Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Era vreme urâtă afară. Iată motivul pentru care m-am ascuns în sala de cinema pentru a urmări Afterburn, un film de acțiune post-apocaliptică.
🎬 Afterburn – Premisă 📖
La câțiva ani după o erupție solară care a făcut praf tehnologia, un fost soldat transformat în „vânător de comori”, Jake (Dave Bautista – The Last Showgirl), e angajat de un „rege” (Samuel L. Jackson – Pulp Fiction) să recupereze artefacte din vechea lume.
Cea mai nouă misiune, care-l pune pe urmele celebrei Mona Lisa, îl duce într-o Franța devastată de lupte pentru putere și bântuită de facțiuni și șefi de război.
Aici se aliază cu Drea (Olga Kurylenko – Thunderbolts*), care știe traseul, iar adversarul este Volkov, un rus interpretat de Kristofer Hivju (Red One).
💭 Afterburn – Comentariu 🍿
Filmul e regizat de J. J. Perry, veteran al cascadoriilor, și se bazează pe benzile desenate Red 5 Comics. Materialul aduce aminte de Mad Max combinat cu un „jaf cultural”.
Pe hârtie, promite. Pe ecran… nu prea.
🛑 Impresie generală
Nu am cum să ocolesc tancul din cameră, Afterburn e un film prost, cu un scenariu setat pe pilot automat.
Ideea cu „recuperăm artefacte într-o lume arsă de soare” e suficient de interesantă ca să funcționeze, dar ai nevoie de două lucruri ca s-o scoți la capăt: logică internă și acțiune clară.
Filmul îl bifează parțial pe al doilea (mai ales când intră în scenă coregrafia de acțiune, domeniul în care Perry are pedigree), dar dă chix rău la primul.
Cică o mașină este blindată, dar nu are geamurile laterale. Asta da protecție antiglonț.
Obuzele trase de tancuri cad în unghiuri improbabile, parcă lansate de avioane.
Acestea sunt câteva amănunte exemplificative despre atenția acordată acestui capitol.
Scenariul se mișcă din A în B cu replici expoziționale care sună a ședințe obosite, iar detaliile de lume post-apocaliptică sunt deseori doar fundal funcțional, nu un ecosistem coerent.
Personajele știu mereu unde să meargă, găsesc mereu ce trebuie, sar cu o ușurință suspectă peste obstacole care ar fi trebuit să le pună cu spatele la zid.
De prea multe ori, tensiunea nu vine din conflict, ci din montajul grăbit: se taie repede, se bâzâie muzica, se flutură praf CGI și gata, „am avut scenă de acțiune”.
Problema e că nu simți greutatea deciziilor, nici pericolul real. E un film despre riscuri imense pus în scenă cu reflexe de „hai mai repede, că vine următoarea locație”.
🎭 Interpretări
Dave Bautista își face onest treaba: are prezență, mai aruncă un zâmbet amar, mai dă un pumn, dar textul nu-l ajută.
E genul de erou care ar trebui să aibă o dilemă, o vină, măcar o obsesie palpabilă; aici totul se reduce la „intru, iau, ies, lovesc”.
Samuel L. Jackson e trecut în revistă ca „șeful din umbră”; rolul său este scris doar să aibă actorul șansa de a trânti un „motherfucker” cinstit, semnătura lui verbală.
Kurylenko e acolo pentru că trebuia și o prezență feminină, personajul ei fiind construit din clișee: războinică taciturnă + caracterizare servită în două replici.
Săracul Hivju a uitat pe parcurs ce rol joacă, accentul lui este când rusesc stâlcit, când britanic autentic. Este un antagonist generic, un rus purtător de barbă și uniformă plină de medalii militare. Atât.
🔧 Partea tehnică
Partea tehnică e și ea un carusel inegal. Se simte mâna unui om de acțiune în felul în care cad corpuri, în felul în care se împing luptele către obstacole reale, în unghiurile care caută impact.
Dar când intră în ecuație efectele speciale, nivelul scade: compozițiile dintre live action și peisajele digitale arată ca dracu, exploziile sunt vădit false, fumul zici că a ieșit dintr-un Pentium III și lumina nu se potrivește. Totul trădează un ecran verde ieftin.
Pe mine m-a iritat și numele orașelor prezentate în litere mari pe ecran.
Ni se spune clar și răspicat la început că acțiunea se va petrece în Franța, dar de fiecare dată când personajele ajungeau într-un oraș, apărea numele acestuia alături de Franța.
Băi, înțeleg că americanii sunt dezastru nuclear când vine vorba de cultura geografică, dar sunt atât de imbecili încât trebuie să le reamintești constant că Saint-Quentin este în Franța?
⚔️ Ce funcționează
Hai să nu arunc doar cu reproșuri la adresa filmului. E acțiune ca la balamuc, așa că, măcar din acest punct de vedere, Afterburn nu are cum să plictisească.
Urmăriri cu mașini care descoperă câte o rampă exact când trebuie, lupte corp la corp, tancuri care distrug clădiri, violență exacerbată constând chiar și în capete care explodează, filmul are suficientă hărmălaie cinetică încât să nu te ia somnul.
Ăsta este singurul motiv pentru care nu dezmembrez complet filmul. Cumva, a reușit să mă țină atent. Nu prin inteligență, ci prin scandal permanent.
Mai este și un tren buclucaș, dar nu vreți să vă stric toate surprizele, nu?
🏆 Afterburn – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film din categoria „de duzină”, care nu trece dincolo de pachetul de bază: mișcare multă, logică puțină, replici care nu se lipeau nici dacă le ungeai cu rășină epoxidică.
Pe partea de execuție, Perry își face treaba în terenul lui (acțiune, coregrafie, bătaie), dar nu salvează lipsa de claritate a poveștii.
Iar efectele speciale… vai de ele: suficiente ca să ducă firul narativ dintr-o scenă în alta, dar rareori convingătoare.
Într-un film care îți tot cere să „vezi” lumea arsă, e dezamăgitor când tot ce primești este un cartier de genul Ferentari.
Apropo, m-a surprins prezența numelui lui Andrei Boncea printre mulții producători. De aici vă dați seama de calitatea filmului.
Afterburn e genul de titlu care te distrează cu o acțiune banală și pe care îl uiți până ajungi în parcare.
Eu am suficient material explozibil cât să arunc în aer patru tancuri, mai mult de atât chiar nu pot.
(2 / 5)
Trailer
