Météors

Météors nu are treabă cu meteoriți sau alte fenomene astronomice.

Este o dramă franceză din 2025 lansată în cinematografele românești în 2026.

📖 Premisă

Trei prieteni dintr-un orășel situat în regiunea denumită probabil „Cuca Măcăii” nu prea au noroc în viață.

Singurul care a reușit pare a fi Tony. Și-a tras o firmă de betoane și bibilește la o groapă de deșeuri nucleare.

Pentru regii nimicului, Mika și Dan, vine năpasta. O pisicuță buclucașă îi bagă în belele. Când zic pisicuță, mă refer la animal.

Aventura lor îi aduce în fața judecătorului. Soluția: șase luni să se redreseze, altfel îi paște închisoarea.

Cum se redresează ei? Mergând la muncă la o groapă de gunoi nuclear. Da, sunt aduși acolo de Tony.

💭 Comentariu

Filmul ăsta e ca o plimbare printr-o zi geroasă din ianuarie în Iacuția. Te ia cu frisoane, totul e în ceață și, pe la final, te doare capul fără să știi exact de ce. Dar are și farmecul lui, dacă ești dispus să îl cauți.

🤝 O prietenie care doare

Mi-a plăcut chimia dintre cei doi protagoniști. Deși sunt personalități diferite, ca uleiul și apa, cumva se completau reciproc.

Mika (Paul Kircher – La venue de l’avenir) și Dan (Idir Azougli – Stillwater) chiar par că au crescut împreună.

Relația lor e filmată ca o poveste de dragoste, cu toate problemele care vin la pachet: dependență, toxicitate, refugiu unul în celălalt. Nu, nu sunt homosexuali.

Este vorba despre acea prietenie pe care o ai la 20 de ani și de care la 30 de ani îți este rușine, dar tot o duci cu tine ca pe o rană.

🎞️ Realismul care apasă

Impresionează și atmosfera. Și asta datorită alegerii inspirate de a filma pe peliculă de 16mm.

De aceea, imaginea arată exact cum se simte viața într-un oraș de provincie în care nu s-a întâmplat nimic interesant din 1992.

La rândul ei, coloana sonoră este discretă, dar suficient de neliniștitoare, fără să devină melodramatică.

⚠️ Unde începe să scârțâie

Dar hai să vorbim și de ce nu merge.

Problema cea mare e Dan. Sau mai bine zis, cum e scris personajul.

Tipul e alcoolic, are ciroză la 25 de ani, ia numai decizii idioate și totuși Mika își distruge viața ca să îl salveze. Stați liniștiți pe Geigerul vostru, nu am dat spoilere. Am spicuit doar din primele minute.

Așa că vine în mod natural întrebarea: de ce? Filmul nu îți dă niciun motiv. N-o să vezi o amintire frumoasă, o glumă personală, absolut nimic care să justifice devotamentul ăsta aproape patologic.

Dan e enervant, gălăgios și imatur într-un mod care trece de „tragic” și ajunge în „da, bă, chiar și eu aș fugi de el”.

Când personajul care trebuie să-ți stoarcă milă îți dă doar senzația că vrei să îi tragi una, ceva e putred în scenariu.

Mai e și chestia cu ritmul. Filmul nu știe ce vrea să fie. Începe ca o comedie de gașcă, trece prin dramă socială, dă o raită pe la thriller și se termină ca un film de artă francez care se ia prea în serios.

🏆 Verdict

Météors nu este un film rău. Dar nici nu m-a făcut să-mi îmbogățesc plutoniul din ogradă.

Actorii sunt buni, atmosfera e autentică, iar ideea aia de prietenie toxică e bine prinsă. Hi, hi, toxică. Iar ei lucrează într-o groapă nucleară. Ironic sau nu?

Dar Dan e atât de antipatic încât aproape că speri să îl calce ceva, iar filmul se împotmolește în propria seriozitate.

Dacă ai răbdare cu dramele sociale franceze și nu te deranjează să stai 110 minute într-o cameră fără geamuri, poți să-i dai o șansă.