prima ca să știți.
📖 Premisă
Japonezii, în infinita lor înțelepciune, construiesc un satelit care trage cu găuri negre. De ce? Ca să-l pârlească pe Godzilla.
Ce poate să meargă rău? Ei bine, în timpul unui test, gaura neagră deschide un portal prin care trece o libelulă preistorică. Libarca depune un ou și se tirează, ca o mamă bună ce e.
Între timp, un puști găsește oul, se plimbă cu el prin Tokyo, apoi, când începe să curgă o chestie dubioasă din el, aruncă oul în canalizare.
Genial. Exact ce ai face și tu. Surpriză: oul era de fapt un ciorchine de sute de ouă. Astea eclozează în niște larve numite Meganulon, care ies la suprafață și încep să provoace pagube, ca-n povestea lui Moise.
Apoi devin Meganula, niște libelule uriașe care, evident, îl atacă pe Godzilla.
La un moment dat, apare și Megaguirus, o libelulă cât un bloc, care crede că se poate pune cu șopârla uriașă.
💭 Comentariu
Stau bine cu matematica, știu să număr, dar nu-s președinte. Nu încă. E al 24-lea film cu Godzilla, ceea ce înseamnă că japonezilor nu prea le mai păsa ce scot pe ecran, atâta timp cât era ceva cu Godzilla.
E anul 2000. Toho zice: „Hei, am mai făcut unul anul trecut, hai să-l ignorăm complet și să începem din nou. Dar păstrăm costumul, pentru că e scump.”
Și așa apare această „bijuterie” care aruncă la coș tot ce s-a întâmplat în Godzilla 2000 și păstrează doar filmul original din 1954 în cronologie.
La fel ca X-Men, și Godzilla e genul ăla de franciză în care continuitatea e un concept abstract.
Să fiu corect, Megaguirus se prezintă bine conceptual. Arată ca un coșmar născut dintr-o provocare la beție: „ce-ar fi să combinăm o libelulă cu un scorpion și să o facem de 50 de metri?”.
Are aripi uriașe, împrăștie unde de șoc și îți înfige niște gheare în falcă de nu mai ai nevoie de dentist.
Costumul lui Godzilla e și el fain. Este masiv, terifiant și a trecut pe la salonul de cosmetică, pentru că spinarea îi este acum violet. Naiba știe de ce.
Când își încarcă raza atomică, să tragă cu Flit nuclear după libelule, am rămas un pic gură cască.
Ideea cu gaura neagră? E stupidă, dar e stupidă într-un mod care te face să zâmbești. Că nu respectă nicio regulă științifică, asta este partea a doua. Dar deja sunt obișnuit cu logica din această franciză. De fapt, care logică?
Problema e că efectele speciale sunt praf. Alea practice mai sunt cum sunt, cât de cât decente, dar CGI-ul e dureros. Știu că niponii erau la început, nu se pricepeau și nici tehnica nu-i ajuta, dar nu pot să trec cu vederea ce am văzut.
Apoi, luptele sunt lente. Deși Megaguirus e teoretic super rapidă, în film totul e în slow motion. Și nu slow motion-ul ăla artistic, ci „n-avem destule cadre pe secundă și încercăm să ascundem asta”.
Godzilla face niște mișcări ciudate, ca să nu zic direct ridicole. La un moment dat sare în aer și aterizează ca un luptător de sumo beat. Nu glumesc. Și mai și dă din cap într-un mod care nu știi dacă e afectuos sau e pe sistem neurologic.
Personajele umane sunt… acolo. Sunt ca mobila. Nu le vezi decât când te împiedici de ele când ți-e lumea mai dragă și apoi le înjuri cu poftă.
🏆 Verdict
Mă așteptam ca perioada Millennium să fie mai răsărită în ceea ce privește poveștile. Dar încă nu am noroc. Nici al doilea film din acest nou sezon de Godzilla nu este reușit.
Are momente bune. Are o creatură mișto. Are un Godzilla amenințător. În rest, e praf și pulbere.
Cu ce am rămas la final? Cu ideea că nu contează mereu ce intră în găurică, uneori e important și ce iese din găurică.
Trailer
