Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
James Cameron a făcut o obsesie din creaturi albastre și pare-se că s-a mutat în Pandora.
Așa că ne bate la cap cu Avatar: Fire and Ash, partea a treia a francizei.
Amu`, dacă două filme îți aduc în cont peste 500 de milioane de dolari, cred și eu că insiști cu acest univers.
🎬 Avatar: Fire and Ash – Premisă 📖
După conflictul acvatic din The Way of Water, povestea din Avatar: Fire and Ash mută centrul de greutate spre un alt colț al Pandorei și, mai ales, spre o altă formă de supraviețuire Na’vi.
Nu-i nicio surpriză că antagonistul Quaritch (Stephen Lang – Sisu 2) n-a murit, are nouă vieți, ca o pisică. Așa că nu renunță la misiunea lui de a-i face de petrecanie lui Jake Sully (Sam Worthington – Horizon: An American Saga).
Își adună o armată mai puternică decât oricând și pornește pe urmele familiei de Na’vi.
Dar nu este singurul care a pus ochii pe acest premiu, se bagă în seamă și o comunitate radical diferită de tot ce am întâlnit până acum: un clan marcat de foc, cenușă și pierdere.
Un fel de Mordor Na’vi, dacă e să caracterizez succint noua rasă de creaturi albastre.
De asemenea, personaje secundare, ca Spider (Jack Champion – Retribution) și Kiri (Sigourney Weaver – Dust Bunny), vor juca un rol important în această parte a treia.
💭 Avatar: Fire and Ash – Comentariu 🍿
🔥 Așteptări și realitate
Mno, cine ce așteptări are de la filmul ăsta? Le-ați văzut pe primele două, așa că deja știți cu ce se mănâncă și Fire and Ash.
În mod clar nu este o dramă psihologică freudiană sau o meditație filozofică aristotelică. Gustați ceva din Noul Val Românesc, cel plin de ciorbe interminabile, dacă vreți așa ceva.
Nu, neică, povestea este la fel de subțire ca o pereche de bikini pe plajă, dar e învelită într-un ambalaj strălucitor, cum rar s-a mai văzut pe marele ecran.
🎥 Spectacolul vizual
Avatar: Fire and Ash este o capodoperă absolută din punct de vedere tehnic. Da, știu că acum sunt un pițiponc superficial impresionat de vizual, dar 3D-ul depășește ideea de fabulos.
Nici nu mai simțeam că urmăresc un film, aveam impresia că fac parte din poveste, atât de bună este imersiunea în univers.
Mă feream instinctiv de săgețile viteziste, îmi țineam respirația când intram sub apă și mă luau căldurile când focul ardea pânza ecranului.
Și cuvintele astea sunt scrise de cineva care urăște 3D-ul mai mult decât îi urăsc progresiștii pe suveraniști și invers.
Ce-i drept, sunt mai subiectiv din fire când un film are în titlu „fire” și se ridică la nivelul cuvântului.
Dacă-mi umpli retina cu foc spectaculos, explozii grandioase și flăcări senzaționale, m-ai câștigat pe veci de mușteriu.
⏳ Lung, poate prea lung
Totuși, să nu-i închin osanale exagerate, filmul este foarte lung pentru binele lui. În niciun caz nu avea motive reale să se întindă până la 200 de minute.
Cel puțin o oră este folosită pe post de demonstrație tehnică, neavând utilitate narativă.
Destul de multe scene sunt acolo doar să-și umfle Cameron mușchii și să ne arate ce minunății tehnice pot fi realizate dacă ai timp și bani din belșug.
Deh, alții nu-și permit luxul de a sta un deceniu și jumătate pe două continuări și, mai ales, nu au buget de un miliard de dolari. Atât ar fi costat The Way of Water și Fire and Ash, așa cum umblă vorba prin târg.
Gata, m-am răcorit pe partea tehnică, acum mă pregătesc să săgetez povestea, care nu mai este doar despre invazia omului ca forță exterioară.
⚔️ Conflictul din interior
Conflictul nu mai este doar „noi vs. ei”, ci „noi vs. noi”. Clanul Focului trăiește într-un mediu ostil, într-un peisaj devastat, iar valorile membrilor sunt construite în jurul rezistenței, al furiei și al supraviețuirii cu orice preț.
În acest context, familia Sully devine catalizatorul unor tensiuni vechi, iar relațiile dintre Na’vi încep să se fisureze.
Filmul urmărește cum diferențele culturale, traumele și ideea de „cine merită să trăiască” nasc conflicte care nu pot fi rezolvate prin simpla solidaritate de specie.
🪞 Oglinda din realitate
Fire and Ash este, în esență, o poveste despre ce se întâmplă când idealul Na’vi se sparge, iar Pandora încetează să mai fie un paradis unanim.
Să vedeți drăcie, deja i-am găsit un corespondent în realitate. Filmul redă cu fidelitate divizarea unui popor care nu este capabil să se unească nici măcar atunci când părțile combatante au un adversar comun.
Mă refer, bineînțeles, la recentul scandal din justiția românească, iscat de documentarul Recorder.
M-aș fi așteptat ca toată lumea să facă front comun în fața mizeriei din justiție, așa cum ar fi trebuit să facă diversele clanuri Na’vi în fața amenințării umane.
Dar nici vorbă de așa ceva, dimpotrivă, bătălia dintre cele două tabere a devenit și mai înverșunată, iar cei cu adevărați vinovați vor scăpa basma curată.
🌑 Na’vi fără aureolă
Dacă primele două filme Avatar puteau fi acuzate (nu neapărat pe nedrept) de un romantism ecologic dus până la idealizare, Fire and Ash vine cu o schimbare clară de ton.
Aici nu mai există Na’vi „buni” prin definiție. Există doar Na’vi obosiți, furioși, adaptați la iad, și asta schimbă radical dinamica poveștii.
James Cameron face un lucru inteligent: mută conflictul din exterior spre interior. Oamenii sunt încă acolo, amenințarea tehnologică nu dispare, dar filmul refuză să mai funcționeze pe o schemă simplă.
Nu mai e despre cine are arme mai mari, ci despre cine își pierde umanitatea (sau, mă rog, na’vitatea) mai repede.
🧱 Clanul Focului
Clanul Focului nu e prezentat ca „rău” în sens clasic. Este dur, neiertător și, pe alocuri, greu de suportat, dar filmul îți explică foarte clar de ce.
Trauma colectivă, pierderea resurselor și viața într-un mediu care te pedepsește zilnic justifică o mentalitate mai radicală. Cameron nu îi scuză, dar nici nu îi demonizează ieftin. Și asta e o mare bilă albă.
🧬 Evoluția personajelor
Personajele trec și ele printr-o transformare interesantă.
Jake nu mai e eroul clasic, ci un lider obosit, prins între instinctul de protecție și nevoia de compromis.
Neytiri (Zoe Saldana – The Adam Project), în schimb, capătă o duritate care o apropie mai mult de clanul focului decât ar vrea să recunoască.
Filmul se joacă inteligent cu ideea asta: cine e mai aproape de violență, cel care a crescut în foc sau cel care a pierdut prea mult?
👶 Generația următoare
Dar povestea nu prea mai este despre cei doi, ei cad pe plan secund. Așa cum am menționat anterior, atenția se mută pe generația tânără, să-i zic așa.
Probabil copiii lor vor juca un rol major în părțile 4 și 5, care sunt programate pentru 2029 și 2031.
Spider devine resursa inestimabilă de pe planetă. Așa cum ați văzut în trailer, nu mai are nevoie de mască pentru a respira aerul otrăvitor pentru oameni. Și asta este mai valoros decât tot metalul prețios din univers.
La rândul ei, Kiri își continuă explorarea puterilor pe care le-a demonstrat în The Way of Water și încearcă să stabilească o conexiune cu Eywa, Mama Supremă.
🔮 Antagoniștii
Atât despre evoluția acestor personaje, de unde pleacă și unde ajung, aveți timp suficient să descoperiți în film.
În ceea ce privește antagoniștii, știți deja ce-i poate pielea lui Quaritch, obsedatul de Sully, așa că nu mai insist pe el, chiar dacă are și el un arc narativ destul de interesant.
Acum am să aștern câteva propoziții despre Varang (Oona Chaplin), preoteasa clanului cenușiu.
🩸 Varang
Este, probabil, cea mai interesantă alegere de antagonist din întreaga serie Avatar tocmai pentru că refuză să fie un „rău de serviciu”.
Nu vine cu dorința de cucerire, nu vrea putere absolută și nici nu joacă rolul clasic de lider malefic.
Varang este produsul direct al unui mediu distrus și al unei istorii trăite în pierdere continuă.
Tot ce face pornește dintr-o logică dură, aproape brutal de coerentă: într-o lume a focului și a cenușii, supraviețuirea nu mai lasă loc pentru idealuri.
Ce o diferențiază clar de antagoniștii umani din filmele anterioare este faptul că nu se poziționează în afara valorilor Na’vi, ci le reinterpretează radical.
Pentru Varang, legătura cu pământul, cu strămoșii și cu spiritul Pandorei nu e una blândă, armonioasă, ci una violentă, de tip „te ține în viață sau te arde”.
Ea nu respinge tradiția, ci o înăsprește până la limita cruzimii. Aici apare disconfortul real al filmului: nu mai poți arăta cu degetul și spune „ea greșește clar”, pentru că filmul îți arată constant de unde vine această duritate.
Varang nu este opusul lui Jake sau Neytiri, ci o posibilă versiune a lor într-un alt context. Un personaj construit din furie acumulată, din pierderi crunte și dintr-o lume care nu i-a oferit alternativa blândeții.
📝 Concluzie de comentariu
Hai că simt că mă lungesc și eu ca filmul, umplând articolul cu rânduri de pomană, în loc să mă concentrez pe esențial.
Așadar, povestea nu-i chiar complexă, intră inevitabil și în teritoriul mesajelor ecologiste care condamnă spiritul distrugător al omului, dar asta nu ar trebui să fie o surpriză, așa este construită această franciză.
Ritmul este, inevitabil, unul cameronian: amplu, răbdător, uneori excesiv de atent la detalii.
Sunt momente în care simți că filmul ar fi putut tăia câteva zeci de minute fără să piardă nimic esențial, dar, în același timp, tocmai această lentoare ajută la construirea atmosferei.
Ce funcționează foarte bine este refuzul moralizării simple. Filmul nu îți spune clar cine are dreptate, dar să nu credeți că este atât de complex pe cât reiese din caracterizarea mea.
🏆 Avatar: Fire and Ash – Verdict 👍 sau 👎
Reia aceleași aspecte narative din primele două filme? Da.
Inovează ceva din punct de vedere al poveștii? Nu prea.
Contează asta pentru mine, când eram conștient la ce mă înham? Nu.
Avatar: Fire and Ash nu e doar „încă un Avatar” care-ți ridică glicemia din cauza zahărului din litrul de cola consumat, ci un pas lateral curajos într-o franciză care risca să devină prea confortabilă cu propria mitologie.
Tonul este mai întunecat, fiind cel mai serios capitol din cele trei lansate până acum. Aș putea spune că este chiar și cel mai emoționant.
Aici sunt influențat de faptul că n-am văzut singur filmul, ci alături de cel mic de 11 ani, a cărui inimă a bătut ca nebuna în timpul scenelor de acțiune, neștiind ce se va întâmpla cu eroii.
În mod clar, nu e un film perfect. Are secvențe care se lungesc inutil și nu-i va mulțumi deloc pe cei care caută și altceva în afară de evadare din cotidian și frumusețe digitală.
Mie mi s-a părut că Fire and Ash este un pic altfel față de primele două filme, ne arată că Pandora poate fi și urâtă, și violentă, și divizată.
A meritat drumul până la București pentru a vedea filmul la IMAX 3D, îl plasez la nivelul primelor două filme, asta mai mult datorită aspectului tehnic, dar sunt curios când ne vom muta pe Pământ.
După trei filme, Pandora începe să-și piardă din farmec, hai și cu altceva cu adevărat nou în această franciză.
Trailer
Nota 8 i-am dat și eu. In principal pt prima ora de desene animate pe care le-am mai văzut în primul Avatar;
– Mi-a plăcut și mie cum se unduia Varang, avea ceva din Jynx din Arcane.
– Foarte frumos 3d-ul.
– Frumos și schimbul de generație. Toți am fost revoluționari când eram tineri.
– Mi s-au părut că actorul care îl interpretează pe șeful Planetei ( fiul președintelui 🙂 ) este absolut neschimbat! Totuși din 2009 până azi sunt vreo 16 ani. La fel și
Dileep Rao ( personajul Max Patel ) – omul de știință rebel. ( Chimistul din Inception ).
I-am căutat pe IMDb. Normal că sunt neschimbați – sunt de vârstă noastră – nemuritori !.
SUERB FILM. ESTE MAI FRUMOS DECÂT PRIMUL.