Related Articles
Mi-e milă de Kevin Costner că a dat mare chix cu Horizon: An american saga – Chapter 1 și am fost curios să văd unde a fost problema de i-au respins americanii epopeea.
🎬 Horizon: An american saga – Chapter 1 – Premisă 📖
Pe la 1850 și un pic este mare agitație în preeria americană unde fiecare vrea să pună labele pe-o bucată de pământ să-și facă un rost.
Asta fără să-i întrebe pe nativi dacă-s de acord să le fie furat teritoriul, că nah, niciodată în istorie un invadator nu a cerut binecuvântarea oprimaților.
Pe acest fundal se desfășoară mai multe fire narative, prea multe să le pun acum cap la cap.
Într-o parte, Hayes (Kevin Costner – Dances with wolves) se pricopsește cu o târf…, doamnă de moravuri ușoare vândute pe bani grei, în altă parte o mamă și fata ei sunt singurele care scapă de un atac al pieilor roșii.
Dincolo o caravană de căruțe se îndreaptă agale spre tărâmul făgăduinței, mai avem și niște netrebnici care caută o cucoană din motive ce acum îmi scapă.
💭 Horizon: An american saga – Chapter 1 – Comentariu 🍿
Deși filmul, prima parte din patru preconizate, are 3 ore, nu știu ce să scriu despre el pentru că este de-o banalitate sforăitoare.
Nu că este prost, doar că prezintă aceleași lucruri pe care le-am văzut în TOATE filmele și serialele western.
Amerindienii scalpează pentru a-și apăra teritoriile, și ei cică-s ăia sălbatici, cei de peste ocean ucid pentru a fura pământurile altora și pozează în victime când sunt mătrășiți pe bună dreptate, și tot așa.
Cu tot respectul pentru Costner, că a investit și el câteva zeci de milioane în acest proiect care a reprezentat pasiunea lui, dar poveștile însăilate aici ar fi necesitat un serial.
De fapt asta a și fost impresia mea, că urmăresc un sezon de Bonanza (mai ține minte cineva acel serial?) îngrămădit în câteva ore.
Până am fost capabil să diferențiez personajele în funcție de firul narativ în care sălășluia fiecare, până m-am prins care ce vrea de la viață, până le-am învățat numele, până m-am lămurit care-s răi și care mai puțin răi, hop, s-a terminat filmul.
Gândiți-vă la orice clișeu văzut în filmele cu cowboy, cum le ziceam când eram mic, și vă garantez că sunt prezente și aici.
Scene în care indienii dau foc și măcelăresc albi? Avem.
Dueluri cu pistoale născute din motive dintre cele mai penibile? Avem.
Infiltrări în taberele inamice sau piei roșii care au schimbat tabăra? Avem.
Peisaje panoramice cu pustiul arid și neprimitor al preeriei americane? Avem.
Povești de iubire născute din tragedii și consumate pe fugă, pe praf și în văzul tuturor, că de unde intimitate-n cort? Avem.
Bărbați grosolani cu capsa pusă și femei aprige care te trezesc cu tigaia-n cap? Avem.
Dacă povestea este una clasică, specifică perioadei de glorie a filmelor western, măcar realizarea tehnică este una care merită lăudată pentru că totul arată așa cum trebuie, pare realist.
Mă rog, pe cât pot să-mi dau eu seama, că nu am trăit în acele vremuri. În afară de dinții perfecți ai personajelor, verosimilul este la cote în alte, chiar și când vine vorba de tras cu arcul și de împușcături.
Se mai și nimerește ținta, se mai trage și pe alături, nu-s nici concursuri olimpice, dar nici rateuri grosolane pe care îți vine să le urechezi.
Dacă este să evidențiez o problemă gravă, atunci ar fi cea a lipsei empatiei față de personajele principale.
Când eram mic țineam cu ele și-mi doream să scape cu freza intactă ca-n reclamele care ne spun că încă rezistă coafura.
Dar acum mi se cam rupea de soarta lor pentru că știam că ele sunt cele în culpă, ele au venit în ograda altora să jefuiască și să fure, așa că oricât de mult sufereau, și-au căutat-o cu mâna lor.
Este ca și când le-aș fi plâns de milă turcilor că îi băteau domnitorii noștri, cel puțin așa zice istoria, când, în realitate, ei erau invadatorii.
Sunt destul de multe nume cunoscute în distribuție și unele m-au luat prin surprindere pentru că nu am verificat în prealabil IMDB.
Am dat peste Sam Worthington (Avatar), Michael Rooker (Guardians of the galaxy), Jena Malone (Love lies bleeding) sau Will Patton (Armageddon).
Cum nu am petrecut foarte mult timp cu vreun personaj anume, sărind de la unul la altul în viteză maximă, nu pot să mă pronunț asupra calității interpretărilor.
În afară de scuipatul grosolan și accentul western, nu am sesizat altceva deosebit în performanțele actoricești.
M-a deranjat scena de amor, fără să fie una vulgară, dintre bătrânul el și tânăra ea, actori separați de 32 de ani în viața reală.
Amu` înțeleg de ce a băgat Costner atâția bani în film, trebuia să-l finanțeze să aibă și el parte de o secvență incendiară cu o asemenea actriță.
Jos pălăria, mister Costner, bani bine cheltuiți. Ho, nu vă inflamați, este doar o glumă, ce naiba! 😊.
Înainte să-mi îndrept atenția către partea finală, mai am de menționat că dialogurile băștinașilor indieni erau rostite în dialectele lor, aici merită laude, că dacă respectivii o mai și rupeau pe engleză, opream imediat filmul.
🏆 Horizon: An american saga – Chapter 1 – Verdict 👍 sau 👎
Recomandarea mea, dacă veți ține cont de ea, este să aștepți toate cele patru părți, sau câte vor mai fi lansate, pentru a urmări saga ca pe un serial.
Ajunge câte o oră pe zi că apoi intervine plictisul generat de vizionarea unor scene repetitive care, chiar dacă sunt frumoase pentru ochi, nu prea încântă creierul.
Sau, pentru a vă satisface pofta, că poate aveți așa ceva, de un western complet, puteți urmări orice film din acest gen de acum zeci de ani când erau mai răspândite decât producțiile cu supereroi din zilele noastre.
Veți regăsi o poveste identică, oricum nu prea are ce să fie diferit, că dacă nu-i cu răzbunare pentru un pocinog personal, atunci este cu război între cele două tabere combatante.
S-a terminat, bineînțeles, în coadă de pește, exact când lucrurile se urneau mai cu talent și filmul devenea chiar captivant, așa că mi-e și greu să-l notez, dar m-aș opri undeva la 6 căni cu apă, mai mult nu, că fac risipă.
(3 / 5)
Știu aici cã pe FB se inflamează lumea. Am să mă uit un pic la el să vad dacă îmi place. Oricum știind de ceva vreme că americanii sunt cei mai mari teroriști ai planetei mi se cam ridica parul pe ceafã când văd cum pozează în promotorii democrației.
Încearcă și The Dead Don’t Hurt, westernul lui Viggo Mortensen. S-ar putea să-ți placă mai mult. Sau poate că nu. Who knows? Cu tine nu se știe niciodată 🙂