Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Trecem în era Millennium odată cu apariția lui Godzilla 2000.
Parcă mai bine rămâneam în Heisei.
📖 Premisă
Un obiect misterios e descoperit de oamenii de știință în adâncul oceanului. CCI, organizația guvernamentală, îl scoate la suprafață ca să-l studieze.
Problema e că obiectul nu e un bolovan obișnuit. E o navă extraterestră veche de vreo 60 de milioane de ani. Și, surpriză, nava are planuri proprii.
Extratereștrii, care probabil dormeau bine până atunci, se trezesc și își fac un plan simplu: îl studiază pe Godzilla, îi iau ADN-ul și încearcă să facă o copie după el.
De aici apare conflictul principal. Extratereștrii nu vin să cucerească Pământul cu raze și armate. Sunt mai… birocrați. Vor să-l cloneze pe Godzilla.
În paralel, avem două grupuri de oameni. GPN, niște cercetători independenți conduși de Shinoda, care îl văd pe Godzilla ca pe un fenomen natural demn de studiat.
Și CCI, autoritatea oficială, care vrea să-l ardă pe Godzilla cu orice preț.
Cam asta e cadrul. Restul e știință, monitoare și alergături dintr-un loc în altul.
💭 Comentariu
🎯 Context
Ca să înțelegi de ce există filmul ăsta, trebuie să ne întoarcem puțin. În 1998, Hollywood a făcut ceva ce nu trebuia: a luat cel mai iconic monstru din Japonia și l-a transformat într-o iguană care fuge de rachete prin New York.
Semănă acel Godzilla cu cel Toho cum seamănă Bianca Drăgușanu cu o virgină neoperată. Adică deloc.
Fanii au urlat, iar Toho, casa mamă, șucărită din cale afară, a simțit că trebuie să repare imaginea.
Așa că a ieșit Godzilla 2000 ca să arate lumii cum arată de fapt regele monștrilor.
Filmul ignoră toate continuările apărute după originalul din 1954. E un restart curat.
Din păcate, în loc să meargă pe rețeta clasică, o știți prea bine, Godzilla vs. un alt monstru, au zis hai să băgăm extratereștri.
⚠️ Problema principală: OZN-ul
Încep direct cu ce nu merge.
OZN-ul. E marea bubă a filmului. Nu pentru că nu face nimic, dimpotrivă, trage, atacă, îl doboară pe Godzilla o perioadă.
Problema e că nu are nicio personalitate. E o unealtă. Un obiect care se mișcă și scoate lumini.
Și în loc să fie un antagonist cu care ține filmul să te sperie sau să te intrige, e mai degrabă o piedică tehnică. Arată prea curat, prea digital, prea rece.
Într-un film făcut în mare parte cu costume și miniaturi, OZN-ul iese în evidență ca o pată de ulei pe o față de masă albă. Da, japonezii au descoperit CGI-ul și au început să-l folosească.
⏳ Ritmul și energia filmului
Ritmul nu este constant. Filmul are momente bune, dar între ele sunt goluri. Multe scene în care oamenii stau în camere luminate albastru și analizează date. Dialoguri care nu duc nicăieri. Tensiune care se adună, apoi se pierde.
Și când simți că începe să se întâmple ceva, filmul trage frâna de mână și se duce în altă parte.
🧍 Personajele
Nu sunt rele, dar nici nu au ceva care să le facă memorabile.
Shinoda e tipul serios care vrea să înțeleagă, nu să distrugă. Katagiri e oficialul încrezut care, evident, o să greșească fix când nu trebuie.
Sunt funcționali, dar atât. Treaba lor e să ducă povestea din punctul A în punctul B, nu să te facă să simți ceva.
🎧 Coloana sonoră
Nici coloana sonoră nu m-a convins. E prea modernă, cu elemente electronice, diferită de orchestrațiile epice cu care mă obișnuiserăm.
Nu se potrivește deloc cu atmosfera apocaliptică a unui film Godzilla.
🔥 Ce funcționează: Godzilla
Acum, hai să vedem ce merge.
Evident, Godzilla. Când apare el, lucrurile se aliniază. Designul e fantastic, arată masiv, chiar dacă înălțimea i-a fost scurtată (ca să fie la nivelul originalului), iar spinarea aia e o operă de artă.
Se simte ca o forță a naturii, iar raza atomică e spectaculoasă, printre cele mai reușite de până acum.
👹 Orga și finalul
Mi-a plăcut un pic și Orga. Nu, nu orga din biserică. Mă refer la transformarea OZN-ului în Orga, o creatură grotescă, moment în care filmul, în sfârșit, devine ce trebuia să fie de la început.
Orga e un adversar real, cu o prezență care te face să uiți că înainte era o navă plictisitoare.
Lupta finală dintre Godzilla și Orga e scurtă, dar e directă, violentă și are câteva scheme de-ți împietresc ochii pe ecran.
E singurul moment în care povestea scapă de știință și monitoare și își amintește că e un film despre doi monștri care se bat.
🕵️ Influențe și ciudățenii
Acum nu știu dacă doar mie mi s-a părut, dar am sesizat destule furtișaguri subtile din alte producții. Am recunoscut scene din Independence Day sau War of the Worlds.
Și poate aici mintea mi-a jucat feste, dar parcă filmul e prea sugestiv sexual.
De la piatra care se ridică singură în picioare, de parcă a înghițit o Viagra cosmică, până la felul în care folosește clădirile ca pe un dildo, senzația a fost că scenaristul s-a uitat la mult pornache înainte să scrie povestea pentru acest film.
🧾 Diferențele dintre versiuni
Hai să intrăm un pic și în zona mai tehnică: există două versiuni principale în limba engleză.
Una e dublajul internațional, făcut în Hong Kong. Cealaltă e versiunea nord-americană, lansată de TriStar, care e mai scurtă (99 de minute față de 107 în varianta japoneză), are un dublaj diferit și un ton mai ușor, aproape ironic.
În plus, coloana sonoră a fost parțial refăcută.
Așa că dacă ai văzut filmul în America sau pe anumite canale, s-ar putea să fi văzut o variantă ușor diferită de cea originală japoneză.
E un detaliu important pentru cine vrea să judece filmul corect.
🏆 Verdict
E un film care experimentează mai mult decât era cazul. Ideea cu extratereștrii și ADN-ul e interesantă, dar e livrată printr-un OZN fără personalitate și un ritm care se împiedică în propriile picioare.
Coloana sonoră e o încercare curajoasă, dar nu prinde. Personajele sunt acolo doar ca să umple spațiul dintre aparițiile lui Godzilla.
Când intră Godzilla, filmul e fix ce trebuie. Când nu e el, simți că lipsește ceva. Abia în final, când apare Orga, lucrurile se așază. Dar până atunci, mai ai de așteptat.
Măcar are un Godzilla autentic, bine desenat, tratat cu seriozitate. Și asta merită respect.
Trailer
